Asemeni Munților Apuseni, care au hrănit imperii întregi cu aurul lor, Munții Maramureșului au fost un veritabil „El Dorado” al nordului. Dacă Apusenii sunt faimoși pentru exploatările de la Roșia Montană, regiunea Baia Mare – situată la poalele Munților Gutâi și în vecinătatea Maramureșului istoric – a fost centrul nervos al mineritului aurifer din această parte a Europei.
Această bogăție a subsolului nu a creat doar averi colosale, precum cea a lui Alexe Pocol, ci a modelat arhitectura, cultura și spiritul dârz al oamenilor locului.
Născut în satul Lozna, fiu de cântăreț bisericesc, Alexe Pocol și-a început cariera ca învățător în Baia Mare. Însă chemarea pământului a fost mai puternică. Investind ultimele resurse într-o mină părăsită din Valea Borcutului, Pocol a fost la un pas de faliment înainte ca norocul să-i surâdă.
Povestea anilor de început a fost spusă de Alexe Pocol câteva decenii mai târziu reporterului A. Bogdan al revistei "Realitatea Ilustrată":
 |
| Alexe Pocol - magnatul băimărean al aurului |
“Ne povestește, foarte emoționat, cum într’o bună zi, disperat de atâta nenoroc, a chemat la sine pe lucrători și le-a spus:- Măi băieți, eu nu mai am bani ca să continui lucrările. Nu vreau să vă fur munca voastră. Duceți-vă sănătoși, iată vă plătesc ce mi-ați lucrat până acum, și să vă dea Dumnezeu noroc.Țăranii însă îl iubeau, fiindcă era, ca și acum, un om a cărui bunătate te cucerește îndată. Ei au refuzat să plece și au spus că renunță la salarii și că vor lucra înainte:- Să mai lucrăm nițel boerule, că trebuie să găsim aur. Dumnezeu scoate întotdeauna aurul în calea omului bun..."
Într-o mina de aur din Valea Borcutului
Credința lucrătorilor a fost răsplătită rapid, transformând mina părăsită într-o sursă inepuizabilă de bogăție:
"Au convenit să mai lucreze o lună și într’o zi șeful de lucrări veni agitat să-i spună că au dat peste aur. În adevăr, găsiseră în mină un bloc enorm de 75 kgr. aur curat. După aceasta s-au găsit filoane, pe care le-a exploatat timp de ani de zile. Scotea câte 30 - 40 de care țărăneşti de aur cu quarț, pe care-l lucra în șteampuri californiene. Media anuală era un quintal metric de aur pur."
Ziarul “Românul” consemna în numărul din 11/24 octombrie 1912:
“Dumnezeu l'a binecuvântat pe Alexe Pocol. Nainte cu 10 ani era încă un învățător sărac pe sate în împrejurimea orașului Baia-Mare. A dat de-o mină părăsită și a început s'o cultive. Era, într'o vreme, că toate ostenelile lui să se zădărnicească și să-și piardă și mica avere ce câștigase până atunci, dar n'a disperat. Se publicase licitația împotriva lui, când, în săptămâna Paștilor, a dat fără de veste de metale bogate în aur. Statornicia a fost răsplătită de Dumnezeu și de atunci e om bogat, cu avere. Are pământ, proprietate, întreprindere minieră de mare valoare, doi copii frumoși.”
O bogăție de legendă: Între vis și realitate
Succesul său a devenit rapid subiect de presă. Ziarul “Românul” (octombrie 1912) consemna transformarea spectaculoasă a fostului învățător, subliniind că "statornicia a fost răsplătită de Dumnezeu". Popularitatea sa a dat naștere unor legende urbane, cum ar fi cea a visului premonitoriu al soției sale:
Într’o noapte, soția lui Alexe Pocol a visat că trebuie să sape pământul
într-un anume loc din mină, loc în care va fi găsit aur; Alexe Pocol s-ar fi
luat după acest vis, a căutat și a găsit locul care semăna cu descrierea
soției, a pus lucrătorii să sape și așa ar fi găsit bolovanii
enormi de aur.
Excentricități de miliardar
De
îndată ce a găsit aur în cantitate atât de mare, faima d-lui Pocol s’a dus în
toată lumea. Budapesta îl cunoștea ca pe un mare magnat. Ardealul vorbea
de faptele lui generoase.
Alexe Pocol a fost unul dintre puținii miliardari români din acele vremuri. Și-a permis chiar excentricități: și-a cumpărat o trăsură împărătească trasă de șase telegari pe care o încărca într-un vagon special atunci când pleca la
Budapesta, astfel încât, odată ajuns în capitala Ungariei să poată merge cu
trăsura de la gară pană la hotel. Și-a construi un castel în Valea
Borcutului, mobilat cu cea mai scumpă mobilă, comandată la Viena și poleită cu
aur extras din minele sale. La fel erau biroul, pendula, fotoliile – toate
decorate cu cele două ciocane încrucișate – emblema mineritului – și cu blazonul
reprezentând un leu de aur pe fond albastru – stema familiei Pocol - înnobilată
de către Sigismund Bathory.
E important de menționat că Alexe Pocol a fost și un mare filantrop, fiind ctitor de
biserici și unul dintre cei care au sprijinit arta și literatura românească. O
donație importantă a sa au fost cele 3,6 kg. de aur din care a fost făcută
coroana Reginei Maria. Povestea acestei donații este relatată în interviul acordat revistei “Realitatea Ilustrată”:
Un gestul istoric: A dăruit aurul pentru Coroana Reginei Maria
Cea mai importantă donație făcută de Alexe Pocol au fost cele 3,6 kg. de aur din care a fost făcută coroana Reginei Maria. Povestea acestei donații este relatată în interviul acordat revistei “Realitatea Ilustrată”:
“- Ce cantitate ați oferit pentru coroana Reginei Maria la încoronare?- 3,600 kgr.Pe atunci d. Pocol era Senator. Lipsea o coroană pentru Regina Maria, și nici banii nu erau, ca să se cumpere aurul necesar. Atunci, d. Pocol, scrise o scrisoare vibrantă, ajutat de d. Goga, la Palat. Efectul, în opinia publică, a fost fulminant."
 |
| Coroana Reginei Maria făurită din aurul dăruit de Alexe Pocol |
Scrisoarea oficială trimisă de Casa Regală d-lui general Coandă, Președintele Comisiei Încoronării, sublinia importanța acestui dar:
CASA REGELUIDomnule General,Spre răspuns la scrisoarea d-stră No. 204 din 5 iulie curent am onoarea a vă comunica, că Maiestatea Sa Regina va autoriza a primi cantitatea necesară de aur făurirei Coroanei Majestăţei Sale şi vă roagă a exprima domnului senator Alexe Pocol, mulțumirile Sale pentru sentimentele sale leale și delicate pentru Augusta Sa persoană și pline de devotament pentru Tron și Țară.Ministrul Casei Regale(ss) N. MIȘU
Dl. general Coandă a trimis lui Alexe Pocol următoarele rânduri:
PREȘEDINȚIA COMISIUNIIpentruORGANIZAREA SERBĂRILOR ÎNCORONĂRII SUVERANILORNo. 350București, 193I, luna August, ziua 1DOMNULE SENATOR,Aurul ce ați oferit pentru făurirea Coroanei M. S. Regina - aur scos precum o spuneți în mod așa de elocinte, din pântecile munților Ardealului liberați de oștile românești - și mai cu seamă expresiunea sentimentelor cu cari însoțiți darul Dv., au mișcat în mod deosebit pe M.S. Regina, care a binevoit să însărcineze pe d. Ministru al Curții Regale să vă mulțumească. La înaltele mulțumiri regale, Comisiunea încoronării adaogă viile sale felicitări pentru gestul frumos şi patriotic ce aţi făcut.Președinte, GH. COANDĂ ,Secretar general B. MurgulescuDomniei-sale Domnului Senator ALEXE POCOL, proprietarul minelor de la Baia Mare
După
aceasta, Regina l-a primit pe Alexe Pocol într-o audiență, pentru a-i mulțumi. Ionel
Brătianu, cel care prefera „Ardealul fără ardeleni”, a rămas pe gânduri și a exclamat:
"Măi Pocol, dacă toți ardelenii ar fi ca tine!”
Declinul unui nabab: "Aurul e ca o femeie frumoasă"
Din păcate, gloria nu a durat o veșnicie. Primul Război Mondial și investițiile forțate în împrumuturi de război au marcat începutul sfârșitului pentru imperiul Pocol.
“D. Pocol a zidit biserici, a ajutat literatura și arta românească și, bucurându-se de un prestigiu deosebit față de unguri, a obținut multe înlesniri pentru chinuita populație ardelenească. În anul 1902 mina lui Pocol dă 4.000 kgr. de aur, care ar avea o valoare de 4 miliarde. Forțat însă în timpul războiului să plaseze trei milioane de coroane în împrumuturi, acesta fu începutul ruinei sale. În timpul războiului, nu mai avu lucrători, nici explozibil. O mină a vândut-o francezilor și, vorbindu-ne de această despărțire, nababul oftează:- Aurul e ca o femeie frumoasă pe care o iubești: umbli după ea până te sleește și cazi.”
 |
| Vechiul castel construit de Alexe Pocol în Valea Borcutului - astăzi în reabilitare |
În anul 1933, Alexe Pocol era un om ruinat. Dar era încă un om optimist:
“La despărțire, convins, ne invită:- Vă rog să veniți la inaugurare, când voi găsi din nou aur.Și dânsul e sigur că acest eveniment se va produce foarte curând...- Cât v’ar trebui ca să reîncepeți o exploatare intensă?- Numai vreo 12 milioane.- Ei bine, noroc bun și aur mult!- Noroc bun... Dar să veniți la inaugurare, când voi găsi iar aur, că mă supăr...”
Visul magnatului băimărean nu avea însă să se împlinească. Marele proprietar de mine a fost însă foarte activ în viața politică. A fost senator al României Mari, primar al orașului Baia Mare (în perioada 1926 - 1927), președinte al Băncii Comerciale din Baia Mare, președinte al Uniunii Proprietarilor de Mine Particulare, președinte al Filialei Baia Mare a Crucii Roșii și un membru marcant al Asociației Culturale “ASTRA”.
Alexe Pocol a încetat din viață într-un sanatoriu din Budapesta, la vârsta de 63 de ani.
Dacă ți-a plăcut această poveste, îți recomand și:
Destinul lui Alexe Pocol este strâns legat de figuri emblematice ale istoriei noastre, a căror viață o poți descoperi în profunzime pe blogul nostru. Află mai multe despre suverana care a purtat aurul maramureșean citind despre Destinul unei regine: Maria a României și despre parcursul simbolic al inimii sale în articolul Călătoriile inimii Reginei Maria a României.
De asemenea, dacă ești impresionat de gesturile de filantropie care au modelat România, te invităm să descoperi viața unui alt mare binefăcător în articolele noastre dedicate lui Jacques M. Elias, considerat un exemplu de generozitate și patriotism și un rar exemplu de altruism în istoria modernă.
Sursa:
- articolul “La un magnat al aurului românesc” – semnat Al. Bogdan – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 31 august 1933 – disponibil în colecția Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj-Napoca
Postări
Foarte interesant articolul, multumesc pentru informatie!
RăspundețiȘtergere