Surprize la Wimbledon (în presa interbelică)

Primul campionat de tenis din cadrul grandiosului turneu de la Wimbledon a fost organizat acum aproape un secol și jumătate. Mai exact, prima ediție a fost găzduită de „All England Lawn Tennis and Croquet”, și s-a desfășurat în data de 9 iulie 1877. În perioada interbelică prestigioasa competiție își sărbătorise deja semicentenarul și era una dintre cele mai urmărite competiții sportive ale timpului. 

 

 

Wimbledon-ul în presa interbelică din România

 

Presa românească era și ea conectată la eveniment. Am selectat pentru voi câteva articole publicate în presa interbelică și în care se relatează știri de la la cel mai vechi dintre cele 4 turnee de „Grand Slam” (Australian Open, Roland Garros și US Open), singurul care se desfășoară și azi pe aceeași suprafață ca și la început: pe iarbă. Vom afla astfel cine au fost câștigătorii turneului din anul 1932, de ce nu a jucat celebra Suzanne Leuglen la Wimbledon în 1924, cine erau așii tenisului din perioada interbelică și care erau ocupațiile lor extra sportive:

Howard W. Austin (stânga), Sydney Wood (centru),
dr. Hellen Moody-Wills (dreapta)
(“Realitatea Ilustrată” din 14 iulie 1932)

WIMBLEDON - CEL MAI MARE TURNEU DE TENIS DIN LUME

"WIMBLEDON-UL este cel mai mare centru de tennis din lume. Este natural ca acesta să se afle în Anglia, țara în care s'a desvoltat cel mai mult sportul “alb". Logic e deci, ca marile concursuri de la Wimbledon să prezinte un interes atât de mare. Eram obișnuiți ca întotdeauna să avem surprize la campionatele de la Wimbledon, dar nu atât de multe ca în anul acesta, când surprizele au abundat la fiecare probă, afară de cea de simplu doamne, unde mai joacă încă Hellen Wills-Moody. La simplu domni, înfrângerea lui Cochet de către Collins, nu poate fi numită surpriză. Ne-am obișnuit cu Cochet, care parcă vrea înadins să ne dea emoții înaintea “Challenge-Round"-ului Cupei Davis. Poate fi numărată însă printre surprize finala, unde Ellsworth Vines a înfrânt pe H. W. Austin cu 6-4, 6-2, 6-0. Ca o simplă curiozitate, notăm că Vines are nouăsprezece ani și Astin douăzecișidoi. Modul cu care Vines a reușit să învingă pe adversarii săi mărește șansele Statelor-Unite în Cupa Davis. Vom vedea o înfrângere a lui Cochet? E foarte greu, sunt 99 șanse dintr'o sută să nu se întâmple aceasta, dar Vines poate răsturna toate calculele, grație tinereții sale. Proba de simplu doamne a rămas aceeași emulație monotonă și lipsită de interes, deoarece Hellen Moody nu are rivală. O notă bună pentru Hellen Jacobs, care a ajuns în finală învingând pe d-na Mathieu.

Ellsworth Vines, campionul mondial de tennis (stânga),
un grup de jucátori la Wimbledon (dreapta)
(“Realitatea Ilustrată” din 14 iulie 1932)

Proba de dublu domni ne-a adus surpriza cea mai mare. Când ne-am așteptat să vedem în finală o echipă americană Vines-Shields sau Wood-Mangin, ea s'a disputat între o echipă ocazională a Franței, deoarece cuplul Snugnon-Borotra nu e o formație oficială, și echipa Angliei pentru Cupa Davis, Hughes-Perry. Francezii au învins cu mare greutate, după ce erau conduși cu 2 seturi la 1. Rezultatul a fost 6-0, 4-6, 3-6, 7-5, 7-5 în favoarea lor. La dublu mixt, Miss Ryan cu Maior, campionul Spaniei, au reușit o performanță frumoasă învingând pe D-ra Sigart-Hopman (Belgia-Australia) cu 7-5, 6-2. Cu această victorie, d-ra Ryan a cucerit al 17-a titlu de campion a Wirnbledon-ului. La dublu doamne, D-rele Sigart și Metaxa au învins în finală pe Miss Ryan-Miss Jacobs cu 6-4, 6-3. Victoria se datorește d-rei Metaxa (Franța) care e una dintre cele mai bune jucătoare de dublu din lume." (“Realitatea Ilustrată” din 14 iulie 1932 – articol semnat M. Seel)

De ce nu a jucat D-ra Suzanne Lenglen la Wimbledon în 1924

"La campionatul din Menton, D-ra Suzanne Lenglen, faimoasa jucătoare franceză, după ce a câștigat campionatul simplu-doamne contra lui Miss Ryan a anunțat că nu merge anul acesta la Wimbledon pentru titlul, din cauza arbitrilor englezi care îi fac mizerii și îi comptează prea multe greșeli de picior!..." (revista “Natura” – numărul din 50 mai 1924)

În a treia zi a campionatelor de tenis, a plouat la
Wimbledon și terenul a trebuit să fie acoperit
cu pânze mari, groase 
(“Realitatea Ilustrată” din 8 iulie 1934)

Cu ce se ocupă în viața particulară championii sportului alb

"Dintre toate sporturile, tennis-ul este desigur acela care cere antrenamentul cel mai mare și care obligă pe campionii săi ca în timpul sezonului să apară aproape zilnic pe teren. Mulți dintre ei continuă antrenamentul chiar iarna, pe terenuri acoperite, deși aceasta este o metodă puțin recomandată. Dar să nu se creadă că din cauza aceasta atleții care au disputat finala pentru Cupa Davis nu se ocupă decât de tennis."

Davis, inițiatorul cupei cu numele său și Prentice,
căpitanul echipei U. S. A., asistând la un match internațional (stânga);
Echipa americană pentru cupa Davis – de la stânga la dreapta:
H. Ellsworth Vines, Wiliner Allison,  George M. Lott și
John van Ryn (dreapta sus); René Lacoste și Sidney Wood (dreapta jos)
(“Realitatea Ilustrată” din 14 septembrie 1939)

Tenismenini celebri din perioada interbelică

 

JEAN BOROTRA: Jean Borotra, este desigur cel mai ocupat dintre toți. Călătoriile sale sunt legendare. El a plecat în America de Sud ca să joace tennis și s'a reîntors după ce a fondat o societate al cărei administrator este. El pleacă în Anglia să dispute un match, sau să joace la Wimbledon și își ia ca însoțitor unul sau doi secretari. Căci, deși ba e la Paris, ba la Londra, la New-York, la Melbourne sau la Buenos Aires, Jean Borotra este actualmente consilier technic al unei importante societăți de aparate distribuitoare de benzină și administrator al mai multor societăți anonime; este un om de afaceri foarte capabil și foarte activ. S’a născut pe moșia părinților săi, în Arbonne, din Pirineii de Jos, în 1898. Ieșit din școala politechnică, “bascul săltăreț” e inginer și doctor în drept. De asemenea un polyglot celebru. În timpul unui banchet, care închidea campionatele internaționale de tennis din Franța, el luă rând pe rând cuvântul, cu aceeași ușurință, în engleză, germană, spaniolă și în italiană. Din punct de vedere sportiv, fiecare cunoaște pe Jean Borotra. El a fost campionul lumii și numărul de campionate naționale luate de dânsul nu se poate egala cu al nimănui. În lunga sa carieră, în cursul căreia el a jucat de zece ori pentru Franța în finala pentru Cupa Davis, el a repurtat victorii cu jucătorii Franței, Americei, Angliei, Australiei Olandei, Belgiei și Argentinei. S'a remarcat în toate sporturile și în echipa națională de foot-ball a fost mijlocaș drept.

HENRI COCHET: Henri Cochet s'a născut la Lyon în 1902 și se poate spune că de la nașterea sa a făcut cunoștință cu terenurile de tennis, tatăl său fiind pe atunci grădinar al “Foot-ball Club-ului" din Lyon. Tânărul Cochet, înainte de a lua prima racheta în mâini, se ocupa adesea cu strângerea mingilor jucătorilor, care nu puteau să bănuiască că acest copil simplu va fi cu vreo 20 de ani mai târziu, de trei ori în șir, campionul lumii. El a fost de asemenea campionul Franței, Angliei și al Americei.

JAQUES BRUGNON: Jaques Brugnon, care n'a reprezentat Franța mai puțin decât de nouă ori pentru Cupa Davis, s'a născut la Paris în 1896. Vlăstarul unei foarte vechi familii de magistrați din Turena, licențiat în drept, el este actualmente consilier technic al secțiunii de sport a societății Dunlop din Paris. Evident, se poate spune că e acolo "the right man in the right plate", pentru că el contribuie la vânzarea mingilor de tennis. Scriitor de valoare, Brugnon a publicat mai multe cărți, dintre care o încântătoare descriere a călătoriei sale în jurul lumii, împreuna cu Borotra și cu de Boussus. Și el a fost campion mondial. Și-a câștigat titlurile întotdeauna la dublu, în Anglia, în Franța, America și chiar în Australia.

ANDRE MERLIN: Andre Merlin, cel mai tânăr din ceată, noul campion, s'a născut în Brazzaville. Nașterea lui în Congo-francez s'a datorat de altfel faptului că la această epocă tatăl său era guvernatorul A. E. F.- oului. Merlin a repurtat primele succese în materie de tennis în Indochina, acolo unde tatăl său era guvernator general. Primul său partener într'un match de dublu nu fost altul decât actualul împărat al Annamului, pe care Merlin, cu caracterul său autoritar, l-a hărțuit atât, până ce acesta a greșit o minge. Astăzi, tânărul Merlin, așteptând să continue dreptul, își face stagiul militar. Acesta este al doilea francez care a reprezentat Franța pentru Cupa Davis, fiind în serviciul militar. Predecesorul său a fost căpitanul său de astăzi, René Lacoste. Cu toate că André Merlin intră pe teren în tunică, e o singură diferență: aceea că el, ca și Austin și Cochet, poartă pantaloni scurți.

RENÉ LACOSTE: Să vorbim acum despre René Lacoste, căpitanul echipei, omul pe umerii căruia apasă toată responsabilitatea. E fiul unui atlet de seamă, unul dintre cei mai buni vâslași din Bordeaux și Paris. René Lacoste s-a născut la Paris în 1899. A învățat la școala centrală și politechnică, dar a lucrat totodată alături de tatăl său, care prezida consiliul de administrație al societății Hispano-Suiza. Astăzi, René Lacoste este el însuși administratorul acestei societăți. Trebuie să spunem că el a fost de asemenea campion mondial în Franța și America. Această ultimă victorie a fost cea mai frumoasă. Era în 1926. Pentru a câștiga titlul a trebuit să învingă în semi-finală, pe Henri Cochet și în finală pe Jean Borotra, care ca și el a trebuit să își înfrângă toți adversarii. Aceasta a fost epoca cea mare a celor trei mușchetari, care au dat tennisului francez un atât de remarcabil relief.

„BUNNY” AUSTIN: Fapt destul de ciudat, pe când trei dintre cei patru francezi care au disputat Cupa au fost campioni mondiali, nici un jucător englez nu a cucerit până acum titlul cel mare, și singuri Perry si Hughes pot să se laude c'au fost campionii Franței, anul trecut în dublu. “Bunny” Austin, vlăstarul unei vechi familii englezești, s’a născut la Londra în 1907. El a făcut studii solide pe care le-a terminat la Universitatea din Cambridge. Nu numai că este unul dintre cei mai mari călători ai tennisului, dar este totodată și unul dintre curtierii cunoscuți la Bursa din Londra. Să adăugăm că foarte de curând s-a căsătorit cu faimoasa stea engleză de cinema Phillis Constam.

FRED PERRY: Fred Perry e de asemenea londonez. S'a născut în 1908. Tatăl său, om politic foarte cunoscut în partidul laburist, a fost ministru în primul guvern socialist pe care l-a prezidat domnul Ramsay MacDonald. Perry se interesează de mai multe afaceri comerciale.

“PAT” HUGHES: Gerald „Pat" Hughes, deși s'a născut în Warwickshire în 1903, e dintr’o familie scoțiană și nu irlandeză, cum s'ar părea că arată numele său “Pat". Ca și Brugnon, Hughes este funcționar, în calitate de consilier tehnic, la Societatea Dunlop, în rayonul sportiv.

 

HECTOR LEE: În sfârșit, cel de al patrulea din echipă, Hector Lee, s'a născut în comitatul Midlese, sunt 26 de ani de atunci. El este procuristul unei societăți de asigurare.

Pentru ca acest articol să fie complet, să menționăm că Georges Lott, născut la Chicago în 1906, a fost șofeur de taxi, că Ellssworth Vines a fost băiat de brutărie înainte de-a deveni student la Universitatea din sudul Californiei, țara care a produs atâția campioni. Wilmer Allison este tipul perfect al omului din Midle-West. S'a născut în 1904 și a făcut studii în Universitatea cea mai selectădin America: Harvard. În sfârșit Van Ryn este un alt student și a fost campionul universitar al Americei, sub culorile Princeton. (“Realitatea Ilustrată” din 14 septembrie 1939)

Domnișoara Lizana la Wimbledon

TENNISUL este unul din cele mai plăcute și mai nobile sporturi și este practicat, după unele statistici, cam în aceeași măsura și de bărbați și de femei. În general, jocul nu cere mai niciodată mari eforturi, ci mai mult dibăcie și iuțeală, un ochi ager și o mână sigură, care să stăpânească racheta. 

 

D-ra Lisana la campionatele de tenis din Wimbledon
(“Realitatea Ilustrată” din 10 iulie 1935)

 

Grațioasa sportivă domnișoara Lizana (Chile), într'un match susținut la Wimbledon contra domnișoarei Stammers (Anglia), într'un moment de expansiune sportivă, a făcut un efort mai mare și racheta a reușit să-i sboare din mână, ca o pasăre care-a stat prinsă în colivie. Un fotograf dibaci a isbutit să înregistreze pe peliculă acest unic moment. (“Realitatea Ilustrată” din 10 iulie 1935)