Postări
Cu buzunarele pline de promisiuni și un zel demn de cauze mai bune, parlamentarii noștri revin la tribună sub stindardul “propășirii țării”. Însă, dacă dăm la o parte poleiala discursurilor actuale, descoperim chipul neschimbat al politicianului de la 1894. Se pare că „năravul” parlamentar românesc este una dintre puținele constante ale istoriei noastre din ultima sută de ani.
Pentru a vedea cât de puțin s-a clintit mentalitatea politică de-a lungul deceniilor, vă propunem o incursiune în arhiva revistei „Universul Literar” (numărul din 14(26) noiembrie 1894). Aici, sub semnătura lui Nicodem (pseudonimul ziaristului Dumitru Marinescu-Marion), regăsim o radiografie în versuri a deschiderii Camerelor din noiembrie 1894, de o actualitate aproape dureroasă:
Deschiderea Camerelor
Cum și păsările
toamna
Rândunele și cocori
Se întorc în clime
calde
Unde'i soare fără
nori,
Tot așa și
senatorii
Cum și domnii
deputați,
Se întorc în
capitală
Unde's dornic
așteptați.
Și de marți la căldurică
Și la trudă
berechet,
Trudă care ușurează
Groasă parte din
buget...
 |
- Fraților, iată idealul partidului!
Strângeți-vă cu toții în jurul lui și strigați ca mine:
Vai de ciolanele celor care se vor atinge de ciolanul nostru!
(“Furnica” – 20 mai 1910)
|
Că de Marți începe
truda,
Pentru d-nii
deputați,
Și
de gură și de brațe,
De nu credeți,
alergați!...
Da, la Cameră, vă
duceți
Să vedeți
interpelări,
Luptă mare'ntre
partide
Și'un duium
d'apostrofări...
Da, la Cameră, vă
duceți
Să vedeți ce n'ați
văzut,
Legi votate cu
toptanul
Repede, într'un
minut...
Da, la cameră vă
duceți
Să vedeți pe
opozanți,
Cum acuză, biet guvernul
Și acesta pe ceilalți...
 |
- Nu aveți nici o grijă: regimul nostru democratic
e o
garanție că țara se va pronunța în toată libertatea!
(“Furnica” –
30 ianuarie 1914)
|
Și de vreți puțină
tihnă,
Să vă duceți la
Senat,
Aici totul doarme'n
pace
De un somn
neturburat...
Senatorii
dormitează
Sau pe brațe sau în
cot,
Și ridică două
dește
Numai când aud:
«La vot!»
Așa muncă, zău,
că'mi place
Cum e munca
dumnealor,
Și de-ar fi, de!
după mine,
Zău, m'aș face
senator...
 |
- Ăsta-i președintele
senatului, soro?...
Vai de mine, așa de bătrân și de crai?!
- De ce mașer?
- Păi tu nu vezi
cum ne trage clopotele?
(“Furnica”) –
1 decembrie 1911
|
6 comentarii :
"Toate-s vechi si noua toate"... Inca la 1880, Eminescu scria: „Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic". Deci... nimic nou sub soare. Din pacate!
De acord cu tine si cu... Eminescu. Nimic de adaugat!
Q.E.D.-ne invartim in acelasi etern cerc,pana cand descoperim cvadratura lui!
Dar daca nu reusim sa o descoperim, ce ne facem? :)
Propun să-i facem struți și să-i deportăm în Sahara. Am auzit că acolo nu pot face gaură în buget nici să-l...
Dar de ce atât de aproape? Dacă există o cât de mică șansă să revină... :)
Trimiteți un comentariu