Mofturi și farafasticuri: Savurosul umor românesc de la 1900

Asemenea vinurilor vechi, glumele bune capătă noblețe odată cu trecerea timpului, fără a-și pierde din savoare. Deși își primenesc personajele și își schimbă 'croiala' limbajului pentru a se potrivi fiecărei epoci, esența lor rămâne neschimbată. 

 

Vă invit, așadar, să degustați o selecție de perle umoristice culese din paginile revistei „Moftul român”, publicată la începutul secolului trecut sub bagheta inconfundabilă a lui Ion Luca Caragiale.

---

---

---

LA EXAMEN

- Rosemberg Moriţ, ce este gâsca?

- Ghisca? Este un pasere.

- Bravo! Ce foloase ne dă ea?

- Şuncă de ghiscă.

- Bravo! Altceva?

- Untură de ghiscă.

- Bravo! Şi ce ne mai dă?

- Pene cu care îşi curăţă tatăl meu ţigaretul.

- Bravo! Ai mai uitat însă ceva...

Rosemberg Moriţ se gândeşte, se scarpină după ceafă, iar se scarpină şi se gândeşte, dar degeaba: nu nimereşte să spună că gâsca ne mai dă şi puf, cu care umplem pernele. Atunci profesorul încearcă să îl ajute:

- Rosemberg Moriţ, gâsca ne mai dă ceva... Ia adu-ţi bine aminte, ce aveţi voi în pat acasă?

Micul Moriţ, ca iluminat, răspunde repede:

- Ghisca ne mai dă puricii şi păduchii de lemn!

(“Moftul român” – 17 iulie 1901)

OFERTA

La un antreprenor de pompe funebre:

Mușteriul: - 75 de lei sicriul ăsta?... Cam scump…

Negustorul: - Regret, dar nu putem mai ieftin; dar dacă luați două, vi le lăsăm cu 70 de lei bucata.

(“Moftul român” – 8 iulie 1901)

- Spune-mi te rog, Emilio, de ce nu iei locotenentul în căsătorie?

- Dar gândește-te mătuşo,  mi-aş pierde cel mai asiduu curtezan…

TALMUDIC

- Rabi, zice Sura foarte mâhnită, bărbatu-meu a înnebunit.

- După ce cunoști, întreabă rabinul.

- A tăiat vecinul nostru o purcea şi l-am prins pe Şmil mâncând cu vecinul.

- E un ticălos, zice rabinul, dar nu a înebunit; du-te liniştită acasă…

Sura merge acasă. După trei zile se-ntoarce, de astădată disperată.

- Rabi, acu a înebunit de tot!

- Ce-a mai făcut?

- L-am prins pupând bucătăreasa.

- E un mare ticălos, zice rabinul, dar nu a înebunit; du-te liniştită acasă…

- Cum, rabi? Alaltăieri, nu; azi, nu; nu mai înţeleg.

- Fireşte, zice rabinul; dacă ar fi înnebunit, mânca bucătăreasa şi pupa purceaua!... dar aşa…

(Calendarul “Moftului român” pe anul 1902)

- Spune-mi te rog, Iorgule,  de ce te duci așa des la berărie

  și niciodată la universitate?

- Pentru că berării sunt multe dar universitate este numai una…

DRAGOSTE

La masă:

- Ginere dragă, să’ţi sufle măiculiţa’n ciorbă, că’i prea fierbinte; să nu te arzi!

- Dragă mamă soacră, nu mai sufla că mi-o acreşti!

***

- Ginere, de drag ce-mi eşti te-aş băga la sân de păr. Am să vin să stau la tine.

- Să vii mamă soacră: în palme am să te ţin!

(“Moftul român” – 19 august 1901)

MITICĂ

Mitică e şovinist:

- Iar când voi fi mort, monşer, nu vreau să mi se cânte altceva la înmormântare decât “Deşteaptă-te române!”

(“Moftul român” – 2 septembrie 1901)

- Ei, cum îţi mai merge?

- Doctore, mă doare capul, nu pot să răsuflu, mă doare

tot corpul,  nu pot dormi, n-am poftă de mâncare…

- Dar, în rest, eşti bine?

DIN INIMĂ

- Ce ai, Coană Mariţo?... Te văd cam fără dispoziţie…

- Ce să am soro?... A plecat si bărbatu-meu şi frate-miu şi băiatul la Moşi de azi dimineaţă şi n-au mai venit… Aşa singurică, nu ştiu cum… Nu-mi sunt boii acasă!

(“Moftul român” – 18 mai 1901)

AFORISME

- Cum te cheamă fetiţo?

- Pungăşoaică, hoaţă, drăcuşor. 

Aşa mă cheamă tata...

- Ce poate fi mai bun ca o femeie frumoasă?

- Două!

***

 

Sărutarea? – Un aperitiv.

Căsătoria? – O indigestie.

Divorţul? – Un purgativ.

***

 

Din fluture se naşte omida; din femeie soacra.

(“Moftul român” – 18 mai 1901)

Mai multe zâmbete de altădată:

• Realitatea zâmbeşte

• Despre mondene şi… demimondene

• Bobârnace şi... farafasticuri

• Din glumele bunicilor

Sursa: numere publicate în 1901 ale revistei umoristice “Moftul român” disponiobile în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor

---

---

---