Faimosul “Tour de France” în anul 1936

Zilele acestea se desfășoară o competiție sportivă de mare anvergură: Turul Ciclist al Franței. Spectacol total, eveniment care stârnește patimi și care naște rivalități sportive – dar nu numai – pe tot mapamondul. 

 

Turul Franței - de ieri și de azi

Turul Franței - acum 80 de ani

 

Din punct de vedere istoric, Turul Franței  este o competiție născută cu aproape trei decenii înainte de organizarea primului Campionat Mondial de Fotbal. Anul 1903 este punctul de  referință din istoria ciclismului fiind anul în care a avut loc primul Tur al Franței, cursă care este considerată și în zilele noastre “competiția regină” a acestui sport. 

 

Din păcate, nu ne putem mândri cu o participare românească în Turul Franței. Din câte știu - dacă ma înșel îi rog fanii acestui sport să mă corecteze – singura participare a românilor în această competiție a avut loc în anul 1936. Am fost reprezentați atunci de patru cicliști care, din păcate, au fost descalificați pentru depășirea timpului limită la sfârșitul etapei a treia. 

 

Dar iată cum era reflectat “LE TOUR DE FRANCE” acum 80 de ani în presa de la București:

“Iulie e luna sporturilor în Franța, iar sportivii din toate țările Europei, în această epocă a anului, au ochii ațintiți asupra Franței, unde se dispută faimosul „Tour de France", cea mai importantă cursă ciclistă, nu numai din Franța, dar și din lumea întreagă. Aproape o lună de zile - căci durează trei săptămâni și jumătate - turul acesta formează subiectul de preocupare generală nu numai în oraș, dar și la țară, la cel bogat și la cel sărac, și chiar oamenii cei mai refractari la sport, fără voie, se însuflețesc și dânșii, aflând - și uneori chiar ducând mai departe - svonuri despre această întrecere.

Concurent gata de plecare
în Turul Franței 1936

Cât privește pe sportivii, pentru dânșii e un punct de onoare să fie sau să pară că sunt (ceea ce adesea e cam același lucru) cei mai bine informați. Politica, știința, evenimentele de toată ziua chiar cele mai grave, trebuie să lase locul „turului” iar presa întreagă se preocupă la loc "de frunte” de problema cea mai importantă: „cine va fi învingătorul etapei următoare?" - „echipa 30-a își va păstra oare forma?” și altele de felul acesta. Iar între timp, de- a lungul etapelor, concurenții străbat șirurile de admiratori al căror entuziasm nu cunoaște margini și care au pentru favoriții lor tot felul de îmbărbătări. Și zilnic auditorii la radio așteaptă, cu înfrigurare ultimele știri date de postul lor, în timp ce difuzoarele, așezate cam peste tot proclamă în cele patru vânturi situația echipelor, iar microfoanele culeg impresiile oarecum gâfâitoare, ale învingătorilor.”

George Speicher 
speranța Franței în 1936 dă un autograf

Turul Franței - un reportaj interbelic

 

Vă voi reda acum un dialog dintre reporterul “S.“ al săptămânalului “Realitatea Ilustrată” și reporterul francez Jean Antoine, unul dintre cei mai reputați reporteri sportivi ai Franței, cel care împreună cu colegul său Levitan, realizau în anii ‘30 radio-reportajele turului:

„- Raportăm de patru ori pe zi cele întâmplate: mai întâi, dimineața pe la 7, apoi la 10 sau la 11, de la punctul de plecare sau de la unul din punctele din parcurs. Apoi un alt reportaj la sosirea în fiecare etapă, care, de obicei se întâmplă cam la 5 după amiază, și în sfârșit, ultimul reportaj, către orele 8 seara.

- Nu credeți că e puțin cam... mult?

- Nu, nu. Deloc! Aceste ceasuri le-am ales cu multă chibzuință, căci nu trebuie să uităm că există numeroși auditori cari nu pot să asculte radio în timpul zilei, din cauza ocupațiilor lor, dar cari doresc totuși să fie informați. Alții, dimpotrivă, cari n'au putut să ne asculte seara vor fi foarte mulțumiți să afle dimineața un rezumat al evenimentelor din ziua precedentă, precum și proiectele din timpul zilei.

Concurenți purtând pe umeri
cauciucuri de schimb

- Câte reportaje socotiți să dați în total în timpul parcursului?

- Probabil mai mult de o sută.

- Numai pentru posturile de emisiune franceze?

- Nu numai pentru posturile de stat, dar și pentru Radio-Paris și Radio-Luxembourg. Reportajele vor fi dealtminteri difuzate și de către stațiunile de emisiune spaniole, belgiene și elvețiene, când turul va trece în apropierea acestor frontiere.

- Ce personal comportă acest reportaj?

- Trei reporteri și patru ingineri în afară de ceea ce vor vorbi concurenții.

- Dar nu vi-e teamă că reportagiile dv. se vor asemăna oarecum și astfel interesul publicului va slăbi?

 

Etapă din Turul Franței
fotografie din revista "Ilustrațiunea Română"
numărul din 17 iulie 1935

 

- Dacă ați ști ce înseamnă Turul Franței nu ne-ați pune o asemenea chestiune. Fiecare etapă - aduce o nouă surpriză; se poate spune că evenimentele variază în aceeași măsură ca peisagiu! Țineți seama numai de diferențele de teren dintre câmpiile de la nord, bunăoară, și masivii Alpilor sau ai Pirineilor și vă veți putea face o idee de surprizele care așteaptă pe concurenți precum și asupra pronosticurilor care se pot face asupra rezistenței sau slăbiciunei probabile a lor, după cum sunt originari din cutare sau cutare ținut. E talentul radio-reporterului, demn de acest nume, să știe să prezinte reportajul său cu maximum de amănunte amuzante.

Post de control asaltat de curioşi

Eu, care am făcut de opt ori Turul Franței, vă pot asigura că nu numai că nu-mi lipsesc subiectele, dar mi-a fost adesea foarte greu să povestesc în cele câteva minute cât timp am microfonul la dispoziție, tot ce-am putut observa în cursul zilei, căci nu e vorba numai de a relata în mod arid ce s‘a întâmplat unuia sau altuia dintre concurenți; nu, ceea ce e necesar este de a prezenta publicului atmosfera circuitului, de a-i povesti cele câteva amănunte care-i vor da impresia că a fost cu noi, de a-i vorbi despre camaraderia cicliștilor, despre entuziasmul mulțimii, într’un cuvânt, de a-l face să trăiască... “turul".

Popas la Champagnoles în Turul ciclist al Franței - 1934

- Dar care este lungimea parcursului?

- Ceva mai puțin de 4.000 km. Viteza, care era altădată intre 28 și 29 km. pe oră, a fost pentru prima dată anul trecut de 30 km. și 600 metri, datorită învingătorului Romain Maes, care a îndeplinit parcursul în 141 ore, 82 minute și 39 secunde.

- N'ați putea să ne spuneți ce câștigă concurenții?

- Aceasta variază mult. În principiu, fiecare ciclist angajat de către direcțiune primește o sumă fixă. Dar mai ales primele date de către amatorii de sport, înseamnă adesea partea cea mai importantă. Anul trecut, bunăoară, s'a dat o primă de 10.000 franci învingătorului pe etapa Pau-Bordeaux. Cel mai bun ciclist de munte - belgianul Werwaecke - a câștigat și el o primă specială de 10.000 franci. De altminteri, echipa fiecărei țări își constituie o casă comună și-și împarte câștigul la sfârșitul parcursului.

Jean Antoine (stânga)
 își pregătește radio-reportajul

Astfel, în anul trecut, belgienii învingători au putut să-și împartă o sumă destul de importantă, așa încât fiecare să primească circa 50.000 franci (aproape 500.000 lei), în timp ce echipa oficială franceză nu avea la sfârșitul parcursului decât 20.000 franci de concurent. Cât privește pe concurenții izolați, și ei câștigă sume interesante, cum a fost bunăoară Charles Pelissier, care a primit anul trecut 35.000 franci. În general, Turul Franței nu este o afacere prea proastă pentru concurenți".

Afară de cazul unei echipa care abandonează - cum a fost din păcate, a noastră - anul acesta.”

Sursa: articolul “Turul Franței – cea mai importantă cursă ciclistă din lume” – publicat de “Realitatea Ilustrată” – numărul din 15 iulie 1936 răsfoit în Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Cluj-Napoca