Rutina zilnică și spiritul civic al Voevodului
Fiecare zi de școală începea cu rugăciunea de dimineață, oficiată prin rotație de unul dintre elevi. Programul era riguros, cursurile începând la ora 8:00, iar punctualitatea și conștiinciozitatea Voevodului erau remarcabile, acesta fiind aproape întotdeauna primul sosit.
 |
În drum spre școală (stânga) La ora de științe naturale (centru) Ora de muzică (dreapta)
|
Dincolo de lecțiile propriu-zise, elevul Mihai era admirat pentru trăsăturile sale de caracter:
„Camarazii lui apreciază mult spiritual lui loial pentru că Voevodul pune mai presus de orice adevărul și dreptatea. S'a întâmplat odată că elevii au voit să ascundă ceva profesorului lor. În acea zi prințul moștenitor era tocmai monitorul clasei. El și-a convins camarazii că e preferabil să mărturisească profesorului greșeala lor.”
Activități extrașcolare și pasiuni intelectuale
Duminicile erau dedicate activităților culturale și conferințelor susținute chiar de elevi, care își exersau astfel abilitățile de prezentare și documentare, folosind mijloace tehnice avansate pentru acea vreme:
„Prințul moștenitor are în clasa sa un aparat modern de proiecție, pe care-l manipulează singur. Ultima conferință pe care a ținut-o Marele Voevod a avut subiectul următor: Navigația veche egipteană și construcția vaselor. El s’a slujit ca isvor de informațiuni, de cartea lui Hendrick Willem van Loon, care tratează despre istoria navigației, într-o traducere italiană.”
Relațiile interpersonale din interiorul clasei au fost mereu ghidate de discreție, fair-play și o profundă empatie față de colegi.
„Desigur că Voevodul Mihai are simpatii mai mari pentru unii dintre colegii lui decât pentru alții, dar niciodată nu trădează aceste preferințe. În fiece zi, el invită la Palat la rând pe câte unul dintre colegii săi, și-și pregătește, împreună cu acesta lecțiile, sau își petrece vremea cu jocuri și sport. De curând, unul dintre colegii săi s'a îmbolnăvit și n'a trecut nici o zi în care prințul moștenitor să nu se intereseze telephonic de starea prietenului său, ba chiar să’l viziteze.
Dorința Majestății Sale a fost ca Marele Voevod Mihai să nu se bucure de nici un fel de protecție în fața profesorilor săi și să fie examinat cât de sever posibil. Dar n'a fost nevoie de această măsură, căci Voevodul este școlarul cu cel mai desvoltat simț al datoriei și unul dintre elevii cei mai bine clasificați. Nu trebuie să uităm că moștenitorul tronului este foarte ocupat și cu ore suplimentare de limbi străine, istorie a literaturilor, pian și nici să omitem că el are obligațiuni de îndeplinit.”
 |
În excursie cu automobilul (stânga) În recreație (dreapta)
|
Pe lângă studiul disciplinelor academice, tânărul Mihai și-a dezvoltat curiozități intelectuale complexe și o latură sportivă activă.
„E interesant să aflăm că Voevodul iubește în special geografia. El a prins dragoste de aceasta mai ales prin lectura cărților lui Baden Powell, despre călătoriile în țările exotice. În timpul războiului din Abisinia, masa Voevodului era plină de cărți despre Etiopia. Anumite evenimente internaționale, le studiază pe hartă și-și formează astfel păreri proprii geopolitice. De curând a scris un studiu despre însemnătatea călătoriei lui Mussolini în Libia, și acest studiu a fost foarte bine apreciat de profesorul de geografie al Măriei Sale. În ce privește limbile străine, Voevodul Mihai vorbește cu cea mai mare plăcere, după limba româna, pe cea engleză. Engleza este oarecum a doua limbă maternă a sa. Prințul vorbește apoi foarte bine franceza, italiana și germana.
Cu tot programul supraîncărcat al cursurilor sale, Voevodul face mult sport. Aproape în fiecare zi, în recreație, joacă volley-ball. Este un automobilist iscusit și-i place să umble și pe motocicletă. Adesea parcurge, în tovărășia camarazilor săi, și în viteză mare, împrejurimile Bucureștiului, cu automobilul său “Lancia". Dar sportul preferat este vânătoarea. Majestatea Sa, ca vânător pasionat, e foarte bucuros că fiul Său preferă acest sport și de aceea îl ia cu Dânsul la marile vânători pe care întreprinde.”
Implicarea Regelui Carol al II-lea în educația fiului
Relația dintre tată și fiu depășea sfera strictă a îndatoririlor regale, Carol al II-lea investind timp și pasiune în formarea urmașului său, afirmând la un congres al profesorilor: „Dacă n'aș fi Rege, desigur că m'aș face profesor!"
„De aceea, Majestatea Sa a fixat pentru clasa Marelui Voevod Mihai o metodă care arată cel mai înalt simț pedagogic. El își pregătește astfel fiul pentru misiunea înaltă la care este sortit. Nu trece zi în care Majestate Sa să nu petreacă 2-3 ore cu fiul Său. El se interesează îndeaproape de toate progresele pe care le face și exercită un control sever asupra întregii activități a Marelui Voevod. De cele mai multe ori, Marele Voevod Mihai își prepară lecțiile pe a doua zi, în prezența Suveranului și astfel pot fi văzuți - tatăl și fiul - lucrând laolaltă, în aceeași cameră. Unul la treburile statului, celalalt pregătindu-se ca s'o facă mai târziu.”