... DE IERI ȘI DE AZI: UMOR INTERBELIC: Glumele care îi amuzau pe bunicii noștri

UMOR INTERBELIC: Glumele care îi amuzau pe bunicii noștri

Umorul de calitate – asemeni vinului bun – nu își pierde aroma peste ani. Am ales pentru voi câteva „perle” publicate în revista "Viața ilustrată" (1937) și celebra revistă satirică "Furnica" (1930).
 
Pregătiți-vă pentru o porție de râs cu parfum de epocă, unde logica e brici și replicile sunt tăioase!
 
umor interbelic, glume, anecdote, bancuri, presă interbelică, revista Furnica



🏛️ Maniere și "obraz subțire"


RESPECTUL CUVENIT

 
La un restaurant, un tânăr cam cu chef, care făcuse gălăgie, fusese dat afară pe ușa din dos.
— O să vă pară rău! strigă el înfuriat. Nu știți cu cine aveți de-a face. Sunt de neam mare și influent.
— Atunci scuzați, vă rog, răspunse chelnerul. Poftiți încă o dată înăuntru, ca să vă putem da afară pe ușa din față.

LOGICA VITEZEI

 
— Șofer, să nu fugi nebunește!.. Uite ce scrie acolo: 25 de kilometri pe oră viteză maximă!... 
— N’ați înțeles bine, boierule: afișul e pentru cei ce circulă pe jos!
 
umor interbelic, glume, anecdote, bancuri, presă interbelică, revista Furnica

ÎN SALA DE MESE 

 
- Trăiți don’ locotenent, mie mi-a dat în ciorbă un os.
- Păi bine, mă, tu ai văzut vacă fără oase?
- Dar D-voastră ați văzut vacă fără carne? 
 

LA RESTAURANT

 
- Chelner, te rog adu-mi o scobitoare.
- D-le - răspunde chelnerul - patronul nu mai ține scobitori, de când a observat că onorații clienți după folosire nu le mai dau înapoi.
 

NU SPUNE AZI UNA, MÂINE ALTA

 
- Câți ani aveți, doamnă?
- Treizeci, domnule doctor.
- Îmi aduc foarte bine aminte, că și acum trei ani mi-ați spus că aveți treizeci. 
- Așa e, că eu nu sunt d'alea, cari azi spun una, și mâine alta.
 

umor interbelic, glume, anecdote, bancuri, presă interbelică, revista Furnica
- Fata mea, de câteva zile te întorci mereu târziu acasă:
au început vecinii să te ia la ochi!...
- Ai prefera să mă ia... la hotel?
(Furnica – 8 octombrie 1930)
   
🎓 Copii, școală și lecții de viață 

 
ISTORIE NATURALĂ
 
— Câte picioare are măgarul? întreabă profesorul.
— Patru, domnule profesor.
— Și cum se numește?
— Patruped.
— Tu câte mâini ai?
— Două.
— Și cum te numești?
— Popescu Vasile.
 
DEFINIȚIA HIENEI
 
— Ce este o hienă?
— Hiena este un animal sălbatic, care dezgroapă morții și-i mănâncă de vii.
 


 

COPIL DEȘTEPT

 
Părintele către copil:
- Petrică, să te duci la școală și să spui d-lui profesor că n'o să te poți duce mâine la școală pentru că ai primit doi frățiori mici și o să am nevoie de tine acasă.
- O să spun, că am primit numai un frate.
- De ce asta?
- De celălalt o să-i spun săptămâna viitoare.
 

ÎNTRE COPII

 
- Măi Mitică, tatăl tău e cizmar și tu n'ai ghete.
- Par'că tatăl tău nu e dentist și fratele tău cel mic n'are decât trei dinți, îi răspunde Mitică.
 

LA ȘCOALĂ

 
La deschiderea școlii după vacanța mare, copii își arată cadourile pe care părinții le-au adus de la băi. Unul arată un pahar pe care-i scris Băile Slănic, altul o păpușă pe care-i scris Techirghiol. Tânărul Ițig arată cu mândrie un cuțit pe care era scris: „Restaurantul gării Ploiești.
 
 

💍 Despre căsătorie și... despre "infern"


OPTIMISM POST-NUPȚIAL

 
Fata: Mamă, nu pot să mă căsătoresc cu Robert, e un ateu și nu crede că există infernul!
Mama: Mărită-te cu el și nu-ți fie teamă, draga mamei. În cele din urmă, vom isbuti noi amândouă să-l convingem că există un infern...

LOGICĂ FEMININĂ

 
— Se zice că’și iubește bărbatul și că n’are amant!
— Atunci de ce s’a măritat?

N'A GĂSIT

 
- De ce nu ți-ai găsit, bărbate, o nevastă mai proastă decât mine, care să-ți creadă toate minciunile! - strigă soția supărată bărbatului.
- Dacă n'am găsit, ce să fac...

REGĂSIRE

 
Băiatul: Mimi dragă, de când te iubesc mi-am pierdut capul.
Fetița: Ia-mă de nevastă – și-o să-l regăsești.

ECHIVOC

 
El: Scumpa mea păpușică, ești de zahăr...
Ea: Cum, așa de dulce?
El: A, nu, așa de rafinată!
 

E ADEVĂRAT

 
Soția: Ioane, să fie adevărat că oile sunt dobitoacele cele mai proaste?
Ion: Adevărat, mielușeaua mea!
 

UNUL CARE ȘTIE CE FACE

 
- Se poate, măi Popescule, să ieși cu pălăria asta veche pe stradă? Nu ți-e rușine?
- Ce știți voi! Nevastă-mea mi-a spus acum șase luni: „Până când n'ai să-ți cumperi o pălărie nouă, n'am să mai ies cu tine în oraș..."
 

umor interbelic, glume, anecdote, bancuri, presă interbelică, revista Furnica
   - Se zice că’și iubește bărbatul și că n’are amant!
   - Atunci de ca s’a măritat?
     (Furnica – 8 octombrie 1930)



🏥 Sănătate. economie și reclame


FILOZOFIA BOLNAVULUI

 
Când nu mă simt bine, mă duc la doctor și îi plătesc vizita, pentru că și doctorii trebuie să trăiască. Apoi mă duc la farmacie, pentru că și farmacistul trebuie să trăiască. Vin pe urmă acasă și arunc medicamentele la gunoi, pentru că și eu trebuie să trăiesc.
 

MIȘCARE

 
Popescu se plânge amicului său:
- Imposibil, dragă, să urmez cu sfințenie sfaturile doctorului. Mi-a recomandat să fac mișcare, spunându-mi să mă urc cât mai des la etajul 5 și după aceea să cobor. Și uite ascensorul nu funcționează...
 


 

PĂRERE

 
- Soțul dumitale a murit de moarte naturală?
- Nu, domnule. A chemat întâi medicul...
 

ECONOMIE MAXIMĂ

 
- Tată, am economisit azi 5 Lei.
- Cum așa ?
- Am alergat la școală - în urma autobusului.
- Dar... de ce n'ai alergat în urma unui taximetru!?
 

LOGICĂ DE ȚÂRCOVNIC


- De ce nu te-ai dus la înmormântarea lui Popescu?
- Pentru că știu că nici el n'o să vină la înmormântarea mea.
 

ÎNTRE EDITOR ȘI SCRIITOR

 
- Cum mai merg cărțile mele, D-le editor?
- Slăbuț, slăbuț! Dar nu descuraja. Colegul D-tale N. N. vindea și mai puțin. Cum a murit însă a avut un succes extraordinar. N'avea nici o grijă: o să-ți vie și D-tale rândul.
 

RECLAMĂ

 
Pe poarta unui cimitir de pe coasta mării se pot citi următoarele cuvinte: „Aici se oferă morminte de prim rang, cu plantații frumoase și admirabilă priveliște spre mare. Cei care le-au încercat nu au mai plecat de aici".
 

CUSUR

 
Negustorul: Ce cusur găsiți ouălor de găină?
Clienta: Sunt prea mici pentru vârsta lor.
 

umor interbelic, glume, anecdote, bancuri, presă interbelică, revista Furnica
- Nostimă cuconiță... Dar de ce o fi purtând
   rochia așa scurtă?
- Ca să-și poată lungi... vilegiatura.
   (Furnica – 26 august 1930)


✨ Minuni interbelice


***
 
— Ai auzit minunea? Într-o cușcă au fost închiși seara doi șerpi. Iar a doua zi dimineața... cușca era goală.
— Ce s-a petrecut?
— Șerpii se-nghițiseră unul pe altul.
 
***

Anicuța întreabă:
- Bunicule, ai fost tu în corabia lui Noe?
- Nu drăguță, n-am fost.
- Atunci, cum de nu te-ai înecat în potop?
 
***
 
- Domnule comisar, am făcut ieri plângere la poliție, că mi s'a furat punga cu bani. Și am găsit-o acasă.
- Prea târziu. Hoțul e prins și arestat.
 
 
***
 

E: De ce fug așa oamenii de colo?
A: Fiindcă este o cursă, iar primul primește un trofeu.
E: Primul înțeleg, dar de ce mai și fug nebunii ceilalți? 

 
 
Ți-a plăcut această selecție din 1937? Dacă mai ai prin pod reviste vechi sau amintiri cu glumele bunicilor, lasă-ne un comentariu mai jos! 👇
 
 

📚 Continuă aventura în universul umorului de altădată

 
Dacă ți-au plăcut aceste nestemate din paginile ziarului „Cimpoiul”, te invit să explorezi și alte colecții de glume, anecdote și ironii fine care au bucurat generațiile trecute. Fie că ești în căutarea spiritului critic al lui Caragiale sau a eleganței interbelice, am pregătit pentru tine câteva opriri obligatorii:
 



6 comentarii :

  1. Bancul Bolnavul este cat se poate de actual... dar la noi bieti pensionari cotizeaza totul si la doctor si la farmacist si nici n-arunca nimic...

    Unele reclame sunt chiar inventive, mai ales cea cu scaunul. Si cu mustele se tinteste drept in nevoia omului :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Asadar reclama nu s-a inventat astazi. Cat despre glume - cele bune nu au varsta - se recicleaza putin si raman actuale.
    Ma bucura vizita ta ..pe blog. Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru zâmbetele primite, trimit și eu unul...
    Un doctor după o zi de muncă se duce la un restaurant să mănânce.Vine chelnerul si zice:
    -Am picioare afumate cu cartofi la cuptor,rinichi murați și ficat în sânge.
    Doctorul enervat zice:
    -Bă, eu am venit aici să mănânc, nu să-ți ascult problemele!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa stii ca glumele bune de demult sunt reciclate si astazi. Am gasit variante ale "bancurilor' care au circulat in timpul nostru prin presa intrebelica. Alte masti, aceiasi scena...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am râs! Poate așa ar trebui să fie orice zi de duminică : să găsești undeva niște anecdote amuzante! Mulțumim!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine ai revenit pe blog, Constanța Ferentz!

    RăspundețiȘtergere