Bucureștiul de altădată: Farmecul grădinilor de vară de pe la 1900

O incursiune în lumea efervescentă a teraselor, a operetei și a boemei Micului Paris, așa cum se vedea prin ochii cronicarilor de altădată.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul se transforma sub lumina amurgului într-un spațiu al efervescenței culturale și sociale. O imagine sugestivă a acelei epoci ne este oferită de Eduard Marbeau, redactor al ziarului parizian „Correspondent”, care descria în 1881 atmosfera vibrantă a orașului:

„Seara orașul se însuflețește din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canțonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuți tinerii ofițeri ai armatei românești cu piepturile împodobite cu decorații și medalii, ca ale unor veterani."

În timp ce spectacolele de prestigiu ale Teatrului Național sau ale Operei rămâneau destinate unei lumi alese, bucureștenii obișnuiți căutau divertismentul în grădinile de vară. Acestea au devenit rapid epicentrul vieții mondene, oferind o alternativă accesibilă și relaxantă de a petrece serile călduroase în compania muzicii și a spectacolelor de teatru de revistă.

---

---

Grădinile de vară: Destinații emblematice pentru divertismentul bucureștean

Pentru locuitorii capitalei de la cumpăna secolelor XIX-XX, „grădinile” erau veritabile puncte de atracție. Aceste teatre de vară ofereau un spațiu de relaxare unde spectacolul se îmbina armonios cu plăcerile gastronomice. Printre cele mai populare astfel de locații din București se numărau:

• Grădina Racșa: situată strategic în spatele Universității de astăzi.
• Grădina Stavri: un loc emblematic pentru viața de noapte a epocii.
• Casinoul Austro-Ungar: amplasat pe locul unde, ulterior, a fost ridicat Palatul Ministerului Afacerilor Interne.
• Grădina Orfeu: situată pe strada Câmpineanu.
• Grădina Union: devenită vestită datorită frecventelor vizite ale marelui dramaturg Ion Luca Caragiale.
• Grădina Teatrului Jignița: aflată pe strada Negru Vodă.

Atmosfera în aceste grădini era relaxată și lipsită de convențiile rigide ale teatrelor oficiale. Bucureștenii preferau să se delecteze cu spectacolele de varietăți stând la masă, cu o halbă de bere și o porție de alune prăjite în față, căci, după cum se spunea, „era mai comod și lăsa loc de petrecere în aer liber”. Totodată, grădinile fabricilor de bere Luther sau Oppler ofereau muzică la modă alături de un meniu tradițional: „bere proaspătă, cu kremwurști, cu șuncă, cu unt și ridichi”.

---

---

Triumful și Racșa: Primele grădini de vară din București

Punctul de plecare al acestui fenomen cultural îl reprezintă grădina Triumful (cunoscută anterior sub numele de grădina Bristol), amplasată pe Bulevardul Academiei. Aceasta este considerată prima grădină de vară din București.

Un dancing bucureștean de altădată

Aici s-a născut o rețetă unică: combinarea bucatelor cu opereta. Scena, „o biată cutie de chibrituri”, era lângă bucătărie, actorii suferind de foame în serile aglomerate. (2)

Același model a funcționat și în Grădina Racșa (str. Edgar Quinet), unde trupa condusă de Nicu Poenaru susținea spectacole memorabile, până la moartea tragică a artistului. (2)

Terasa Oteteleșanu: Inima boemă a Bucureștiului

Restaurantul cu terasă Oteteleșanu, situat în „Piața Teatrului” (azi zona Palatului Telefoanelor), a fost timp de trei decenii „locul de întâlnire cel mai ales din București”. Constantin Bacalbașa nota: „Salonul Oteteleșenilor te consacra. Spre a fi cineva, oricine trebuia să treacă prin acest salon.”

Terasa Oteteleșanu

Printre clienții fideli s-au numărat Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, George Coșbuc și numeroși artiști plastici precum Camil Ressu și Dimitrie Paciurea.

După dispariția familiei Oteteleșanu, localul a decăzut. Demolarea sa în 1931 a fost marcată de revista „Realitatea Ilustrată”: „A dispărut «Terasa». S-a dus ultimul cenaclu...” (4)

De la stânga la dreapta: Actorul Dan Bajenam, Margareta Dan, Elena Mavrodi-Leonard, C. Grigoriu, directorul trupei, d-na Mihăilescu, regisorul lliescu, maestrul Paschill. Mijloc: Mihalescu, Garoiu, Carussu, traducătorul Toma Ionescu, N. Leonard, Niculescu-Buzau, Maximilian, Gheorghiu, Gang (casierul). Sus: Cigallia, un corist, Grigorescu-uciu şi doi actori mai tineri.

Epilog: Ecourile unei epoci apuse

Dacă vrei să mergi mai departe pe firul acestor amintiri, poți descoperi detalii suplimentare în articolele: Povești din București: Terasa și grădina Oteteleșanu, Nașterea teatrului de revistă în România și Cuplete de altădată. Privind în ansamblu, au dispărut terasele – s-a pierdut iremediabil ceva din farmecul Bucureștiului!

Surse:

1. "Bucureștii vechiului regat" – George Costescu – 1944;
2.  "Amintirile unui spectator" – M. Faust Mohr – 1937.
3. "Cafenele de altădată - Terasa Oteteleșeanu" - în "Magazin istoric" - Mioara Ioniță - numărul din octombrie 2003.
4. Revista "Realitatea Ilustrată" – numărul din 26 februarie 1931.