Războiul pălăriilor

Doamnele, pălăriile și teatrul

 

PARAGRAFE:

• Domnii protestează
• Doamnele cu pălării nu sunt admise în staluri
• Curiozități din lumea teatrului
  

Moda anului 1897 impunea elegantelor doamne și domnițe purtarea unor coafuri sofisticate și voluminoase. Acoperămintele capetelor erau la fel de opulente: pălării imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori și dantelă din belșug. E drept că se renunțase deja la împodobirea pălăriilor cu păsări împăiate – dar creațiile purtate de reprezentantele sexului grațios erau încă niște adevărate grădini suspendate.

 

Citește mai mult... »

Virginica Popescu - fermecătoarea vedetă a revistei de altădată

Virginica Popescu - vedeta incontestabilă a teatrului de revistă

PARAGRAFE:

• Virginica Popescu – puștoaica care intra în scenă cu un aer de regină
• Virginica Popescu - o fermecătoare vedetă a teatrului de revistă
• Virginica Popescu în culise
• Virginica Popescu despre cariera teatrală

 

Virginica Popescu (n. 19 noiembrie 1915 – d. mai 1984) a fost o vedetă incontestabilă a teatrului de revistă din perioada interbelică. “Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”, “Astăzi e ziua ta”, „Ascultă ce-ți șoptește la ureche dragostea”, „Spune-mi unde, când și cum” sau “Ștergeți ochișorii păpușico” sunt doar câteva dintre șlagărele nemuritoare lansate de “fermecătoarea vedetă de revistă” pe scena Teatrului Alhambra.

Citește mai mult... »

Leacuri miraculoase de altădată

Din viața medicilor comunali de altădată

PARAGRAFE:

• Medicul de la țară (de ieri și de azi)
• Vindecătoarea - concurenta medicului de țară
• În căutarea leacurilor miraculoase
• Leacuri și descântece de altădată

România anului 2022 nu diferă foarte mult de România interbelică nici în ceea ce privește modul de practicare a medicinei în mediul rural. Un pasaj dintr-un articol interbelic, care avea ca subiect munca medicului de la țară, se poate publica astăzi fără ca cineva să sesizeze că se referă la o stare de fapt de acum 80 de ani:

Citește mai mult... »

O româncă vedetă a filmului mut: Eliza la Porta

Povestea actriței Eliza Streinu - alias Eliza la Porta

PARAGRAFE:

• O româncă, star de cinema
• Eliza la Porta în Realitatea Ilustrată
• Trei români la Hollywood
  

Eliza la Porta (sau Elizza la Porta) a fost o actriță originară din România care a avut în perioada interbelică o carieră relativ scurtă - dar plină de strălucire - în lumea filmului mut. Frumoasa brunetă născută în Craiova la 1 martie 1902. Eliza Streinu (numele adevărat al actriței) a debutat pe ecranul cinematografelor în anul 1926, în tragedia “Studentul de la Praga”, în rolul “vânzătoarei de flori Lydischka”, alături de doi actori celebri ai acelelei epoci: Conrad Veidt și Werner Kraus.  

 

În dreapta: cadru din tragedia "Die Sporckschen Jäger" (1926)

Eliza La Porta alături de Walter Rilla 

 

Un an mai târziu, o doamnă reporter a ziarului "Dimineața" o întâlnea pe Eliza la Porta în studiourile de film berlineze și descoperea, încântată că vedeta își avea originile în România:

 

Citește mai mult... »

Românii și ceasul cel rău

Ceasul rău - superstiții

Motto:

Din bătrâni se spune

Că sunt ceasuri bune

Și că rele sunt.

Vai de-acei ș-acele

Care-n ceasuri rele

Zic vreun cuvânt!

(Vasile Alecsandri 

– “Ceasul rău”)

PARAGRAFE:

 

• Demonii ceasurilor rele
• Cum poți să te ferești de ceasul cel rău
• Superstiții și prejudecăți (de ieri și de azi)

Atunci când ne gândim la “ceasul rău” suntem tentați să credem că este vorba despre un interval de timp în care suntem predispuși să greșim sau să fim încolțiți de ghinion. Vechile legende populare spun însă că “Ceasurile cele rele” sunt “niște duhuri de noapte care pocesc pe cei ce le ies în cale. Ele umblă prin văzduh. Sborul lor se recunoaște după un soi de țiuit pe care îl fac. Mulți cred că atunci când îți țiuie urechile trece Ceasul rău și caută să te pocească. Dacă prinzi de veste și-ți faci cruce la ureche, atunci nu îți pot face nici o vătămare.” (Tudor Pamfile – “Dușmani și prieteni ai omului” – 1916). 

 

Se mai spune că ceasurile rele hoinăresc prin lume începând cu miezul nopții și o fac până la cel de al treilea cântat al cocoşilor.

Citește mai mult... »

O mare tragediană - Agepsina Macri-Eftimiu

Actori aproape uitați: Agepsina Macri-Eftimiu

PARAGRAFE:

• Agepsina Macri - primii ani
• Agepsina Macri - o carieră excepțională
• Agepsina Macri-Eftimiu - povestea de dragoste

“Dacă pe regretatul nostru maestru Nottara nu ni-l puteam închipui pe scenă altfel decât cu haina de hermină pe umeri și coroana pe cap – pe d-na Agepsina Macri-Eftimiu, această maestră a tragediei antice, nu ne-o puteam de asemenea închipui altfel decât într’o ținută de o majestuoasă atitudine, eroică, spunând versul cu tragice accente contopite armonios cu gestul, mimica și cu întreg jocul, care dovedește perfecta stăpânire a meșteșugului actoricesc. Priviți-o în “Atrizii”… E Agepsina Macri-Eftimiu?... Nu!... E “Klytemnestra”, eroina piesei… Ochii într-o ațintire fermă, buzele și întreg profilul de clasică noblețe este întruchiparea reală a personajului anticei tragedii.” Ce își poate dori un actor mai mult decât o astfel de cronică precum cea semnată de F. O. Fosian și publicată în volumul “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”. 

Agepsina Macri-Eftimiu pe coperta 
revistei "Realitatea ilustrată" - 1931 (st.)

Agepsina Macri-Eftimiu în rolul "Voevodului nenoroc"

din piesa "Cocoșul Negru" de Victor Eftimiu (dr.)

Citește mai mult... »

Frumuseţile uitate ale Banatului

Stațiuni balneoclimaterice bănățene de altădată

PARAGRAFE:

 

• STEIERDORF (AURORA BANATULUI)
• MARILLA
• DOGNECEA
• VĂLIUG (FRANȚDORF)
• BREBUL-NOU (WEIDENTAL)

1936: “A cunoaște frumusețile cu care a fost dăruită țara ta, munții, codrii, apele, peisagiile, precum și monumentele istorice de care e legată toată viața trecută a neamului, monumentele presărate pe tot întinsul moșiei de evlavia, de biruințele și de toate trecutele izbânzi voievodale, este nu numai o nevoie imperioasă de îmbăiere în frumos dar este și o necesitate cultural-națională de prim ordin. A face pe străini să ne cunoască țara, cu toate splendorile ei, cu admirabilul ei popor, atât de bogat dăruit de Dumnezeu cu ceea ce se numește spirit artistic, este, de asemenea, o mare datorie, căreia trebuie să-i răspundă atât Statul, cât și particularii.” (Ion Păsărică - "Frumusețile naturale  ale Banatului" - volum apărut sub egida proaspătului înființat în anul 1936: Oficiul Național de Turism).

 

Ca și în zilele noastre, multe vorbe frumoase în anul 1936. Planuri de viitor, bugete alocate, bani cheltuiți pe programe de promovare, cărți, broșuri, proiecte etc. Vă las pe voi să răspundeți la o eventuală întrebare despre eficiența acestora. O să răspund și eu la întrebare, în felul meu, printr-o descriere a câtorva  stațiuni “climatic-balneare”, prezentate de inginerul Ion Păsărică în anul 1936 în volumul: “Frumusețile naturale  ale Banatului  cu localitățile climatic-balneare și cataractele Dunării”. 

 

Concluzia: stațiunile despre care se vorbea atunci sunt aproape dispărute azi, deși s-au implementat de-a lungul timpului atâtea planuri și atâtea strategii mărețe de dezvoltare a turismului românesc (inclusiv în preamărita de unii "Epocă de aur").

Citește mai mult... »