Răvașe de ieri (pentru oameni de azi)

Știm deja de mult timp că societatea românească s-a mai schimbat pe ici, pe colo, dar nu foarte mult prin părțile ei esențiale. Lumea politică de azi cu atât mai puțin. E doar o copie - nereușită aș zice - a celei din perioada interbelică. 

 

 

De aceea nu ne va mira prea mult să vedem că răvașele și urările adresate politicienilor în numărul special de Anul Nou al revistei "Ilustrațiunea Română" (numărul din 1 ianuarie 1936) se potrivesc ca o mănușă celor de azi. Dar, fără prea multă vorbă lungă azi și să ne amuzăm împreună: 

POLITICIENILOR

Un “răvaș” v-am da și vouă,

În acestă oră nouă,

Dar vă știm mai bine ținta:

Nu-i răvașul, e plăcinta!

FISCULUI

Contribuabilii să-ți crească

Și să aibă zece piei!...

Ei să aibă să-ți plătească,

Iară tu... să ai să iei!

NOILOR ALEȘI

Voi ați biruit în fine,

În al urnelor război:

V’ați „ales”… ne pare bine.

Dar... cu ce ne-alegem noi?

UNUI ȘOMER

Ți-aș dori un “post”, copile,

Însă nu știu de-i cu rost...

N-ai mâncat de patru zile!...

Cum? Nici ăsta nu e post?...

SENATORILOR

Ca să vă respect tabietul,

Vă urez ram de măslin,

Și – precum a spus poetul –

...Să vă fie somnul lin!...

DEPUTAȚILOR

Controlând orice abateri,

Să vă văd chiar Excelență,

Și vă mai doresc - prudență –

Mușchi de fier pentru des-bateri!

OPOZIȚIEI

Plăcinta îți doresc să fie

Cu carne, cum îți place ție:

Când vei lua bucata-n gură,

Să simți mirosul de… friptură!