“S-au furat moaştele Sfântului Dimitrie!...”

O noapte de iarnă se aşternea peste Bucureştiul anului 1918. Un Bucureşti în război, ocupat încă de trupele germane. Puţin după miezul nopţii clopotul Mitropoliei deştepta locuitorii capitalei şi le anunţa o altă nenorocire: 

Bucureşti - Mitropolia

“Noaptea de 17 Februarie 1918. Foarte puţini din cei care au trecut-o o mai pot uita. O furtună cu picuri grei de gheaţă se abătuse asupra Capitalei. Străzile erau pustii si arareori casca de oţel a unui soldat german apărea la vreo răspântie. Profitând de întuneric, un grup de soldaţi bulgari sparg uşile Mitropoliei şi după ce o pradă, fură sicriul cu moaştele Sfâtului Dimitrie. Un monah a trecut puţin după aceia pe acolo, dând alarma fără întârziere. Atunci clopotul cel care astăzi stă la pământ a început să sune prelung, dureros, trimiţându-şi dangătul prevestitor, parcă al unei alte grele încercări, de la un capăt la altul al oraşului. Bătrăni, femei şi copii aprindeau luminile şi se întrebau cu îngrijorare în priviri:
- Ce s'a mai întâmplat oare?
Cu toate că era trecut de miezul nopţii, vestea că s'au furat moaştele s'a răspândit ca fulgerul. Din sufletele credincioşilor parcă pierise acum o nădejde, un sprijin.
Vestea furtului Sfintelor Moaşte loveşte năpraznic în sufletele bucureştenilor. Mii de oameni vin în pelegrinaj pe dealul Mitropoliei. Mitropolitul Conon se adresează comandamentului german rugăndu-i stăruitor “a ordona să se ia cele mai urgente măsuri şi să se opreasca pe drum călătoria Sfintelor Moaşte, oriunde vor fi”. Din fericire, sfântul ocrotitor al Bucureştilor nu s-a lăsat dus din urbea pe care o proteja: În timpul acesta, tâlharii umblau buimaci, necunoscând drumul, iar a doua zi, când s'au putut orienta, automobilul li s'a stricat de trei ori şi au fost nevoiţi să aşeze sicriul Sfântului într’o căruţă. Plângerea făcută de preoţii îndureraţi autorităţilor germane şi-a făcut efectul şi în ziua de 19 Februarie soseşte o telegramă de la generalul Zach, dând de veste prinderea hoţilor. Cu mare cinste, Sfântul a fost readus in Capitală, fiind aşteptat la bariera Belului de o mulţime imensă.

Clopotul care a anunţat furtul Sfintelor Moaşte

Cine a fost Sfântul Dimitrie Basarabov - cel ale cărui moaşte au ajuns în ţara noastră în anul 1774? Iată povestea lui, spusă în anul 1933 reporterului revistei “Ilustraţiunea română” de către  părintele Teofil Ionescu: “...Să coborâm înapoi un şirag lung de veacuri. Suntem pe vremea imperiului Româno-Bulgar, cam pe la 1200. Cuviosul Dimitrie cel nou trăia în satul Basarabov aşezat lângă apa Lom-ului. Când era copil ducea la păscut vitele din sat aşa cum odinioară Iacob păştea turmele lui Laban. Într’o zi şi’a părăsit satul şi mergând pe apa Lom-ului în sus, a intrat într'o peşteră - unde era o mănăstire şi s'a făcut monah. În casa cea mică, plină de duhul Domnului, s'a dăruit tuturor încercarilor prin care sufletul poate să se deslege de trupul cel muritor. Iar când a simţit că i se apropie sfârşitul s'a dus pe ţărmul apei în preajma peşteril şi culcându-se între două pietre mari şi’a dat duhul. Mai târziu apele mărindu-se au târât pietrele cu trupul sfântului în albia râului, până când a fost scos, printr'o minune, din nou la lumină. Trăia prin părţile acelea o copilă care după spusele alor săi era chinuită de duhul cel rău. Într'o noapte i s'a arătat în vis chipul Sfântului zicându-i: Dacă mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi vindeca.

Raclea cu Sfintele Moaşte - 1933

Adunându-se pe ţărmul Lom-ului o mulţime mare, cu preoţi în frunte şi căutând cu mare grijă, au dat de moaşte, cari erau acoperite de prundiş. Din acea clipă copila s'a vindecat. Vestea a străbătut în toată creştinătatea. Cu mare pompă moaştele au fost aşezate în biserica satului, căreia i se trimeteau acum de pretutindeni podoabe. 
În anii 1768-1774 fiind război între ruşi şi turci, generalul Saltikov a trecut Dunărea, pornind cu asalt contra Rusciucului. Atunci a cuprins şi câteva sate printre care şi Basarabov-ul. Aflând de moaşte şi vrând să le trimită în Rusia un creştin pios l-a rugat să le dăruiască ţării noastre în schimbul prăzilor şi jafurilor ce a suferit din cauza războiului.
În anul 1774 sub domnia lui Ion Constantin Mihai Şuţu, mitropolit al Ungro-Vlahiei fiind Grigorie, Sfântul a fost adus la Bucureşti şi în ziua de 13 Iulie aşezat în biserica Mitropoliei. Generaţii în şir au îngenunchiat de atunci rugându-se fierbinte lângâ sicriul lui. Umerii noştri se pleacă şi ei plini de evlavie în faţa credinţei strămoşeşti.

Peştera din satul Basarabov în care
 a sălăşluit Sfântul Dimitrie Basarabov

Anul 2020 a adus cu el două evenimente majore care se adaugă istoriei moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou. Unul dintre ele a avut loc în 5 aprilie 2020: În plină pandemie COVID, a fost organizată pe străzile Capitalei o procesiune cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. Procesiunea, discretă,  fost condusă de episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul și a urmat traseul: Dealul Patriarhiei, Spitalul Municipal, Politehnica, Mihai Bravu, Spitalul "Victor Babeş" (loc în care a avut loc o primă oprire şi a fost rostită o ectenie şi rugăciunea specială pentru încetarea epidemiei), Institutul "Matei Balş" (unde s-a făcut o nouă oprire şi au fost rostite rugăciuni), Piaţa Victoriei, Universitate (cu oprire în faţa Crucii eroilor martiri din 1989), Piața Unirii. Procesiunea s-a oprit la Crucea Brâncovenească unde a fost rostită încă o ectenie, iar moaştele au fost reaşezate în catedrală.




O a doua schimbare majoră a fost modul de organizare al pelerinajului din perioada 25 – 27 octombrie 2020, în condiții de pandemie: Înainte de a intra pe culoarul unic, special pregătit pentru pelerini, credincioșii au trecut mai întâi de filtrul jandarmilor: „Păstrați distanța un metru și jumătate și pregătiți actul de identitate”, le spuneau jandarmii. După ce aceștia se asigurau că pelerinii sunt din București, a urmat un al doilea filtru. „Haideți aproape. Vreți să vă dăm noi altă mască, că asta e un pic uzată? Să o schimbați dumneavoastră. Cât sunteți înăuntru să purtați permanent și corect masca!” - așa sunau sfaturile voluntarilor. Dacă în anii trecuți procesiunea Calea Sfinților marca începutul pelerinajului, în 2020, în contextul stării de alertă, s-a renunțat la acest ritual. Pelerinajul a fost deschis prin scoaterea moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou din Catedrala Patriarhală și punerea lor într-un baldachin special amenajat.

2020 - Pelerinaj în condiții de pandemie


Anul 2021 al celui de al doilea pelerinaj în timp de pandemie a adus și el reguli noi:

“Accesul la racla cu moaște se va face pe un singur rând de persoane, care trebuie să păstreze între ele o distanță de 1,5 metri, pe traseul de acces fiind marcaje pentru facilitatea păstrării distanței și anunțuri privind respectarea regulilor de igienă.
Fluxul unic de circulație a participanților va avea intrarea la baza Dealului Patriarhiei, iar ieșirea va fi separată, pe strada Patriarhiei spre strada 11 Iunie.
În timpul pelerinajului, voluntari echipați cu măști de protecție și mănuși vor oferi credincioșilor dezinfectanți și măști, în cazul în care aceștia nu au. Aproximativ 2.000 de pachete alimentare vor fi oferite de voluntari pelerinilor. Acestea conțin biscuiţi sau eugenii și apă plată în sticle sigilate, produsele fiind însoţite de certificat de conformitate.
Pelerinii care s-au închinat la Sfintele Moaște și se îndreaptă către ieșirea dinspre strada 11 Iunie vor primi agheasmă îmbuteliată în sticle sigilate. Pe esplanada din faţa Altarului de vară vor exista marcaje care să indice locurile ce trebuie ocupate de persoanele care participă la slujbele în aer liber. De asemenea, acolo vor fi amplasate 200 de scaune, cu o distanță de 1,5 metri între ele. Raclele cu Sfint
ele Moaște vor fi acoperite cu un capac transparent, ce va fi dezinfectat permanent.”

Sursa: articolul “Moaştele sfântului Dumitru - 15 ani de la răpirea şi readucerea lor” – publicat în revista Ilustraţiunea română” - numărul din 1 martie 1933 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor




7 comentarii :

  1. Ca de obicei, povestiri interesante din presa vremurilor! O seară faină îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Omul cat traieste invata multe!
    Multumim ,stimate domn ca impartasiti cu noi ceea ce cu atata straduinta cercetati !

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa nu exageram totusi. Cercetare e prea mult spus.Placere de a rasfoi ziate vechi e mai corect...

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, intotdeauna citesc cu mare placere!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (sărbătorit la 26 octombrie) a trăit pe vremea împăratului roman Diocleţian (Caius Aurelius Valerius Diocleţianus - cca.112 e.n.) fiind prefect al Tesalonicului. Datorită faptului că a ajutat un creştin, a fost decapitat, ulterior fiind beatificat ca sfânt.
    La 27 octombrie creştinii ortodocşi sărbătoresc ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, numit şi Basarabov, după satul bulgar în care s-a născut în sec. XIII, păstorul convertit la viaţa monahală, ulterior – prin sec. XVII beatificat ca sfânt, datorită credinţei că moaştele sale sunt făcătoare de minuni.
    Timp de cinci secole aceste moaşte au fost păstrate în biserica din satul Basarabov, construită de un domn al Ţării Româneşti.
    În timpul războiului ruso-turc (1768-1774), pentru a nu fi profanate şi distruse de hoardele turceşti, un general rus le-a luat, dorind să le ducă ţarului. Trecând el prin Bucureşti, şi aflând despre ce este vorba, Mitropolitul Ţării Româneşti Grigore II, subvenţionat şi de Hagi Dimitrie – un negustor putred de bogat, în iunie 1774 a cumpărat moaştele Sfântului de la acest general rus şi le-a depus în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi acum.
    Sf. Mare Mucenic Dimitrie cel Nou este considerat patron al Bucureştiului.
    În această calitate, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza - dat în decembrie 1864, precum şi prin ultima actualizare din 1992, el figurează ca un oştean in armura, cu lancea intr-o mână şi crucea in cealaltă, pe toate însemnele heraldice ale capitalei – începând cu stema municipiului,.
    El este considerat patronul spiritual al Armatei Române.


    RăspundețiȘtergere
  6. Astăzi nu un hoț fură dreptul la a te atinge de o relicvă, astăzi hoțul este autoritatea care interzice accesul celor din afara localității unde sunt moaștele. Îți place? Mie nu.

    RăspundețiȘtergere