Cum se fraudau alegerile
PARAGRAFE:
Pentru că
suntem într-o perioadă fierbinte din punct de vedere electoral, am căutat prin presa interbelică câteva știri de altă dată care se referă la alegeri. Nu o să vă mire cred dacă o să vă spun că „nimic
nu e nou sub soarele României”. Nici măcar metodele de fraudare a votului.
Oamenii politici de azi nu dau nici măcar dovadă de imaginație. Metodele și mijloacele sunt aceleași azi ca și acum aproape o sută de ani. Așa că o să vă
mobilizez și eu – așa e la modă în zilele astea – să mergeți la vot. Și să
votați așa cum va îndeamnă conștiința. Poate că totuși contează!?
Dar pentru
că sunt prietenul vostru o să vă urez și ca cel pe care îl veți vota „să nu iasă” primar sau europarlamentar. Oricare ar fi acela. De ce? Pentru că nu vreau să fiți dezamăgiți din nou
peste doar câteva luni. Să detaliem așadar mijloacele de fraudare a alegerilor, de ieri sau de azi, împreună cu Alex F. Mihail, reporter al revistei „Realitatea Ilustrată” în perioada interbelică:
„Suveica era o minunată invenție
electorală, cu ajutorul căreia o alegere se putea câștiga la sigur. Ea a fost
pusă în practică odată cu cu buletinele de vot, pe care președintele biroului
le înmâna alegătorilor. Alegătorul intra în sala de vot și primea de la
președinte un buletin, pe care urma să-l completeze în cabina secretă. La
ieșire, punea buletinul în urna din fața președintelui. Totul era ca, prin
vreo manoperă oarecare, să se fure un asemenea buletin alb de vot. Dacă opoziția
reușea să pună mâna pe un asemenea buletin, lucrurile mergeau strună: buletinul era completat și predat unui
alegător nesigur, cu obligația să-l dea președintelui, iar pe cel gol, ce-l
va primi, să-l dosească și să-l ducă afară, nescris. Al doilea buletin era
iarăși completat de agent și predat apoi unui nou alegător, care în schimb
aducea alt buletin alb, ascuns în buzunarul lui. Și tot așa mai departe, la infinit.
Cu sistemul acesta toți alegătorii suspecți
puteau fi controlați, fiind astfel obligați să voteze pentru un anumit candidat
impus. Dacă taina suveicei
se păstra bine până la sfârșit, surpriza rezultatului alegerii provoca cele
mai hazlii incidente. La un județ de hotar, dintre două provincii, unul dintre
cei mai buni șefi de organizație liberală se vede că mânuise atât de bine acest
“sistem electoral” în cursul lungei sale existențe politice, încât ca un delicat
omagiu din partea electorilor respectivi, i s’a aninat de nume porecla de
“Suveică”. Pe care bineînțeles
timpul a prefăcut-o în renume.”
URNA VOLANTĂ
„Toate invențiile se perfecționează. Mai
ales după răsboi, s'au făcut progrese uluitoare în diferite domenii ale
gândirii omenești. Dacă votul universal
ne-a scăpat de bătăi, în schimb a venit cu alte subtilități electorale. Astfel se
povestește că într’un rând, un judecător-substitut, student în drept cu
studiile neterminate, era președintele unui birou electoral din Secuime. Candidat
era chiar profesorul lui de la facultate, la care trebuia să mai depuie
examene. La un moment dat, oamenii profesorului au pus la cale un enorm scandal
în localul de vot. Atunci președintele a ridicat urna și s'a retras cu dânsa în
altă cameră, adăpostită, deoarece datoria
președintelui este de a păzi urna. După terminarea
scandalului, s'a întors în sală, ținând într’adevăr în brațe o urnă. Dar gurile
rele spun că era alta, anume una umplută cu buletine de vot de ale
profesorului. Acesta a reușit într’adevăr la alegeri cu o mare majoritate, deși
alegătorii susțin că nu-l votase nimeni.
După scurt timp “studentul" venind la examen,
profesorul deputat l-a recunoscut imediat:
- Ce mai faci
domnule judecător? - l-a întrebat, strângându-i mâna cu efusiune.
Și ăsta a fost tot
examenul. Altă întrebare nu i-a mai pus, dându-i nota maximă. Suntem asigurați că
numele judecătorului nostru va rămâne în istoria moravurilor noastre electorate,
ca inventator al “urnei volante".”
CHINOROSUL
„Prin unele circumscripții electorale se
spune că ar mai fi rămas în vigoare și alte vechi manopere electorale. Astfel, mai votează și azi morții...
adică agenții electorali cu cărți de alegători furate. Se spune că un
magistrat spiritual, președinte al unei alegeri, ar fi observat pe unul care
venise de câteva ori la vot, mereu cu altă carte de alegător.
- Mai schimbă căciula nene, că „ne bagi în bucluc!"
- ar fi spus magistratul zelosului agent.
Pentru reușita unei
alegeri mijloacele erau multiple. De multe ori vreun alegător recalcitrant trebuia
intimidat sau ridiculizat:
- Bună ziua,
cucoane! - întâmpina vreun vlăjgan cu
căciula mare pe unul bănuit că vine să voteze cu partidul advers. Și ridicând
respectuos căciula, plină cu chinoros negru, o atingea ca din greșală, de fața boierului.
Alegătorul, de
multe ori fără a bănui farsa, intra în localul de vot, unde stârnea o ilaritate
generală, trebuind să plece fără să mai
voteze. Altă dată era mai
grav: Alegătorul, fiind
spionat în cabină, se descoperea că ar fi votat cu adversarii, deși „promisese" votul lui și primise poate
chiar „plata cuvenită”. Atunci, vreun agent electoral, care era în localul
de vot îi făcea pe furiș o cruce cu creta pe spinare.“Trădătorul" ieșit
în stradă mânca - pe neașteptate - o bătaie sau chiar mai multe, de la
diferiții bătăuși ce așteptau pe la colțurile de stradă.
- De unde știți
bre, cu cine am votat? - întreba el, uimit mai mult de darul de ghicire al
bătăușilor decât de loviturile ce primea.”
MĂLAIUL
„Altă dată era imposibil de a se face
spionagiul în cabină: președintele era prea vigilent. Totuși abilii electori nu
se dădeau învinși:
- Bagă de seamă,
băi! - spuneau ei - câte unui țăran, sus în pod, e unul de ai noștri.Te
pândește printr-o gaură din tavan... Dacă votezi cu ăilalți îți presară mălai
pe suman... Acela, care se știa că votase cu adversarii, când ieșea pe ușa
cabinei, începea să se scuture pe haină cu mâna. I se făcea și lui o cruce pe spinare...”
Citește și: Alegeri prin 1911
„Merită să menționăm cu acest prilej și o
farsă pe care ziarul „Adevărul" a făcut-o pe vremuri unui politician. Erau
niște alegeri parțiale, într’un oraș de provincie, la care candida acest politician, în conflict cu ziarul. Chiar în
ziua alegerii, „Adevărul" a scos o ediție specială, pe care a expediat-o în
mare secret numai în acest oraș de provincie. „Adevărul" anunța căderea guvernului. Vestea, căzută ca o
bombă în ziua alegerii, a derutat complet pe alegători.
Până să se lămurească totul
prin telegrame schimbate cu centrul, deoarece telefonul nu era usitat pe atunci, până să se clarifice situația, alegătorii trecuseră pe la urne și votaseră împotriva
generalului Algiu (dacă memoria nu ne înșelă, acesta era candidatul combătut de
ziarul „Adevărul". Deși, în cele din
urmă, se stabilise că totul a fost numai o farsă a „Adevărului" și că
guvernul nu demisionase, totuși generalul Algiu a rămas bun căzut la alegeri.
Ziarele adverse au căutat să prezinte farsa ca o manoperă electorală imorală
din partea ziarului. „Adevărul" a jubilat însă, arătând că s'a dovedit
încă odată absurditatea sistemului electoral și ce imorală și ridicolă este
situația acelor alegători, cari se lasă bătuți ca o salcie de vânt și votează
totdeauna numai cu guvernul, oricare ar fi el.” Și toate aceste furtișaguri pentru ca cineva să exclame fericit: „În sfârșit au venit ai noștri!”
Sursa:
articolul „Alegerile de altă dată” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 7 decembrie 1933 – disponibilă în colecția Bibliotecii
Digitale a Bucureștilor.
Ceea ce s-a întâmplat până în 47 e FLOARE LA URECHE. Situaţie descrisă şi de Liviu Rebreanu în romanul „Domişoara Ana”, şi de I.L.Caragiale în piesa „O scrisoare pierdută”.
RăspundețiȘtergereTRAGEDIA, „HOLOCAUSTUL ROMÂNIEI” (metaforic vorbind) a început datorită alegerilor din 1947
Pentru cei care nu cunosc REALITATEA, cei care nu şi-au pierdut bunicii sau părinţii în închisorile comuniste sau la canal, cei cărora nu li s-a FURAT copilăria, am selectat câteva date din internet.
Conform istoricului Dinu C. Giurescu, alegerile din toamna anului 1946 au reprezentat cea mai mare fraudă politică din istoria Românei între 1859 şi 1946. Deşi reprezentanţii opoziţiei au contestat rezultatele alegerilor, Marile Puteri occidentale n-au trimis nicio notă de protest recunoscând rezultatele. Comuniştii au obţinut legitimitatea prin ,,câştigarea’’ alegerilor. Obţinerea acestei legitimităţi a fost urmată de eliminarea partidelor istorice, liderii acestora fiind arestaţi sub acuzaţia că erau ,,duşmani ai poporului”. (Tudora Niculae –Foaie naţională)
În 19 noiembrie 1946 alegerile din România au fost falsificate de comunişti, lucru posibil datorită prezenţei Armatei Roşii pe teritoriul ţării şi intimidărilor la care au fost supuse partidele politice istorice, anume Partidul Naţional Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Liberal, condus de Dinu Brătianu. (...) În momentul intrării Armatei Roşii pe teritoriul României de atunci, în martie-aprilie 1944, PCR număra în jur de 1000 de membri. În scurt timp însă, rândurile acestuia aveau să crească semnificativ: peste 5 mii membri în octombrie 1944, 15 mii în februarie 1945, număr care se va tripla din nou doar în câteva luni de zile.(...)
Stalin îi mărturisea în timpul războiului unui lider comunist iugoslav pe nume Milovan Djilas că „acest război este altfel decât cele anterioare, cine ocupă un teritoriu, îşi impune prin urmare şi regimul său politic şi social”.În 6 martie 1945, sovieticii, prin emisarul lor special Andrei Vâşinski, impunea primul guvern cripto-comunist în România, condus de Petru Groza. Deţinând funcţiile cheie în guvern, comuniştii au reuşit astfel să pregătească fraudarea alegerilor parlamentare din anul viitor. (...)
Ştiind că nu poate obţine majoritatea de unul singur, PCR a creat un simulacru de front al partidelor zise muncitoreşti numit oficial Blocul Partidelor Democrate în care intrau Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Liberal, aripa Gheorghe Tătărescu, facţiunea ţărănistă, condusă de Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor. Principalii concurenţi ai comuniştilor şi partidelor lor satelit, erau două partide istorice cu tradiţii democratice, PNŢ şi PNL. Deşi aceste două partide se bucurau de susţinerea majorităţii electoratului românesc, comuniştii au fost cei care au numărat voturile. Oficial, guvernul Groza a declarat că alegerile au fost câştigate de comunişti în proporţie de 70 la sută. Acum ştim exact, pe baza documentelor de arhivă, că PCR şi acoliţii lor au obţinut prin intimidări şi ameninţări, grave încălcări ale legislaţiei nu mai mult de 47 %, în timp ce partidelor democratice le-a revenit o uşoară majoritate, care le-ar fi dat dreptul legitim de a crea noul guvern. (...)
Statele Unite şi Marea Britanie au protestat împotriva falsificării alegerilor, dar în cele din urmă s-au resemnat cu pierderea României şi au semnat Tratatul de Pace de la Paris în februarie 1947. Presa sovietică, la rândul ei, a aclamat victoria comuniştilor români în alegerile din 19 noiembrie 1946, menţionând că aceasta a constituit opţiunea istorică a românilor pentru comunism. (Igor Caşu - "19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor în România")
METASTAZELE CANCERULUI COMUNIST au rămas şi după sacrificiul tinerilor care au murit în 89 deoarece AU SPERAT...şi AU CREZUT...
Acum?
„Alte măști, aceeași piesă;
Alte guri, aceeași gamă...”
Total de acord cu tine. Atat ca practicile in 47 au fost preluate si duse la extrem chiar de la partidele istorice - democratice. Si au revenit aproape neschimbate dupa 1989. Ori asta denota cred ca societatea romaneasca nu are inca propria capacitate de a se auto-deparazita. Si asta e cel mai grav, cred...
RăspundețiȘtergereTe inseli Maricel. Odatä am fost in comisia de numärare a voturilor CEAUŞEŞTI. La o secţie din sect. VI - Bucureşti. Deci, am citit o bună parte din buletinele de vot, şi le-am comentat cu UNII colegi de echipă pe celelalte care aveau MESAJE la fel de GRAŢIOASE - respectiv înjurături neaoşe, deosebit de SUCULENTE şi COLORATE la adresa CELUI MAI IUBIT DINTRE MURITORI. Şi... cu toate astea circumscripţia respectivă de vot a declarat rezultatul alegerilor - 100% pozitiv. Nici cel puţin nu s-au obosit să schimbe hârtiile cu altele, că aveau rezerve serioase. Nimeni nu verifica, sau mai precis NIMENI NU AVEA CURAJUL SĂ FACĂ AFIRMAŢII PERICULOASE PT. LIBERTATEA LOR. Câte voturi ca cele văzute cu ochii mei nu au existat în toată ţara? Deşi, statistic, TOŢI cetăţenii României au fost ENTUZIASMAŢI de realegerea dictatorului?
RăspundețiȘtergereDeci vezi că şi înainte de 89 procedeul era identic. Cine SPERĂ că acum va fi altfel... e un copil naiv... deşi... Cicero ne-a lăsat nişte vorbe care...POATE...s-ar putea să fie TOTUŞI reale: „Dum spiro, spero”. Cine ştie...poate vor fi mai palpabile vorbele lui Ferdinand I de Habsburg:
„Accidit in puncto, quod non speratum in anno”...
''Tu te-ntreaba si socoate
RăspundețiȘtergereCe-i vechi si ce e nou...'' GLOSA lui Eminescu.
Cam asta ar putea fi si motto-ul blogului, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereExcepțional și articolul și comentariile!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc in numele meu si al autorilor comentariilor. Te mai astept pe blog, Daniel.
Ștergereşi atunci conta doar cine număra!
RăspundețiȘtergereNimic nou sub soarele României, nu-i așa? :)
ȘtergereDa' eu cu cine votez, coane Fănică?.. Da. Este amuzant, dar și trist. Părerea mea este că luptam inutil. Ce pot face zece oameni, contra zece mii.. Inutil. Votăm, din civism. Și cam atât. Eu, jur, nu cunosc nici un "canditat", la ce bun?
RăspundețiȘtergereRamane speranta ca poate totusi cineva, pe undeva, candva... :)
ȘtergereImi place content-ul, sa mai postati!
RăspundețiȘtergereTe mai aștept pe blog, Nicoleta!
Ștergere