Furnica, vegetarienii şi doctorul… Tarhon (pardon Parhon)

Încă un subiect şi încă o idee preconcepută “spulberată”: aceea că "vegetarienismul" este un curent propriu ultimelor decenii, în România cel puţin. M-am înşelat şi de data asta: Mişcarea vegetariană a apărut în Europa pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Cum în acea perioadă principatele române începeau să fie tot mai conectate la ceea ce se întâmpla în occident, românii nu puteau să ignore nici acest “nou curent” care se năştea. Mai mult, un doctor român, Paul Pasici, publica în acea perioada primele cărţi pe aceasta temă: "Tratat asupra Dieteticei", "Catehismul Antropologic" şi "Catehismul dietetic". La începutul secolului al XX-lea – mai precis în anul 1907 – dr. C. I. Parhon (poreclit cu mult umor “doctorul Tarhon” de redactorii revistei “Furnica”), susţinut de personalităţi importante ale vremii (profesorii Cantacuzino, Marinescu şi Minovici) a înfiinţat "Asociaţia Vegetarienilor din România". Asociaţia era foarte activă în societatea românească din acea vreme: organiza conferinţe, baluri, sezători şi de asemenea edita o revistă de specialitate cu numele “Reforma alimentară”. În Bucureşti, în anul 1909 s-a deschis primul restaurant care servea doar mâncare vegetariană. Bineînţeles însă că majoritatea românilor luau în râs mişcarea şi ideea de a fi vegetarian. Revista “Furnica” nu putea să rămână insensibilă la acest subiect. O să vă ofer în continuare câteva “decupaje” din articolele apărute în revistă – şi chiar câteva “reţete vegetariene” care sunt sigur că o să vă amuze:

SOCIETATEA VEGETARIANĂ

„Ca o consecinţă logică a Societăţii pentru protecţiunea animalelor, s’a înfiinţat de curând în Bucureşti şi o societate vegetariană, ai cărei membrii împing protecţiunea animalelor până la a nu comite nicodată barbaria de a mânca muşchiuri de vacă sau pui fripţi, ci se hrănesc numai cu legume, lapte, ouă şi brânzeturi. Dacă societatea vegetarienilor va creşte mare şi va prospera, vitele şi păsările au toate şansele să scape de la moartea sigură la care le condamnă zilnic lăcomia stomacului uman (…). Izbânda societăţii vegetariene a dl. dr. Tarhon… pardon Parhon e asigurată. Să spunem însă sincer: oricât ni’s de simpatici preşedintele şi vicepreşedintele acestei societăţi, succesul ei ne alarmează şi iată pentru ce: am avut un an agricol secetos. Nutreţul boilor şi vacilor noastre e periclitat. Era oare momentul oportun ca şi oamenii să devie ierbivori smulgând astfel vegetalele cele de toate zilele de la gura nenorocitelor vite?“. (“Furnica” – 26 iunie 1908 – articol semnat "Tarascon")


Citește și: Rețete vegetariene a la... Furnica



DOMNUL TOCANIE ŞI ASOCIAŢIA VEGETARIENILOR

Revista Furnica
Regim carnivor sau regim carpnivor:
- Aoleu, Delavranceo, în ce hal te-au
adus 10 ani de regim Carp-nivor;
Uită-te la mine cum îmi prieşte
regimul Bugetarian !
“Societatea vegetarienilor din Bucureşti a hotărât să organizeze o serie de şezători artistico-literare (…). Dar, ceea ce ni se pare şi mai grav e că vedem în programul primei şezători, pe lângă Beethoven, Schumann, Coşbuc şi alte "d’astea" şi un solo de vioară executat de domnul G. TOCANIE. Apoi să ne ierte d. doctor Tarhon, pardon Parhon, preşedintele vegetarienilor; intercalarea d-lui Tocanie în programul şezătorilor vegetariene constituie o adevărată trădare contra inteligenţelor şi ierbivorelor scopuri ale societăţii. Tocana natională este o mâncare ce implică fatalmente bucăţele de carne. TOCANA NU POATE FI VEGETARIANĂ! Cel mult dacă auditoriul ar fi zvârlit cu cartofi în violonist s’ar fi adăugat un element vegetarian, circumstanţă uşurătoare…” (“Furnica” – 29 martie 1912 – articol semnat Jorj Delamizil )


NAŢIONALISMUL ŞI VEGETARIENII

“Pentru ca poporul român să devie vegetarian ar trebui să renunţăm la toate strălucitele însuşiri de bun simt şi de poftă de mâncare moştenite de la iluştri noştri strămoşi. Şi aceasta nu se poate nici în ruptul capului. Pofta de mâncare este una din cele mai naţionale caracteristici ale noastre. Pe un român îl recunoşti oriunde şi oricând după pofta lui de mâncare (…). Când astfel stau lucrurile, credeţi că strămoşeasca noastră poftă de mâncare şi-ar mai păstra toată intensitatea când Românul ar şti că acasă nu-l aşteaptă decât spanac la frigare, rasol de ridichi, iaurt la grătar şi alte bazaconii vegetariene de acest fel? Eu cred că nu. Şi ar fi rău!” (“Furnica” – 4 iunie 1909, articol semnat Sfredeluş)


PRIMUL BIRT VEGETARIAN

“În Bucureşti, sub auspicile societății vegetarienilor s’a inaugurat, în strada Alexandru Lahovary no. 4, un elegant birt cu firmă unde nu se consumă decât cereale, legume, fructe, ouă, lapte, unt, miere etc. Poftit şi eu la prânzul dat cu ocazia inaugurării, după ce bineînţeles am avut grijă să mă întoxic acasă cu două respectabile costiţe de purcel, cu câteva sute de grame de alcool atenuat cu sifon, plus nicotina câtorva ţigări "Intim Club" şi alte câteva consumaţiuni condamnate cu asprime de asociaţia vegetarienilor. (…)Nu. Să nu exagerăm, simpaticii mei domni, binefacerile regimului exclusiv vegetarian, căci s’ar găsi naivi care să mănânce dopurile de plută de la sticle şi scobitorile de pe masă, sub cuvânt că sunt de origine vegetală, pe când alţi neofiţi prea geloşi ai noii alimentaţiuni ar comanda bucătăreselor lor sa gătească la dejun fân cu sos tomat, frigărui de coajă de mesteacăn şi gogoşi de tufă prăjite în unt de ricin.” (“Furnica” – 4 decembrie 1908, articol semnat Jorj Delamizil)


“REȚETE”  VEGETARIENE

Voi reda acum câteva dintre savuroasele “reţete vegetariene” propuse de revista “Furnica” în 28 martie 1910 d-lui dr. Tarhon – pardon Parhon - pentru a fi publicate în periodicul asociaţiei vegetarienilor “Reforma alimentară”:

Caşcaval de post la capac

"Puneţi într’o cratiţă obişnuită resturile de săpun ce v’au rămas de la spălatul rufelor şi prăjiţile până se rumenesc bine cu mucuri de lumânări de spermanţet topit. Serviţi-le calde la masă. Am indicat săpunul de rufe pentru ca menajerele noastre să poată realiza mici economii la bugetul coşniţei. Cascavalul de post la capac se poate găti însă şi cu rămăşiţe de săpun de glicerină şi chiar cu săpunuri mai fine; aceasta însă numai în cazul când aveţi invitaţi la dejun".

Salată a la… jemafiş 

"Cucoanele de obicei aruncă la lada de gunoi buchetele de flori după ce le-au purtat la corsaj sau buchetele ce s’au veştejit în vaze. Greşeală, risipă, lux! Din aceste flori, intrate ca să zic aşa în stare de putrefacţie cadaverică, se poate prepara o excelentă salată, pe lângă care salata aşa zisă nu e decât o mixtură greţoasă. Tocaţi bine florile. Presăraţi zece grame praf de tibişir şi un pumn de scrum de ţigări "Intim Club". Turnaţi câteva picături de cerneală violetă şi puneţi’o pe bucătăreasă să mestece până ce i-o ieşi ochii din cap. Când îi vor ieşi, luaţi aceşti ochi şi puneţi-i pe marginea farfuriei ca garnitură. Serviţi la masă şi pe urmă trimiteţi repede după un doctor."

Friptură vegetariană

"Tăiaţi în bucăţele mici un metru de rogojină, puneţi-le pe grătar şi frigeţi-le. Nu uitaţi însă a unge grătarul cu vasilină boricată. Atragem de asemenea atenţiunea că această friptură nu e tocmai uşor de digerat, aşa că trebuie să fie bine sărată cu… sare amară."






Notă: Revistele citate au fost răsfoite din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor.


2 comentarii :

  1. Remarc un soi de umor usor grotesc si nici macar nu-s vegetariana :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar totusi umor savuros pe alocuri. Gandeste-te si care era "impactul" ideii de a fi vegetarian in societatea romaneasca de la 1900.

    RăspundețiȘtergere