3 Noembrie 1935. Terenul O. N. E. F.
Într-o după-amiază de toamnă târzie a anului 1935, în prezența a două zeci de mii de oameni, echipa de fotbal a României, repurta cea de a doua victorie din carieră asupra Poloniei.
„O victorie pe care prestigiul foot-ballului nostru o cerea, cu imperativul cu care muribundul cere oxigen. O victorie frumoasă, obţinută în condițiuni contra cărora nici o obiecţie rațională nu se va putea ridica. Dar — totuşi — o victorie care nu ne mulțumește, integral...
 |
| "Polonezii păşesc surâzători pe teren. Nu ştiu ce-i aşteaptă!" (stânga) "Dobay se pregăteşte să lovească cu capul." (dreapta) |
Echipa României — formată în majoritate din jucători bucureşteni — şi-a făcut datoria. A fost trimisă pe teren pentru a învinge. Şi a învins. Mai uşor decât se aştepta. Mai categoric. Dar fără acele clipe de pericol care purifică o victorie, fără acea superioritate care o eternizează.”
A fost o victorie. Dar nu o victorie cu V mare...
Asemeni cronicilor sportive de astăzi, nici presa interbelică nu era întotdeauna îngăduitoare sau gata să acorde osanale echipei naționale, analizând la sânge fiecare aspect al jocului.
„În primul rând, pentru că adversarul nu permitea o victorie cu majusculă. Echipa Poloniei s’a prezentat într’o stare de plâns. Cu o apărare şovăelnică, cu o înaintare nedecisă şi lipsită de trăgători la poartă. Adversarii noştri — handicapați, în plus, şi de un portar sub orice critică — au furnizat o partidă lamentabilă. E tot ce se poate spune. Dar e destul.
 |
| „România – Polonia 4–1. Glorioşii reprezentanți ai României: Albu, Bindea, Sepi, Eisenbeisser, Szanislo, Petea Vâlcov, Sfera, Schileru, Deheleanu, Dobay, Creţeanu.” |
Linia de mijlocaşi de duminică poartă tot meritul victoriei. Este, poate, cea mai bună din toate câte a avut echipa României în întreaga ei carieră. Szanislo fiind vedeta, Deheleanu oarecum lestul şi Eisenbeisser sufletul şi mişcarea, compartimentul, luat în ansamblu, a funcționat ireproşabil. De nepătruns în apărare, aportul lui a fost uriaş în atac, pe care l-a susținut aproape exclusiv. Şi vom vedea imediat pentru ce.
Apărarea imediată a fost, de asemenea, excelentă, şi dacă Crețeanu nu a avut decât prea puțin de lucru, achitându-se corect de tot ce i-a revenit, Albu şi Sfera au muncit din răsputeri şi, mai întotdeauna, cu deplin succes. În special Albu, care a realizat una din «excepționalele» sale partide. Şi doar jucase atât de prost la ultimul match al Venusului...
În schimb, atacul a fost... sub aşteptări. Conform aşteptărilor tuturor acelora cari au rămas siderați privind o linie de înaintare care cuprindea pe Bindea — imposibil element de echipă — pe Sepi — prin nimic excepțional — şi pe... Schileru, jucător bun de club, având reale calități, dar greu de valorificat într’un match internațional.”
Dar totuși... o victorie
Deşi România obținuse un succes important, reporterul interbelic a preferat să tempereze entuziasmul general. Poate și pentru că, încă din acele timpuri, relația dintre oficialii fotbalului și presa sportivă nu era una tocmai cordială sau lipsită de tensiuni.
„Ştim, mulți ne vor obiecta cele patru puncte marcate. Dar nu e un argument. E o întâmplare. Şi, tuturor nu le oferim decât cazul înaintarei Juventusului care a marcat de şase ori împotriva Chinezului — când a găsit un adversar desorganizat — şi n’a putut face nimic, de atunci încoace, clubul pierzând match după match. Asemănarea este prea frapantă, pentru a nu fi semnalată. Deşi — mai ales pentru Schileru — chiar şi înaintaşii României şi-au făcut datoria, în limita posibilităților lor.
Poate am fost prea lipsiți de entuziasm, în aceste rânduri. Se poate. Dar, vă mărturisim, am făcut-o tocmai pentru a evita să lăsăm pe cei cari au răspunderea, să se culce şi să adoarmă prea adânc pe nişte lauri cuceriți prea uşor şi cu prea mare contribuție a zeiței norocului.
Adversari ca acela care a fost Polonia, duminică, se găsesc prea rar, pentru a-i putea decreta etalon de măsurat valoarea învingătorului...”
Tonul critic al cronicarului interbelic semnalează că nici în cele timpuri, relația dintre oficialii fotbalului și presa sportivă nu era una tocmai cordială sau lipsită de tensiuni. Poate și datorită unui incident neplăcut petrecut la marginea terenului:
„Reporterul nostru fotograf a fost împiedicat duminică la ONEF să-şi facă datoria. Nişte pretinşi oficiali n’au pierdut prilejul să afirme orientalismul în care ne zbatem şi l-au scos cu baioneta din spatele porții, unde se lâfâiau totuşi o serie de nechemați — cu neveste şi copii. Asemenea barbarii trebuie să înceteze odată pentru totdeauna.”
Date statistice și protagoniștii confruntării
Echipa României care a disputat meciul: Crețeanu – Sfera, Albu – Deheleanu, Eisenbeisser, Szanislo – Bindea, Schileru, Sepi, Vâlcov, Dobay.
Arbitrul partidei a fost iugoslavul Rujici:
„...care a condus destul de slab. Cu toate acestea, meciul a fost atât de lent și lipsit de ardoare, încât carențele brigăzii de arbitraj au trecut aproape neobservate.”
Golurile României au fost înscrise de Schileru, Bindea (dublă) și Sepi. Unicul gol al Poloniei a fost marcat de Pazarek. La pauză, tabela de pe stadion indica 3–1 în favoarea gazdelor.
Fotbalul dincolo de timp
O cronică spectaculoasă desprinsă dintr-o epocă în care fotbalul se trăia deja cu patimă, nervi și luciditate jurnalistică acută. Să sperăm că și noi, iubitorii de azi ai fotbalului vom putea spune după cele două meciuri ale echipei naționale împotriva Poloniei (Polonia – România în 02.10.2026 și România – Polonia în 14.11.2026): România a învins Polonia!
Dacă ești pasionat de marile competiții și de atmosfera sportivă din perioada interbelică, s-ar putea să te intereseze și alte file de istorie recuperate din ziarele epocii, precum detaliile din articolele Povestea primului Tur Ciclist al României și Faimosul „Tour de France”: "Turul Franței" în presa interbelică, relatări de pe terenurile de tenis din articolul Despre tenis și Wimbledon în presa interbelică, debutul tricolorilor la România la primul Campionat Mondial de Fotbal – Montevideo 1930 sau triumful spectaculos relatat în România, Campioană Mondială la Bob: Povestea succesului răsunător din 1934.
Sursa: articolul "România a învins Polonia cn 4-1 (3-1)" - publicat de revista "Realitatea Ilustrată" în numărul din 6 noiembrie 1935 - disponibil în colecția Bibliotegii Digitale a Bucureștilor
0 comments:
Trimiteți un comentariu