Dacă nu te-ai decis încă unde să mergi în vacanță, sunt sigur că o să te
ajute sugestiile în versuri ale „Duduiei grădinărița”, publicate de revista „Realitatea Ilustrată” în numărul din 17 august 1929. Sunt o dovadă în plus - dacă mai
era nevoie - că imaginația noastră în materie de vacanțe e limitată. Așa
a fost în anul 1929 și așa e și astăzi. Să alegem așadar între mare și munte, între o vacanță la țară sau o escapadă pe terasa cu mititei și bere:
Sirene blonde, brune și șatene.
Matroane grăsulii și veșnic demne
Dând tineretului grave consemne,
Se plâng de reumatism și de migrene.
Un june face disperate semne,
Unei dudui fricoase cu lungi gene:
Te-asigur că pe-aici nu sunt balene.
Iar marea, azi, par’că de untdelemn e.
Dar seara, sub a lunei dulce vrajă
A ațipit pustie’ntreaga plajă
Și e stăpână numai Doamna Mării.
Cum să n’o dea cu toții-acum, uitării,
Când sus la cazinou, câte-un jazz-band
Ozon, Coty, toalete’ncântătoare.
Și poți să faci excursii pitorești
Pe urmă, însă, tenul ți-l cojești …
Mai bine e în parc, ferit de soare.
Bandiți, cu atacuri înfiorătoare.
Răpiri romantice ca din povești...
Ei, toate astea nu’s la București
Acolo omu’n plină proză moare.
Și ca să moară, amica, de obidă,
Duduia îi descrie un miraj:
Ieri am făcut o strașnică partidă
În munți, și am avut nespus curaj...
De fapt, e tot aceeaşi insipidă
Partidă de bezigue și mariaj.
La munte (Vila Cantacuzino din Călimănești) |
LA ȚARĂ
Ei n’au vrut „Stațiune balneară"...
Cu perne și tingiri, cățel, purcel.
Ei au plecat, având un singur țel:
Să guste-o lună tihna de la țară.
Să scape de urbanul spleen văratec
De traiul vilegiaturist banal
Au nimerit în colțul singuratec.
Exact ca din Depărățeanu Al.
Și simt, Viața la țară, delicioasă
Când îi mănâncă ploșniţele’n casă
Și șoarecii le umblă prin dulap.
Când noaptea latră câinii fioroșii
Și’n zorii zilei prind apoi cocoșii
Nevasta e la băi cu copilașii
Din când în când o ilustrată-i scrie
El a rămas acasă’n văduvie
Și la birou îl mână zilnic pașii.
În casă e miros de naftalină
Și e hârtie-albastră la ferești.
Stăpânul nădușește’n București
De par’că ia un chil de aspirină.
Stropește glastrele cu maci și nalbe
Și cățelușului dă de mâncare,
Doar pe’nserate iese la plimbare.
Își șterge nădușeala de pe frunte
Visăndu-se pe culmea unui munte
Și strigă: chelner, încă două halbe!
Pe la terasele de acasă (Terasa Oteteleșanu) |
Sursa: revista „Realitatea Ilustrată” -
numărul din 17 august 1929 – disponibil în colecția digitală
a Bibliotecii Centrale Universitare
"Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Poza de la tara din Fagaras este facuta la Muzeul Satului din Bucuresti, la gospodaria Dragus. Ce frumos...
RăspundețiȘtergereAi dreptatea. Cartea postala poarta mentiunea : " Port si tipuri din Dragus, jud. Fagaras ". Nu stiam ca e realizata la Muzeul satului. E o informatie interesanta. Multumesc.
RăspundețiȘtergereTe mai astept pe blog, cand ai timp si...chef !
Presupun ca face parte din colectia fotografiilor facute pe cand Muzeul Satului era inca locuit de oameni reali. Mi-ar placea sa citesc ceva despre portul popular, crezi ca gasesti ceva pe unde scotocesti tu?
RăspundețiȘtergereCartea postala e din colectia digitala a Bibliotecii Nationale.Cat despre portul national - gasisem la un moment dat ceva, nu stiu inca daca o sa scriu sau nu un articol. Daca vrei - trimite-mi adresa ta de email pe : deierisideazi@yahoo.com si in cateva zile o sa-ti trimit ce am gasit.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere