În universul satului tradițional românesc, în care fiecare gest se făcea după o anumită rânduială și în care fiecare viețuitoare purta o încărcătură simbolică, păsările din ogradă nu erau doar o sursă de subzistență, ci adevărate semne ale timpului și ale lumii nevăzute.
De la cântatul revelator al cocoșilor și până la tainele găinilor negre sau ale ouălor cu rosturi ascunse, credințele populare reînvie o lume fascinantă, în care credința și superstiția se împleteau zi de zi.
