Motto:
„Pentru
mine a iubi este grav
şi, mai
ales, este definitiv.”
(George
Enescu)
Una
dintre cele mai frumoase femei, dar și una dintre cele mai excentrice prințese
ale României, a fost fără îndoială Maria Cantacuzino – cea căreia
apropiaţii îi spuneau Maruka. A fost una dintre doamnele de companie și
prietenele apropiate ale Reginei Maria, soţia ministrului Mihai Cantacuzino,
iubita filozofului Nae Ionescu şi a muzicianului Dinu Lipatti, marea dragoste
şi mai apoi soţia genialului George Enescu. Sper că v-am trezit
curiozitatea aşa că voi încerca în cele ce urmează să-i devoalez în parte
destinul:
Maria
Cantacuzino – născuta Rosetti-Tescanu – s-a născut în 17 iulie 1879 la Tescani,
în Moldova. La doar 18 ani s-a căsătorit cu Mihai Cantacuzino – fiul liderului
Partidului Conservator, Gheorghe Gr. Cantacuzino. Maruka era în acea vreme “o tânără timidă cu părul negru-arămiu,
înaltă şi cu râs cristalin”. A fost căsătoria mult visată de tânăra
domniţă. Din păcate visul s-a destrămat repede. Se pare că soţul ei iubea mai
mult vinul şi pe curtezanele vremii decât pe tânăra lui soţie.
Totul s-a
terminat atunci când Maruka și-a găsit soţul în pat cu sora ei, Nelli. Din acel
moment, desi nu au divorţat, relaţia dintre cei doi soți a devenit una
formală. În perioada aceasta Maria Cantacuzino devenise o apropiată a
Principesei Maria - viitoarea regină a României. Despre relaţia lor Hannah
Pakula consemnează în volumul biografic "Ultima romantică – Viaţa Reginei
Maria a României":
„Maruka
era de descendenţă moldovenească - brunetă, frapantă şi tenace. Măritată
cu fiul cel mai mare al bogatului conducător al Partidului Conservator, ea
era suficient de bogată pentru a-şi cultiva ciudăţeniile. Maruka se temea
de lumină şi de mulţime şi refuza să meargă în casele altora, dar devenise
renumită pentru petrecerile din propria casă. Acestea aveau loc într-un salon
spaţios, iluminat doar parţial de flăcări domoale pe suprafaţa unor vase
imense cu ulei. Amfitrioana îşi primea musafirii şezând pe o canapea joasă
unde îşi petrecea toată seara, fără să se ridice nici măcar pentru a
întâmpina un membru al familiei regale, dar trimiţând ocazional vreunui suflet
privilegiat un bilet încântător scris în grabă.” De asemenea, Principesa
Maria îi scria surorii sale Sandra la începutul anului 1907: „O prietenie
bruscă s-a ivit între mine şi doamna Cantacuzino... îmi face plăcere. Ne
plimbăm împreună cu maşina chiar şi când ninge... Când Nando (notă: Principele
Ferdinand) pleacă la vânătoare, uneori mă duc la ea după masa de seară; aceasta
nu se permite cu adevărat, dar uneori trebuie să-ţi iei puţină libertate dacă
nu ţi se dă nici un pic... A adus o schimbare în viaţa mea... deoarece mă
simţeam cu totul lipsită de prieteni".
![]() |
Maria (Maruka) Cantacuzino |
Tot
Principesa Maria nota în jurnalul ei, referindu-se probabil si la aplecarea
Marukăi Cantacuzino asupra magiei, a lumii ciudate plasate sub puterea vrăjilor
şi a spiritismului: "Ocupa un loc de frunte în grupul prietenilor
mei. Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei
te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după
bunul plac, fără să-i pese de critici. Maruka avea manii, şi una dintre ele era
gustul de a sta aproape în întuneric... Îi plăcea să ne adune acasă la ea... Ne
făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii".
În
anul 1907 tânăra Maria Cantacuzino l-a cunoscut pe foarte tânărul la acea vreme
George Enescu. Acesta a devenit o prezenţă constantă în casa şi în viaţa
Marukăi. Marele om politic I.G. Duca consemna în memoriile sale: „Mai rar
ne invita Maruka Cantacuzino. Simplicitatea nepretenţioasă de la Irina Procopiu
era înlocuită acolo prin originalitatea previzibil voită a Marukăi. Un mediu
care îmi displăcea din această cauză, dar unde aveai totuşi compensaţia de a-l
auzi pe Enescu întrecându-se pe sine însuşi.” ("Amintiri
politice" – I.G. Duca).
![]() |
George Enescu - tânăr |
Deşi
era cunoscută de mult timp, povestea de iubire dintre Maruka Cantacuzino şi
George Enescu a devenit de notorietate publică abia în anul 1914. George Enescu
era deja un nume consacrat, avea un succes incredibil şi era un bărbat deosebit
de curtat. În memoriile ei, intitulate "Umbre şi lumini", Maruka
descria astfel întâlnirea lor: "Bărbat, zeu sau demon este această
siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru?
Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg,
ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat
mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient... Ce s-a petrecut mai apoi?
Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el
până dimineaţa. Până la sfârşitul toamnei, când Enescu trebuia să se întoarcă
la Paris, Maruca şi Pynx s-au aruncat fără rezerve într-o poveste de dragoste
pe care ea nu va ezita să o compare cu "legenda lui Tristan şi a Isoldei". Prințesa
mărturisea referindu-se la marele compozitor: "Un singur om umplea
și-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simţeam ca într-o veritabilă
stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care
trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână…".
Povestea
de iubire dintre cei doi avea să fie una plină de „febră si pasiune” după
cum o caracteriza chiar maestrul Enescu. Lungile despărţiri datorate turneelor
în care pleca celebrul George Enescu au creat însă stări de tensiune între cei
doi iubiti şi le-au alimentat geloziile. "Tăcerea din casă mă apăsa
ca o placă de plumb. Am fost primită cu grija pe care o arăţi unui bolnav sau
unui rănit. M-am băgat în pat, nefiind în stare să fac cel mai mic gest,
străină faţă de toţi, ostilă faţă de cei care voiau să mă îngrijească. Asta
este fericirea?... Nu, nu-i fericirea, este răul sacru care se numeşte
dragoste! Este pasiunea oarbă şi surdă la tot ce nu are legătură cu
ea" nota în însemnările sale Maria Cantacuzino. Tot ea adăuga: „În
ajunul plecării mele, am primit de la Pynx (notă: așa îl alinta Maria
Cantacuzino pe George Enescu) o scrisoare care m-a stupefiat. Într-un şir
lung de reproşuri, mă acuza cu violenţă că i-am trădat credinţa jurată, pentru
Matila Ghyka, oaia lui neagră, pe care îi promisesem să nu-l mai văd”. De
asemenea, într-o scrisoare Enescu îi scria iubitei sale: "Mincinoaso,
mincinoaso, ca oricare altă femeie, când eu am văzut în tine o zeiţă. Care m-a
indignat. În aşa hal, că am dat imediat ordin să se reanuleze biletele pentru
Paris şi să mi se ia altele pentru Italia”.
![]() |
Enescu şi Maruca în faţa vilei Luminiş din Sinaia (1942) |
Din
banii strânşi, mai ales după turneele din America (1923-1924), Enescu i-a făcut
cadou Marukăi Cantacuzino „Vila Luminiş” din Sinaia, o oază de linişte și de
meditaţie creatoare. Loc de odihnă, dar şi de mirifică inspiraţie – gândea
Enescu. Vila a fost construită după planurile arhitectului Dudescu și după
sugestiile, până în cel mai mic amănunt, ale compozitorului. Aici şi-a
desăvârşit capodopera „Oedip”.
![]() |
Vila Luminiş din Sinaia azi Casa Memorială "George Enescu" |
Soţul
prințesei Maruka Cantacuzino a murit într-un accident de automobil în luna
august a anului 1928. Cei doi soți Cantacuzino au avut doi copii: pe Alice o
viitoare poetă şi un băiat care avea să devina şi el celebru în anii ce au
urmat: pilotul Constantin (Bâzu) Cantacuzino. Se putea prevedea în acel
moment că relaţia dintre Maruka Cantacuzino și George Enescu va deveni una cu
final fericit. Cu toate acetea, nu venise încă momentul.
![]() |
Nae Ionescu |
După
moartea soţului său, Maruka Cantacuzino a început să organizeze în saloanele
sale „serate muzicale” care au devenit repede celebre. Într-una dintre dintre
seri prințesa l-a invitat și pe Nae Ionescu – noua stea a Facultăţii de Litere
şi Filosofie din Bucureşti. Frumos, cu maniere alese, fermecător în
conversaţie, Nae Ionescu zdrobise nu doar inimile studentelor sale, ci şi pe
cele ale protipendadei feminine din Bucureştiul interbelic. Era de o
inteligenţă vie, cuceritoare si între cei doi s-a născut o tumultoasa poveste
de dragoste. În ciuda diferentei de vârstă, legătura lor a durat aproape
nouă ani. În acest timp George Enescu s-a retras în Franţa, aşteaptând ca
“prinţesa iubită” să se întoarcă la el. Nae Ionescu a fost cel care a rupt
relaţia. Maruka, într-o depresie cumplită, a avut o tentativă de sinucidere,
aruncându-și pe faţă acid sulfuric. Despre momentul despărțirii, Mihail Sebastian nota în jurnalul său în 22 octombrie 1936:
"O frază din discuția cu Nae, duminică (notă: 18 octombrie 1936):
- Mă, eu sunt un om terminat, căzut, ratat. Viața mea se frânge în două: până la 5 iulie 1933 și de la 5 iulie 1933. Până-n ziua aia eram un om tare. De atunci nu mai sunt nimic.
Ce s-a întâmplat la 5 iulie 1933? Cred că e ziua despărțirii lui de Maruca Cantacuzino."
![]() |
Bustul Mariei Enescu realizat de G.D. Anghel |
Cel
care a salvat-o, a dus-o în braţe la spital, a îngrijit-o şi a pus-o pe
picioare a fost bineînţeles, Enescu. În anul 1939 Maruka Cantacuzino și George
Enescu s-au căsătorit (Enescu avea atunci 56 de ani iar Maruka 58 de
ani). Chiar şi după căsătoria lor Maruka a avut mai multe relaţii
extraconjugale, una dintre ele cu pianistul Dinu Lipatti. Iubirea lui Enescu a
fost mult mai mare decât singur îşi închipuia. În anul 1946 cei doi soţi
au plecat în Statele Unite iar mai apoi s-au stabilit Paris. Au trăit în exil
din banii câștigați din concerte şi din cursurile de vară ţinute de marele compozitor
la Academia Chigiana din Sienna. În 1955, în noaptea de 4 spre 5 mai, Enescu
s-a stins. “Prinţesa iubită” a mai trăit până în 22 decembrie 1968. George
Enescu și marea lui dragoste Maruka Cantacuzino sunt înmormântați în cimitirul
Père Lachaise din Paris.
de ce grava, de ce definitiva iubirea li enescu? se observa si din acest punct de vedere (dama de companie) o continuitate in zilele noastre a conceptului materializata in prezent de elena udrea si altele de valoarea si notorietatea ei. Nimic n-a impiedicat-o pe ea ca si pe marta bibescu sa-si etaleze toaletele alaturi de mari personalitati romanesti ale epocii (si nu numai romanesti). azi cand praful s-a asezat peste amintiri si cand umbre mai ies de prin colturile istoriei mondene a acelor vremuri este drept ca i ea trebuie pomenita. cat despre enescu, el ramane unul din marii visatori ai romaniei, care si-am dovedit atasamentul fata de natie, aducandu-i grane din banii stransi de le prin concerte. pacat ca nu a reusit si el sintagma "in spatele oricărui batbat puternic sta o femeie puternica". si nu numai o femeie...
RăspundețiȘtergereDe ce grava? Pentru ca asa si-a descris insusi Enescu dragostea pentru Maruka Cantacuzino.De ce definitiva? Pentru ca aceasta dragoste a fost chiar asa -Enescu a iertat si a iubit pana la capat.Destinele trebuie redescoperite si judecate - cu ochii nostri de acum dar faptele si oamenii de atunci nu mai pot fi schimbate.
RăspundețiȘtergereInteresantă aceasta figura feminina a epocii, ..., dar mi-e greu s-o inteleg, dupa ce l-a cunoscut astfel pe Enescu, de ce nu l-a iubit si ea la fel!
RăspundețiȘtergere...sa fi iubita grav si definitiv cum numai un îndrăgostit vesnic poate iubi si tu sa-l tradezi, ca mai apoi sa depinzi tot de ocrotirea si iubirea lui in ceasurile de "boala" ale minții, sa-l ai cu trup si suflet pana la finalul vieți alaturi de tine...
...ce poate fi mai minunat, decat suprema, grava si definitiva dragoste...
Ma transpun cu gandul in
povestile vremurilor apuse, dincolo de trădările vietii de acum...
Multumesc, Maricel...
Interesantă aceasta figura feminina a epocii, ..., dar mi-e greu s-o inteleg, dupa ce l-a cunoscut astfel pe Enescu, de ce nu l-a iubit si ea la fel!
RăspundețiȘtergere...sa fi iubita grav si definitiv cum numai un îndrăgostit vesnic poate iubi si tu sa-l tradezi, ca mai apoi sa depinzi tot de ocrotirea si iubirea lui in ceasurile de "boala" ale minții, sa-l ai cu trup si suflet pana la finalul vieți alaturi de tine...
...ce poate fi mai minunat, decat suprema, grava si definitiva dragoste...
Ma transpun cu gandul in
povestile vremurilor apuse, dincolo de trădările vietii de acum...
Multumesc, Maricel...
Raspunsul il poti gasi in tradarile pe care le traiesti tu astazi, Tatiana?
RăspundețiȘtergereCe-i cu iubirea asta? De ce strivește, cu nepăsare? De ce alergi, până la capătul lumii după ea?... De ce se transformă în nepăsare? Trăiești în ea și e așa, o obișnuință, ca un pahar de apă băut, ca să te hidratezi... Nu îți mai simți gura arsă, uscată de sete, de nesațul acela de altădată.. Ai uitat. E acolo. Nu pleacă. Ca un bibelou pe un raft al bibliotecii, sus de tot, acolo unde stau cărțile citite. Nu mai vrei să îl admiri. Poate că se v-a sparge.. Poate..
RăspundețiȘtergereIubesti pentru ca iubesti. Nu exista ratiune pentru a iubi. (Antoine de Saint-Exupery)
ȘtergereCine o fi fost Nae Ionescu? Un gigolo, la modă în acele vremuri? O cucerire demnă de etalat? Că era inteligent, era, nimeni nu contestă asta. Dar, ce v-a fi văzut Maruca la el? Să fi fost mai valoros, ca tip de frumusețe masculină? Un altfel de latin-lover, al altor timpuri? Cine poate ști? Dar, complicată, și prea greu de de priceput, firea , sensul de a fi al femeii...!—cine este cel care a priceput pe deplin, femeia!?!
RăspundețiȘtergereMulțumesc. O recitesc, cu plăcere, e o istorie frumoasă, aș putea spune poveste, dar nu, este o fărâmă de istorie, a unui celebru muzician (mi-e rușine să gândesc, darmite să scriu...),încornorat... Asta e viața. Nu seamănă cu un final de film, făcut la Hollywood...
Nae Ionescu a fost unul dintre marii filosofi ai României. Este cel care a adunat in jurul sau si format un grup de mari personalitati din generația interbelică de aur a literaturii și gândirii românești. Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian sau Emil Cioran sunt doar câțiva dintre ei. A fost considerat ideologul mișcării legionare. Legaturile sale romantice cu Maruka Cantacuzino si cu Cella Delavrancea au fost celebre in epoca.
Ștergerenici dragostea nici viata nu sunt usoare sau usor de inteles.
RăspundețiȘtergeremultumim pentru povestea unor destine.
Trairile sunt personale. Povestile de dragoste ne plac insa tuturor.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereA cucerit bărbatul care o cucerise, pe George Enescu, deci își putea permite să treacă la alt capitol, altă provocare, pentru că iubirea lui Enescu o ghicise, era stabilă, iar celalalt, Nae Ionescu, o cucerise, avea trofeul și putea trece la altceva, fiind în plina ascensiune, ăsta era punctul lor comun:cucerirea și abandonul!!
RăspundețiȘtergere