De Sfânta Maria Mare: tradiții, credințe și obiceiuri străvechi

Motto:

La Sântă Mărie Mare
Tulesc oile devale
Și rămân strunguțe goale.
Rămân munți fără oițe
Și stânile fără băcițe.

 

Maica Domnului, ocrotitoarea sufletului românesc

Cultul Maicii Domnului este profund înrădăcinat în cultura populară a românilor, manifestându-se în numeroase credințe și obiceiuri. De la rugăciunile pentru ploaie, în care se roagă "Doamne, maica Domnului – dă Doamne ploaie", până la ritualurile de chemare a dragostei, Maica Domnului este considerată o prezență constantă în viața de zi cu zi. 

În Bucovina, fetele și feciorii "spălau icoana Maicei Domnului cu busuioc și apa se arunca peste flori" pentru a atrage iubirea. Prin Vâlcea, femeile măturau imediat camera după ce ridicau războiul de țesut, "ca să nu stea Maica Domnului în genunchi din această pricină."

Credințele populare interziceau anumite acțiuni pentru a nu o supăra pe Fecioara Maria. Se spunea că nu trebuie să mergi cu spatele, pentru că "râde Dracul și plânge Maica Domnului," și nici să te așezi pe masă, "că lăcrimează Maica Domnului." Aceste superstiții arată respectul profund și teama de a-i pricinui supărare celei considerate ocrotitoarea familiei și a casei.

---

---

Rugăciune pentru paza de primejdii

Pentru a se apăra de pericole, românii se rugau mai cu seamă Sfintei Maria. O rugăciune specială, recitată de trei ori ziua și de două ori noaptea de femeile din Muscel, cerea protecția Maicii Domnului împotriva tuturor relelor: 

Piatră peste piatră,
Maica Domnului
Jos pe piatră ședea...

...O, Doamne, fiul meu,
Cine va zice
Aste cuvinte sfinte,
Ziua de trei ori
Și noaptea de două ori,
Nici focul nu-l va arde,
Nici tătarii nu-l vor robii,
Nici de ciumă nu va muri. (2) 

Postul Adormirii Maicii Domnului: Taina celor două săptămâni

Sărbătoarea de pe 15 august, Adormirea Maicii Domnului, este considerată un punct culminant al verii în calendarul religios și popular. Ea este precedată de un post de două săptămâni, despre care se spune că ar fi fost "rupt" din Postul cel Mare de dinaintea Paștelui.

O legendă populară explică: "E credința că la început postul Paștilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung și sărăcăcios, așa că oamenii ieșeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s’a micșorat acest post cu două săptămâni și s’au pus aceste zile înaintea Sântă-Măriei-Mari, când e belșug de legume și zarzavaturi.” 

 

Tradiții și obiceiuri în ziua de Sântă Maria Mare

În dimineața de Adormirea Maicii Domnului, femeile mergeau la biserică pentru a sfinți și a împărți struguri și prune coapte pentru sufletul morților. Prin Bucovina și Moldova, gospodinele duceau la biserică faguri de miere. Era, de asemenea, un prilej pentru a merge la cimitire, a tămâia mormintele și a face praznice pentru cei răposați.

Ziua de Sântă Maria Mare marca dezlegarea la struguri, considerată prima zi în care era permis să se mănânce acest rod al viei. Un cântec ritualic spunea: 

“Iar N. să rămâie curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca roua din câmp,
Ca strugurii din vie
În ziua de Sântă-Mărie.” (1)

 

Obiceiuri și superstiții specifice zilei de Sfânta Marie Mare

• Protecția animalelor: În Transilvania, țăranii căutau o insectă numită "goanda de câni," pe care o ascundeau "un an întreg sub icoana Maicei Domnului, pentru ca să fie feriți de turbare câinii de pe lângă casa gospodarilor."
• Prezicerea vremii: Se credea că dacă înfloreau trandafirii până în această zi, "toamna va fi lungă."
• Coborârea turmelor: Sântă Maria Mare era momentul când turmele de oi coborau de la munte, după cum ilustrează versurile: 
  

  “La Sântă-Mărie-Mare
  Tulesc oile devale
  Și se duc și nu mai vin
  Pân’la Sfântul-Constantin;
  Și se duc și nu vin iară
  Pân’la dalba primăvară…” (2) 

  
  

De la horă la povestiri despre minuni

Deși în sate se făceau hore, veselia nu era deplină, deoarece sărbătoarea marca "o Adormire și deci o Moarte." În multe locuri, oamenii preferau să povestească despre minunile Maicii Precistei, cum a binecuvântat broasca și racul, care fuseseră alături de fiul ei în momentele de cumpănă:

“minunile Maicei Precistei, făcute atunci când i-au prins jidovii feciorul: cum a binecuvântat pe broască când a mângâiat-o, cum a binecuvântat pe rac să poată merge și așa (d-andăratelea, pentru că d-andăratelea mersese când furase cuiul pe care îl bătuseră Mântuitorului în inimă) și să-i fie de atunci înainte clește apărător piciorul cu care a apucat cuiul.” (1)

---

---

Surse:  

1. Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” - 1913
2. C. Rădulescu Codin și D. Mihalache – “Sărbătorile poporului” - 1910

---