Povestea unui magnat al aurului: Alexe Pocol

Unul dintre magnații aurului românesc din prima jumătate a secolului trecut a fost băimăreanul Alexe (Alexiu) Pocol. Cel ce avea să devină unul dintre cei mai bogați români s-a născut în satul Lozna (astăzi în județul Sălaj) și a fost fiul unui cântăreț bisericesc. A studiat la Gherla și la Blaj. După terminarea studiilor, a fost numit învățător în Baia Mare. Aici a încercat să-și completeze veniturile modeste câștigate în învățământ investind în minerit. Și-a început căutările într-o mină părăsita din Valea Borcutului – localitate situată în vecinătatea orașului Baia Mare. Povestea anilor de început a fost spusă de Alexe Pocol câteva decenii mai târziu reporterului A. Bogdan al revistei "Realitatea Ilustrată":

 

   

PRIMUL BULGĂRE DE AUR

“Ne povestește, foarte emoționat, cum într’o bună zi, disperat de atâta nenoroc, a chemat la sine pe lucrători și le-a spus:

- Măi băieți, eu nu mai am bani ca să continui lucrările. Nu vreau să vă fur munca voastră. Duceți-vă sănătoși, iată vă plătesc ce mi-ați lucrat până acum, și să vă dea Dumnezeu noroc.

Țăranii însă îl iubeau, fiindcă era, ca și acum, un om a cărui bunătate te cucerește îndată. Ei au refuzat să plece și au spus că renunță la salarii și că vor lucra înainte:

- Să mai lucrăm nițel boerule, că trebuie să găsim aur. Dumnezeu scoate întotdeauna aurul în calea omului bun...

 

Alexe Pocol  - magnatul băimărean al aurului 

 

Au convenit să mai lucreze o lună și într’o zi șeful de lucrări veni agitat să-i spună că au dat peste aur. În adevăr, găsiseră în mină un bloc enorm de 75 kgr. aur curat. După aceasta s-au găsit filoane, pe care le-a exploatat timp de ani de zile. Scotea câte 30 - 40 de care țărăneşti de aur cu quarț, pe care-l lucra în șteampuri californiene. Media anuală era un quintal metric de aur pur."

Într-o mina de aur  din Valea Borcutului

Ziarul “Românul” consemna în numărul din 11/24 octombrie 1912: “Dumnezeu l'a binecuvântat pe Alexe Pocol. Nainte cu 10 ani era încă un învățător sărac pe sate în împrejurimea orașului Baia-Mare. A dat de-o mină părăsită și a început s'o cultive. Era, într'o vreme, că toate ostenelile lui să se zădărnicească și să-și piardă și mica avere ce câștigase până atunci, dar n'a disperat. Se publicase licitația împotriva lui, când, în săptămâna Paștilor, a dat fără de veste de metale bogate în aur. Statornicia a fost răsplătită de Dumnezeu și de atunci e om bogat, cu avere. Are pământ, proprietate, întreprindere minieră de mare valoare, doi copii frumoși.”  

 

De îndată ce a găsit aur în cantitate atât de mare, faima d-lui Pocol s’a dus în toată lumea. Budapesta îl cunoștea ca pe un mare magnat. Ardealul vorbea de faptele lui generoase. Imediat după aceea au început să circule legende cu privire la descoperirea aurului. Una dintre aceste legende spune că, într’o noapte, soția lui Alexe Pocol a visat că trebuie să sape pământul într-un anume loc din mină, loc în care va fi găsit aur; Alexe Pocol s-ar fi luat după acest vis, a căutat și a găsit locul care semăna cu descrierea soției, a pus lucrătorii să sape și așa ar fi  găsit bolovanii enormi de aur.

Alexe Pocol a fost unul dintre puținii miliardari români din acele vremuri. Și-a permis chiar excentricități: și-a cumpărat o trăsură împărătească trasă de șase telegari pe care o încărca într-un vagon special atunci când pleca la Budapesta, astfel încât, odată ajuns în capitala Ungariei să poată merge cu trăsura de la gară pană la hotel. Și-a construi un castel în Valea Borcutului, mobilat cu cea mai scumpă mobilă, comandată la Viena și poleită cu aur extras din minele sale. La fel erau biroul, pendula, fotoliile – toate decorate cu cele două ciocane încrucișate – emblema mineritului – și cu blazonul reprezentând un leu de aur pe fond albastru – stema familiei Pocol - înnobilată de către Sigismund Bathory. 

E important de menționat că Alexe Pocol a fost și un mare filantrop, fiind ctitor de biserici și unul dintre cei care au sprijinit arta și literatura românească. O donație importantă a sa au fost cele 3,6 kg. de aur din care a fost făcută coroana Reginei Maria. Povestea acestei donații este relatată în interviul acordat revistei “Realitatea Ilustrată”:

COROANA REGINEI MARIA

“- Ce cantitate ați oferit pentru coroana Reginei Maria la încoronare?

 - 3,600 kgr.

 

Pe atunci d. Pocol era Senator. Lipsea o coroană pentru Regina Maria, și nici banii nu erau, ca să se cumpere aurul necesar. Atunci, d. Pocol, scrise o scrisoare vibrantă, ajutat de d. Goga, la Palat. Efectul, în opinia publică, a fost fulminant. D. general Coandă, președintele Comisiei Încoronării primește din partea Palatului următoarea scrisoare:

Coroana Reginei Maria făurită din aurul 
dăruit de Alexe Pocol

CASA REGELUI

Domnule General,

Spre răspuns la scrisoarea d-stră No. 204 din 5 iulie curent am onoarea a vă comunica, că Maiestatea Sa Regina va autoriza a primi cantitatea necesară de aur făurirei Coroanei Majestăţei Sale şi vă roagă a exprima domnului senator Alexe Pocol, mulțumirile Sale pentru sentimentele sale leale și delicate pentru Augusta Sa persoană și pline de devotament pentru Tron și Țară.

Ministrul Casei Regale

(ss) N. MIȘU

D. general Coandă scrie atunci d-lui Pocol următoarele rânduri:

PREȘEDINȚIA COMISIUNII

pentru

ORGANIZAREA SERBĂRILOR ÎNCORONĂRII SUVERANILOR

No. 350

București, 193I, luna August, ziua 1

DOMNULE SENATOR,

Aurul ce ați oferit pentru făurirea Coroanei M. S. Regina - aur scos precum o spuneți în mod așa de elocinte, din pântecile munților Ardealului liberați de oștile românești - și mai cu seamă expresiunea sentimentelor cu cari însoțiți darul Dv., au mișcat în mod deosebit pe M.S. Regina, care a binevoit să însărcineze pe d. Ministru al Curții Regale să vă mulțumească. La înaltele mulțumiri regale, Comisiunea încoronării adaogă viile sale felicitări pentru gestul frumos şi patriotic ce aţi făcut.

Președinte, GH. COANDĂ ,

Secretar general B. Murgulescu

 

Domniei-sale Domnului Senator ALEXE POCOL, proprietarul minelor de la Baia Mare

  

După aceasta, Regina îl primește într’o audiență, și-i mulțumeşte. Ionel Brătianu, cel care prefera „Ardealul fără ardeleni”, a rămas pe gânduri, exclamând: Măi Pocol, dacă toți ardelenii ar fi ca tine!”

FALIMENTUL

“D. Pocol a zidit biserici, a ajutat literatura și arta românească și, bucurându-se de un prestigiu deosebit față de unguri, a obținut multe înlesniri pentru chinuita populație ardelenească. În anul 1902 mina lui Pocol dă 4.000 kgr. de aur, care ar avea o valoare de 4 miliarde. Forțat însă în timpul războiului să plaseze trei milioane de coroane în împrumuturi, acesta fu începutul ruinei sale. În timpul războiului, nu mai avu lucrători, nici explozibil. O mină a vândut-o francezilor și, vorbindu-ne de această despărțire, nababul oftează:

- Aurul e ca o femeie frumoasă pe care o iubești: umbli după ea până te sleește și cazi.”

Vechiul castel construit de Alexe Pocol
în Valea Borcutului - astăzi în ruină

În anul 1933, Alexe Pocol era un om ruinat. Dar era încă un om optimist:

 

“La despărțire, convins, ne invită:

- Vă rog să veniți la inaugurare, când voi găsi din nou aur.

Și dânsul e sigur că acest eveniment se va produce foarte curând...

- Cât v’ar trebui ca să reîncepeți o exploatare intensă?

- Numai vreo 12 milioane.

- Ei bine, noroc bun și aur mult!

- Noroc bun... Dar să veniți la inaugurare, când voi găsi iar aur, că mă supăr...”

 

Visul magnatului băimărean nu avea însă să se împlinească. Marele proprietar de mine a fost însă foarte activ în viața politică. A fost senator al României Mari, primar al orașului Baia Mare (în perioada 1926 - 1927), președinte al Băncii Comerciale din Baia Mare, președinte al Uniunii Proprietarilor de Mine Particulare, președinte al Filialei Baia Mare a Crucii Roșii și un membru marcant al Asociației Culturale “ASTRA”. Alexe Pocol a încetat din viață într-un sanatoriu din Budapesta, la vârsta de 63 de ani.

Sursa: 

 

- articolul “La un magnat al aurului românesc” – semnat Al. Bogdan – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 31 august 1933 – disponibil în colecția Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj-Napoca