În credința
populară, noaptea care precede ziua Sfântului Andrei este considerată ca fiind una
dintre cele mai prielnice perioade pentru practicarea farmecelor de dragoste. E
noaptea în care se poate trece hotarul dintre lumea noastră și lumea celor
nevăzute. E noaptea strigoilor și a lupilor:
Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor sicrie.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
(Vasile Alecsandri – “Noaptea Sfântului Andrei”)
Tocmai
pentru că urmează o noapte cu totul specială, o să vă ofer un fragment din
capitolul dedicat nopții Sf. Andrei din volumul “Sărbători,
tradiții, ritualuri, mituri…” scris de o prietenă a blogului, d-na Julia
Maria Cristea: “Noaptea de ajun precum și ziua de Sf.
Andrei, se crede că este prielnică anumitor practici și farmece de
dragoste. (…) Astfel, în unele localități, când fetele sosesc acasă de la
Păzitul usturoiului, seamănă un cățel de usturoi priveghiat toată noaptea,
într-un cocoloș de aluat nedospit, denumit Colacul lui Andrei. După felul
în care încolțește și crește acest usturoi, se fac pronosticuri de măritiș.
Acest ritual este deosebit de variat, în funcție de regiunea unde se practică. În satele din
Bucovina, ca să-și vadă ursitul, fetele își puneau seara sub pernă 41 de
fire de grâu, iar când se culcau, spuneau ...citește continuarea aici.... 
Postări
Într-adevär...înspăimântător. Brrrrrrr se încreţeşte pielea de groază. DAR, se pare că Sfântul cu pricina, la vremea lui pământeană era un mare iubăreţ, de aia a rămas tradiţia că ajută fetele nemăritate să-şi găsească ursitul. Dar celor vădane nu se îndură să le găsească, dacă nu un soţ, barăm un ibovnic. De altfel, în toate tradiţile de dragoste româneşti, acestea (săracele) sunt totalmente ignorate. De fapt, ca şi cele căsătorite: "Te-ai măritat, POARTA s-a-încuiat, cu şapte lăcate, straşnic ferecate. Ăl de ţine cheia, doar din an în Paşte, te mai recunoaşte, Nu mai dai guriţă, seara la portiţă. Ba te rogi de Sfânt Andrei, să n-ai parte de retevei".
RăspundețiȘtergereEi, dar farmece faceau uneori chiar si ele,saracele. Gresesc !? :)
RăspundețiȘtergereDa Marcel. Aşa ca în viaţă...Romantismul, POEZIA e doar la început, apoi urmează PROZA cotidiană... Femeile măritate fac farmece VACILOR: "Româncele ce voiesc ca vrăjitoarele şi strigoaicele să nu le ieie mana de la vacile lor, încongiură în noaptea spre Sf. Andrei vacile, mai ales pe cele mulgătoare, cu mac, după cum merge soarele..." (Gorovei). Sau: "De Sf. Andrei femeile fac câte două lunânări şi colac şi le duc la biserică. O lumânare o ia înapoi şi cu ea aprinsă, în seara de Sf. Andrei ocoleşte curtea şi oborul vitelor spre a fi ferite de gadini şi de boli. Cine nu face aşa nu va scăpa cu vitele de a a i le mânca lupii sau de a se bolnăvi" (Speranţia)
RăspundețiȘtergerePentru ca noaptea Sf. Andrei e si Noaptea Lupilor, nu-i asa ?
RăspundețiȘtergereDa, Sf. Andrei – fostul Apostol Andrei, considerat Ocrotitorul României, cel care prin predicile sale a determinat răspândirea creştinismului pe tărâmul ei, a luat locul unei divinităţi geto-dacice – PĂGÂNE, precreştine, personificare a lupului. Aşa cum, de fapt, pe TOATE ritualurile precreştine, a fost SUPRAPUS un sfânt creştin pentru a le şterge din conştinţa colectivă, consolidându-se astfel noua religie. Unul dintre NENUMĂRATELE EXEMPLE: 24 iunie Sărbătoarea Sânzienelor, este şi ZIUA Sfântului Ioan Botezătorul.
RăspundețiȘtergere„În simbolistica geto-dacă, un loc central este ocupat de lup, animal care, de altfel, este prezent în simbolistica a mai toate populațiile antice indo-europene. Puterea, adaptabilitatea și inteligența acestui animal au făcut din el un totem al războinicilor, însuși steagul de luptă al geto-dacilor fiind o stilizare fantastică a acestuia.”(Valentin Roman)
Poate sa'mi raspunda cineva la o intrebare, legat d ghicitul la oglinda..ce semnifica dak nu se vede nimic in oglinda????
RăspundețiȘtergereBanuiesc ca e vorba de o inchipuire, de o imagine care apare in mintea fetei. Dar pentru ca sa ai parte de o astfel de imagine probabil ca trebuie sa crezi in "vraja". Altfel nu se poate , nu-i asa?
RăspundețiȘtergereProbabil, dar nu cred! Ms mult pt rasp.
RăspundețiȘtergerePäi,e ceva similar cu VESTITUL PERSONAJ FEMININ care vedea pe Fecioara Maria in Pesterä, sau autohtonul care vorbeau cu Dumnezeu. Preotii ar spune: "Crede si nu cerceta". Psihiatrii ar defini scurt si precis: "Schiziofrenie". In traditzia popularä, obiceiul s-a mostenit, chiar dacä de la Dimitrie Cantemir este catalogat drept superstitzie.Si apoi... când esti indrägostit, vezi chipul iubitului peste tot... cât tzine VRAJA HORMONILOR... Prozaic, nu?
RăspundețiȘtergereSi da, si nu... Oricat am vrea sa ii contrazicem pe cei asemenea lui Petrache Lupu, pe care il pomenesti, nu putem sa o facem fara a ramane un dram de indoiala. La fel, credinta totala fara un dram de indoiala nu exista. Astia suntem noi, oameni... Gresesc?
RăspundețiȘtergereŞi da, şi nu... se referă la durata dragostei?
RăspundețiȘtergereReferitor la P.L. nu a fost singurul caz ROMÂN în branşă. Dar, a rămas cel mai popularizat. Oamenii de stiinţă - în domeniul Genomului, consideră că în aproximativ 50 de ani, când se va descoperi gena fricii, vor dispare şi religile, care TOATE au ca fundament TEAMA omului de NECUNOSCUTUL din timpul vieţii şi mai ales de cel DE CEL DE DUPĂ MOARTE.
Indoială TREBUIE să existe în toate domenile, deoarece nu există ADEVĂR ABSOLUT în condiţile în care viaţa nu este o noţiune statică, ci o continuă schimbare. Asta ar presupune STAGNARE, lipsa interesului de a descoperi alte aspecte, deci ADIO PROGRES.
Este interesant de citit Istoria Religilor... evoluţia lor odată cu dezvoltarea culturii umane...
Pune mana pe ateul care la marginea vietii nu cred o clipa in divinitate. Arata-mi sfantul care nu-si alunga in ultima clipa frica de neant.
RăspundețiȘtergereDin relatările celor care au fost în comă - deci la "graniţa morţii", trecerea DINCOLO este foarte lină. Dispar durerile, din contră ai o senzaţie de bine, de linişte sufletească. Nu spun asta din propria experienţă (...încă nu...) ci din referatele făcute la simpozioanele şi congresele medicale în branşă. Se pare că natura este mai darnică cu oamenii decât Dumnezeirea, cea faţă de care, aşa cum ni se tot predică, trebuie să fim permanent înspăimântaţi, de ce am făcut şi de ce nu am făcut în viaţă. Toate sunt ca în cântecul lui Dalida;” Parole, parole, parole, parole, parole”...
RăspundețiȘtergereDin pacate, nu avem inca marturia unui om care a fost "cu adevarat" dincolo. Asa ca misterul ramane nedestainuit.
RăspundețiȘtergere