Viaţa ca o glumă

Vă propun câteva poezii amuzante de altădată care dovedesc – dacă mai era nevoie - că nimic nu e nou sub soare. “Alte măști, aceeași piesă…”, cum s-ar zice. Versurile sunt semnate “Nicodem” - pseudonim al ziaristului și publicistului Dumitru Marinescu-Marion (!?) și au fost publicate în anul 1894 de suplimentul literar al ziarului “Universul”:

Pe brânci!

Pe brânci!... Cu toții dau pe brânci,

Se svârcolesc și se aruncă,

Să dea mai iute de Cuptor,

Să scape de atâta muncă...

Pe brânci școlarii se muncesc,

Învață până'i bate sfântul,

Și dau examene pe rând,

Le dau - de merge la toți untul...

Universul literar 
13 (25) iunie 1894

Și profesorii sunt în zor,

Muncesc pe brânci, pân'la sudoare,

Și trec, și lasă repetenți

Așa, cum lor li se năzare...

Și magistrații dau pe brânci

De'i trec sudori și reci și dese,

Muncesc, - ce-ași vrea și eu munci-,

Ș'amână 'n toamnă la procese...

Și'n ministere dau pe brânci,

Slujbașii toți muncesc în grabă,

Ca să sfârșească, bine-rău,

Ce au de muncă și de treabă...

Și toți, cu toții'n Cireșar,

Muncesc cu zor și cu speranță,

Muncesc pe brânci de'i trec sudori,

Să intre iute în vacanță...

Și toți, cu toții gălbejiți

Brăzdați la chip, brăzdați pe frunte,

Să se'ntremeze vor pleca

La cer și aer, pe la munte...

Sau se vor duce pe la băi,

La băi de ape minerale,

Cei scrufuloși, cei of!... ticoși,

Sau cei ce au dureri de șale...

Doar cei săraci vor rămânea

Ca'n tot-d'a-una, în capitală,

Și numai ei vor înghiți,

Căldură, praf și nădușală...

Și ca să doarmă liniștiți,

Când vor voi ca să se culce,

Vor face baie de… și ei…

În Dâmbovița, apă dulce...

(Universul literar - 13/25 iunie 1894)

MODA

S'a schimbat iar moda

Bat'o D-zeu!

Că în toată luna

Se schimbă mereu!

S'a schimbat ş'acuma,

În luna lui Mai,

Că cocoana'ți cere

Pălării de pai...

Universul literar
16 (28) mai 1894

Și'ți mai cere rochii

Fețe fel de fel,

Date la mașină

Cu frumos tighel...

Ba vrea prăzulie,

Ba vrea conabiu,

Ba vrea didiție.

Ba vrea stacojiu...

Ba să fie fața

Ca floarea de soc,

Ba nu, ea să fie

Ca para de foc!...

Ba alta poftește

Ca fața de mac,

Ș'alta, mai moțată,

Ca cea de dovleac...

Dracu-să mai știe

Câte fețe sunt,

Că eu știu atâtea,

Și pui aci punt...

Ş'apoi coana cere

Umbreluță, na!...

Zisă Grațioasă

Pe la mahala...

Și mai cere încă,

De!... Să n'o omori!...

Mânuși de atică

Și doi pantofiori...

Și mai cere încă,

Cere tot mereu,

Tot ce e de modă,

Bat-o D-zeu!...

(Universul literar - 16/28 mai 1894)

D'ale Bucureștilor

Ce petrecere frumoasă

E acum în București,

Caști într'una de căldură

Și grozav te plictisești!...

De n'ai slujbă, stai în casă

Universul literar
1(13) august 1894

Îmbrăcat de tot ușor,

Prinzi la muște ciupitoare

Sau îi tragi un somnișor.

De ai slujbă, vai de tine,

Faci la băi! uf!... de sudori,

Tot scriind la verzi-uscate,

Chiar cămăși pe călători...

Seara, hait! la preumblare!

De ai bani, mergi la șosea,

Dacă nu, te'ntorci pe stradă

Ici și colo, iac'așa!...

Sau te plimbi cu mulțumire

În grădină'n Cișmigiu,

Unde corul cântă nostim,

Zău, al dracului să fiu!...

Sau te duci la operetă,

La Purcel sau Paradis,

Unde'ți toarnă la ureche

Arii faine cu dichis...

Sau, de ești high-life, atuncea

La Frascati nimerești,

Unde bei la mazagrane

Până ce te răcorești!...

Altă lume nasu'și plimbă

Pe la Rașca, Cazino,

Sau îl dă prin Herăstraie

Unde'i lume ho!... ho!... ho...

Alții, de!, mai burtă-verde

Cum sunt eu și alții mii,

Merg la aer, la răcoare,

Ici și colo'n berării...

Că'i petrecere frumoasă,

Zău, acum în București,

Ziua crapi de zăbușală

Seara bând, te... răcorești!...

(Universul literar - 1/13 august 1894)

FIN DE SIÈCLE

N'ai ce zice, nici ce face, 

E curat sfârșit de veac!

Și la patimile lumei

Nu mai poți să dai de leac!

Și afară și în casă

Totul s'a întors pe dos,

Zău, frumosul e ca naiba

Universul literar
 21 noiembrie (3 decembrie) 1894

Și urâtul e frumos…

Vezi cucoanele pe stradă

Cu păr creț, făcut inel,

Pămătuf adus pe frunte

Și cu pieptănaș în el…

Și gătite, Doamne Sfinte!

Cât se poate mai luxos,

Vai săracul, bărbățelul,

El plătește, dă din gros...

Ce paltoane și ce blane!

Uite, lungi pân'la călcâi,

Și manșoane pântecoase

Gură-cască să rămâi…

Și fardate sunt la chipuri.

Par'car fi niște păpuși,

Și făcute la sprâncene

Să te sperii, să faci: Uși!...

Pân'și'n casă e de spaimă,

Toate's toate fistichii,

Cic'așa i-acuma moda,

De s'ar duce în pustii…

Ici un scaun verde-negru,

Colea altul roșu-alb,

Canapeaua ca cireașa

Iar fotelul strâmt și slab…

Ș'apoi toate așezate,

Zău, cruciș și curmeziș,

Talmeș-balmeș aruncate

Ca și slovele p’afiș.

Zău, curat că'i zăpăceală,

Zăpăceală fără leac,

Că i-așa întotdeauna

La orice sfârșit de veac!

(Universul literar 21 nov./ 3 dec. 1894)

 

Citește mai multe glume aici: Bunicii au umor, Mofturi, Zâmbete, Bunicii se amuză, Străbunica zâmbește, Realitatea zâmbește

Sursa: numere din anul 1894 ale revistei “Universul literar” disponibile în colecția Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca