SONDAJ: Resemnare sau luptă… pentru dragoste

În articolul  “SONDAJ: Preferaţi viaţa la ţară sau pe cea la oraş ?” am reuşit împreună sa facem o comparaţie a preferinţelor noastre cu cele ale  cititorilor revistei “Moda nouă ilustrată” din anul 1907. Cred că rezultatul a fost unul suficient de interesant încât să merite să ne continuăm “experimentul”. Azi vă invit să răspuneti şi voi la provocatoarea întrebare pusă de  “Sylphida fată zglobie” :

“Când eşti nenorocit(ă)  în amor, este mai bine să te resemnezi sau să sari peste orice obstacol pentru a ajunge la cel iubit ?”

Nu vă veţi supăra pe mine dacă vom da şi acum  întâietate răspunsurilor domniţelor şi ale domnilor din anul 1907, nu-i aşa?...

Inimă zdrobită, Pitesti:

“Având de suferit această încercare groaznică a vieţei, aş căuta a trece ori şi ce obstacol, fie el cât de îngrozitor, pentru a ajunge la ţinta unde cu gândul am plecat. Însă în cazul când ar fugi din cale-mi departe, voi renunţa, rămânând pe loc şi aşteptând’o cu speranţa că are să revie cât mai curând. Aşa’mi dicteaza inima. Aşa aş face!” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Două ţărăncuţe, Fileşti-Covurlui:

“Atunci când soarta ne este a fi nenorocite în amor, e mai bine să ne resemnăm, să ne lăsăm în voia ei, căci încercând să sărim peste orice obstacol, spre a ajuge la cel iubit, adesea se întâmplă să cădem în mai mari nenorociri decât în acele ce suntem.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Constanţa şi Orlansa, Vârfu-Câmpului:

“Când se întâmplă că vreo nenorocire te desparte de iubit şi el încă te iubeşte, atunci face el tot posibilul de a fi iarăşi aproape. Dar dacă nu te iubeşte şi e mulţumit de întâmplare, e de prisos să mai înlături obstacolele şi e mult mai bine să te resemnezi” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Poeta leilor cu soţi:

“Odată ce iubeşti şi eşti nenorocită,  nu’ţi rămâne altceva decăt să sari peste orice obstacol, fie el cât de greu, spre a’ţi asigura fericirea, bine înţeles dacă persoana pentru care sacrifici totul nutreşte tot acele simţăminte de iubire şi dacă e pe deplin de acord a realiza frumosul ideal: căsătoria. Dar o mică obiecţie: ce te vei face însă când persoana pe care o iubeşti nu ştie de dragostea ce tu îi păstrezi şi dacă tu eşti foarte timidă şi nu poţi a’i transmite focul ce porţi în piept? În cazul acesta cred că e mai nimerit a iubi în tăcere şi a nu te destăinui.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 15 septembrie 1907)

D-şoarele Venera şi Tilina-şosea:

“Când caracterele se aseamănă, când ochii se înţeleg, când inimile se iubesc, amorul învinge tot. Căci: Amorul nu cunoaşte nici lege, nici frică; el e fiul libertăţei.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 15 septembrie 1907)

D-şoara Sofia Vârgolici, Vârlezi:

“Înving orice mi s’ar ivi în cale, păşesc peste orice, numai să ajung la fiinţa ce o iubesc şi mă iubeşte, dar să constat următoarele: dacă acea fiinţă e demnă a iubi şi merită a fi iubită şi dacă e în stare a ţine o credinţă.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Păunaşul codrilor, Argeş:

“(…) Şi atunci, ce rămâne de ales? Resemnarea e prea crudă, prea dureroasă. Singura salvare e a te arunca în braţele unei alte resemnări, în nepăsarea de orice s’ar întâmpla şi sărind peste orice obstacol, înfruntând orice primejdie, să alergi spre a ajunge la cel iubit. De altfel e şi prea logic: între două dureri alegi pe cea care e mai puţin dureroasă;  prin obstacolele ce ai să le treci, orice s’ar întâmpla, e mai puţin dureros decât resemnarea, e mai puţin sfâşietor decât depărtarea. Cel mult pot aduce moartea, pe care însă orice nenorocit în amor o doreşte, în lipsa altei scăpări”. (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Genia, Câmpina:

“Preferabil este a învinge orice obstacol ca să ajungi la cel iubit, dar mai întâi se naşte întrebarea: e posibil a ajunge la cel iubit înfrângând obstacolele? Trebue să ne gândim bine; numai în cazul când posedăm arme suficiente şi suntem sigure că vom putea învinge, numai atunci să întreprindem lupta. În caz contrariu e bine a te resemna pentru a nu deveni ridicolă.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 25 august 1907)

Dorina, Piatra-Neamt:

“Niciodată să nu te resemnezi când ţi se pare că iubitul te-a părăsit, ci să întrebuinţezi toate puterile, întăridu-ţi curajul şi speranţa prin a’ţi zice singură: << l’am iubit şi’l iubesc sincer şi tot la mine se va întoarce >>. Prin aste rânduri vreau să încurajez pe colegele mele de suferinţă, să lupte, să nu se resemneze, din contră, iubindu-l, el nu se va putea îndepărta pentru totdeauna şi cu timpul se va întoarce şi vom fi fericite, precum sunt şi eu.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Fiul Argeşului, Piteşti:

“Dacă nenorocirea în amor provine din altă parte şi nu de la acea iubită, atunci nu poţi să te resemnezi şi vine de la sine îndemnul ca să sari peste orice obstacol, iar dacă provine de la partea iubită, aceasta însemnează că n’a fost la mijloc decât o perfidie şi în loc de resemnare, urmează răzbunarea”. (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

O dulce călugăriţă dintr’un câmp:

“Ca una care nu am avut deziluzii în viaţă, nu pot răspunde decât: dacă iubesc cu adevărat sunt în stare să înlătur orice obstacol spre a ajunge la persoana iubită. Bineînţeles dacă acea persoană tinde a corespunde exact sentimentelor mele.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Surse: articolele apărute la rubrica “Anchetele noastre”  în revista “Moda Nouă Ilustrată” – numerele din august – septembrie 1907 – citite din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor