Istoria uitată a lui 23 August 1944: cum a fost perceput evenimentul la acea vreme.

Contextul istoric

 

După bătălia de la Stalingrad, armatele sovietice au avansat rapid, ajungând pe teritoriul României în martie 1944. Timp de câteva luni, frontul a fost stabilizat. 

 

În acest context, pe 23 august 1944, Regele Mihai I a luat o decizie crucială: a dispus dizolvarea guvernului condus de mareșalul Ion Antonescu și arestarea acestuia. Gestul a marcat ieșirea României din alianța cu Puterile Axei și trecerea de partea Aliaților, angajându-se în cooperare militară cu Uniunea Sovietică.

 

---

---

Entuziasmul presei românești

 

Revista "Realitatea Ilustrată" a consemnat momentul cu un entuziasm deosebit, reflectând speranța de schimbare a românilor. Un articol din numărul publicat în perioada 16-30 septembrie 1944 descria astfel evenimentul:

 

 

"Înlăturarea Dictaturii, a călușului criminal ce zăgăzuia libera manifestare a unui popor, ce plătise din plin trădarea unor slugi cățărate pe grumazul lui. Glasul emoționat și ferm al M. S. Regelui Mihai a răsunat puternic în inima miilor de români adunați în jurul aparatelor de radio. Câteva zeci de minute mai apoi, un chiot uriaș răsbătea din piepturi desrobite, iar în ochii tuturor scânteia lacrima, pe care ți-o dau numai bucuriile mari, ale regăsirii nesperate. Un Rege tânăr, cu dragoste de Țară, urmaș demn al Voevozilor descălicători și al Domnilor întregitori - ajutat de o mână de bărbați de Stat, vigilenți și curajoși - înlăturase primejdia ce ne păștea: pierderea independenței naționale și afundarea României în tagma dușmanilor omenirii și ai civilizației.”

 

(revista "Realitatea Ilustrată - numărul din 16 - 30 septembrie 1944)

Franklin Delano Roosevelt, Iosif Vissarionovici Stalin
Winston Churchill

23 August 1944 în presa europeană

 

Presa din țările occidentale a relatat cu entuziasm evenimentele de la București. Chiar dacă în acele zile se ducea bătălia pentru eliberarea Parisului, ziarele de limbă franceză, precum "Ce soir" și "L'Humanité", au publicat articole despre importantul eveniment din România, notând decizia României de a "capitula".

Ce soir - 25 august 1944 (st. sus),
 L'Echo d'Alger-  26 august 1944 (dr. sus)
L'Humanité - 26 august 1944 (st. jos),
 Combat - 23 august 1944 (dr. jos)

Bombardamentele germane: răspunsul unui aliat trădat

După întoarcerea armelor, Armata Română a început lupta împotriva Wehrmacht-ului. Ca reacție, pe 24 august, forțele germane au lansat un bombardament devastator asupra Bucureștiului. Aceste raiduri au distrus o parte din Palatul Regal și au afectat grav clădiri civile, demonstrând cruzimea războiului.

Un alt articol din "Realitatea Ilustrată" denunța acțiunile Germaniei:

 

"Trei zile și trei nopți, Capitala României și populația ei a avut durerosul prilej de a se convinge de visul, despre adevărata față a hitlerismului. Pentru că am avut curajul să ne regăsim matca firească, aruncând peste bord toți trădătorii de neam, hitleriștii au vrut să ne pedepsească. Și în consecință, aviația cu crucea încârligată a tăbărât asupra unui oraș fără apărare, masacrând o populație care i-a hrănit și adăpostit generoasă. Dușmanii civilizației europene, asasinii femeilor și copiilor sunt chipeși ofițeri ai cuptwaff-ei. Ne-au mărturisit-o însăși faptele lor monstruoase. 

 

Palatul Regal (stânga) și Spitalul "Ghica" al asigurărilor sociale
după bombardamente

 

Priviți imaginile, adunate în această pagină și care reconstituiesc pentru viitorime, cele 72 ore de groază, de moarte și infern trăite de populația unei capitale: Opera română, Palatul regal, Spitalul dispensar “Ghica” al Asigurărilor sociale, două tramvaie de pe bulev. Filantropia, hotelul Princiar, întreaga Calea Victoriei, cu Teatrul Național, pasagiul Comedia, palatele Adriatica și Generala, str. Sărindar unde au ars case de locuit și hoteluri, Calea Văcărești, str. Dudești, Căuzași, Bateriilor, Apolodor, Cazărmii, Isvor - toate populate de oameni nevoiași, cu biete gospodării, - iată vestigiul de neclintit al bombardamentelor “strategice” făcute de aviația germană, oriunde s’a abătut.

 

Imagini din Capitală după bombardamente

Hitlerismul este însă viteaz numai cu cei fără apărare. De când capitala noastră este apărată deopotrivă de avioane române, sovietice și anglo-americane, au pierit ca prin farmec vajnicii semănători de moarte și distrugeri ai lui Hitler. Este un răspuns pe care și-l dau singuri.” 

 

(articolul “Populația Capitalei terorizată de aviația hitleristă", publicat în numărul din 16 - 30 septembrie 1944 al revistei “Realitatea Ilustrată”)

 

Armata Roșie ocupă Bucureștiul; un nou guvern

Până pe 28 august, Capitala și împrejurimile au fost eliberate de trupele germane, iar 56.000 de militari germani au fost luați prizonieri. O săptămână mai târziu, Armata Roșie a intrat în București, găsind un oraș deja eliberat și un nou guvern dispus la cooperare.

 

O strângere de mână camaraderească pecetluiește 

frăția de arme româno-sovietică (stânga)

Populația capitalei aruncând flori în calea eliberatorilor (dreapta)

Noul guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu, a fost format dintr-un "bloc național democratic" care includea reprezentanți ai partidelor național-țărănești, național-liberale, social-democrate și comuniștii. Presa vremii descria cu optimism această alianță, văzută ca o cale spre "salvarea poporului român":

„Semnele eliberării totale, se apropie. Pentru câștigarea victoriei totale, guvernul și blocul național democratic au făcut apel la popor să susțină războiul împotriva lui Hitler și să se unească în jurul Tronului și al guvernului democrat. În manifestul adresat Țării se spune răspicat:

 

“Țara întreagă voiește să pună capăt războiului distrugător, unui război de la început pierdut. Țara întreagă dorește pace; dar voința de pace a României nu însemnează nici dezarmare, nici teamă. Orice piedică pusă în drumul înfăptuirii năzuințelor spre pace și libertate a poporului român, va deslănțui o luptă fără milă și cruțare din partea tuturor  forțelor armate și populare, împotriva celor care ar încerca să mențină țara noastră în război cu națiunile unite, prelungind astfel suferințele. 

 

Tancurile mareșalului Malinovsky pe străzile capitalei (st. sus)
O eroină a glorioasei armate sovietice (dr. sus)
Manifestări organizate de Partidul Comunist în București (jos)

 

Guvernul, adresându-se vouă, tuturor cetățenilor Țării, vă cere să faceți zid în jurul Majestății Sale Regelui Mihai I și în spiritul unei discipline naționale și unei desăvârșite uniri, să-i dați tot sprijinul pentru înfăptuirea comandamentelor supreme ale ceasului de față: asigurarea păcii și instaurarea unui regim democratic de largi drepturi și libertăți publice pentru toți cetățenii Țării."

"Spre fericirea și salvarea poporului român"

 

Editorial publicat în numărul din 16-30 septembrie 1944 al revistei “Realitatea Ilustrată” cred că merită să fie  redat în totalitate:
 

"Spre fericirea și salvarea lui, poporul român a înțeles clipa de răscruce a existenței sale. Solidar cu Regele și Guvernul care l-a eliberat din lanțurile autocrate și sângeroase, poporul român pășește ferm spre viitor, alături de fireștii lui aliați și prieteni, singurii ce l-au ajutat în vremurile grele: Marea Britanie, Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietelor.

Ce este blocul național-democrat? O uniune politică de luptă națională a celor patru mari partide democratice: național-țărăniștii, național-liberalii, social-democrații și comuniștii. O uniune patriotică am putea spune, care-și culege sufrajiile și solidaritatea din straturile cele mai de jos și mai vaste ale poporului, axată pe o singură lozincă: salvarea țării de năpârcile hitleriste, pace și colaborare cu Națiunile Unite. La Uniunea politică a celor patru partide democratice - unde personalitatea d-lor Iuliu Maniu, Constantin I. C. Brătianu, Constantin Titel-Petrescu și Lucrețiu Pătrășcanu sunt o chezășie ce nu mai cere comentarii - s’a alăturat viteaza noastră Armată, generoasă în risipirea sângelui ei chiar și față de cei care, în mod nesincer, i-au declarat prietenie. Dl. general Constantin Sănătescu este simbolul viu al acestei Armate române, gata să-și verse sângele pentru alungarea cotropitorilor din satele și orașele românești."

Iuliu Maniu, Constantin I. C. Brătianu,
Constantin Titel-Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu

"Istoria nu face daruri nimănui. Am scăpat cu față curată, din împrejurări grele. Se cuvine să apreciem, cu seriozitate, gravitatea ceasului de față. La pilda de jertfă neprecupețită, de patriotism leal și solidaritate cu Națiunile Unite, suntem datori să răspundem cu aceeași măsură, muncind și dăruind totul pentru salvarea noastră a tuturora.” 

 

 

Ironia amară a istoriei

 

Notă: toate cele 4 personalități politice menționate în articol au pătimit în “anii luminoși” care au urmat în închisorile comuniste: 

• Iuliu Maniu – condamnat la închisoare pe viață; a fost închis la penitenciarul din Sighet, unde a murit în 5 februarie 1953.
• Constantin I.C. Brătianu – închis la penitenciarul din Sighet, unde a murit în 20 mai 1950.
• Constantin Titel-Petrescu – condamnat la muncă silnică pe viață, închis la Jilava și Sighet, a murit în 2 septembrie 1957.
• Lucrețiu Pătrășcanu – condamnat la moarte și executat în noaptea dinte 16 și 17 aprilie 1954.

Două camaraderițe din Armata Roșie al căror zâmbet sincer
pecetluiește prietenia dintre România și U.R.S.S.

Ce a urmat după pătrunderea în București a “Armatelor Roșii Eliberatoare”, știm cu toții. Schimbarea de regim a adus speranța libertății, dar a deschis și poarta spre o nouă dictatură, care a anulat sacrificiile și speranțele unei generații. "Zâmbetul sincer al camaraderițelor din Armata Roșie” ne pecetluise deja destinul. La 80 de ani după evenimentele din august 1944 putem să confirmăm că afirmația reporterului interbelic a fost una corectă: Istoria nu face daruri nimănui.

---