Toamna la mare în România interbelică: vacanța "pârliților"

Sezonul de vârf al vacanțelor se apropie de sfârșit, dar litoralul românesc rămâne la fel de plin, la fel ca acum aproape un secol. Un reportaj publicat în numărul din 5 septembrie 1939 al săptămânalului „Realitatea Ilustrată” surprindea perfect această realitate, oferind o perspectivă unică asupra turismului în ultimul extrasezon interbelic.

Pe străzile orașelor, femeile își etalau încă „aspectul de negrese, organizând concursuri tacite de bronzare”, dar Războiul Mondial izbucnise deja în Europa de câteva zile. Pe litoralul Mării Negre, viața încă își urma cursul.

---

---

„Vilegiatura pârliților”

În perioada interbelică, exista o diferență clară între turiști. Oamenii cu bani petreceau vacanța de vară la mare în iulie și plecau cel mai târziu pe 15 august. Pentru ei, concediul era mai mult un eveniment social, o ocazie de a-și etala statutul.

“Oamenii bine, mai precis oamenii cu oarecare resurse financiare, pleacă în vilegiatură în iulie și rămân cel mai târziu până la 15 august. La această dată sezonul de clasa I este considerat închis. Nu importă dacă timpul este, în septembrie, mai frumos decât în iulie, dacă marea este mai caldă sau soarele mai strălucitor… Lumea cu bani nu rămâne nici în ruptul capului după 1 septembrie la munte sau la mare."

Pe de altă parte, existau oameni cu resurse modeste, care veneau la mare în septembrie. Aceștia se autointitulau, cu mândrie, „pârliți”. Ei își permiteau să plece în vacanță abia după 11 luni de muncă, venind pe litoral pentru a se odihni și a se reface, departe de aglomerație și de lux. Unii dintre ei spuneau cu satisfacție: „Cu cât vom fi mai puțini, cu atât ne vom amuza mai bine!”

"Există însă unii oameni care pleacă în vilegiatură nu numai pentru a-și etala toaletele, ci pentru a-și căuta de sănătate, pentru a se odihni, după 11 luni de muncă prost plătită în birouri prost aerisite, în magazine fără lumină sau fabrici cu mirosuri de chimicale ce atacă plămânii. Sunt oameni cu resurse modeste, ce se intitulează cu mândrie “pârliți”, ce se odihnesc și se distrează de minune în stațiunile balneare și climaterice, în cel de-al treilea sezon, cel mai ieftin, lipsit de lux și de aglomerații de oameni."

 

Distracții în extrasezon

 

Dacă plaja era aproape pustie, distracțiile nu lipseau. Reportajul surprinde în imagini câteva activități care dovedesc că spiritul de vacanță nu era influențat de buget:

 

Tânăra vilegiaturistă salută cu satisfacție pe acei care pleacă: “Cu cât vom fi mai puțini, cu atât ne vom amuza mai bine!” (stânga)

 

Această afirmație pare a fi adevărată. Căci marea, care până mai ieri era tixită de lume, este practic pustie. Și totuși, puțini câți mai sunt, vilegiaturiștii se amuză de minune. (dreapta)

 

 

Săritura de pe trambulină este astăzi mai ușoară decât ieri: nu riști să cazi în capul oamenilor care fac baie în mare. (stânga)

 

Distracțiile nu lipsesc de pe plajă nici în septembrie. Se improvizează match-uri de box, tot atât de importante ca și cele cu Schmelling sau Joe Louis. Numai că de astă dată boxeurii sunt doi puști. Aceasta nu alterează însă, întru nimic, calitatea galei. (dreapta)

După două luni de continuă alergătură, chelnerii și picolii profită și ei de șederea la mare. “Pârliții” nu se răcoresc cu șprițuri sau limonăzi, limitându-se la trei mese zilnice. În răstimpul dintre mese, odihna este binevenită.

Figurile de balet sau de gimnastică, ferite de ochii indiscreți, se execută cu mai multă plăcere… (stânga)

 

…iar amuzamentul e tot atât de plăcut ca și într-o societate mare. (dreapta)

În zilele frumoase, una dintre distracțiile preferate este vizitarea digului din portul Constanța, unde se admiră valurile ce încearcă zadarnic să spargă digul și aruncă apa sus, sus de tot. (stânga)

 

Dacă o croazieră pe Mediterana nu se poate face, din lipsă de fonduri, atunci cel puțin o excursie în larg cu vaporul nu este de neglijat. Care din vilegiaturiștii pârliți n’au plecat în excursie cu vaporul? Înainte de a ieși vaporul din rada portului, în salonul vaporului domnește veselie și antren… (dreapta)

…Dar, vai! – odată ieșiți în largul mării și răul de mare pune stăpânire pe excursioniști. Dintr’un salon de dans, vaporul se transformă într’un spital plutitor. Oamenii cad ca muștele.

 

Sfârșitul unei epoci

Vacanța „pârliților” avea și ea un final, marcat de imaginea singurului rămas pe plajă: bătrânul pescar. Pentru el, toamna începea odată cu plecarea turiștilor.

„Ca orice lucru din lume, vilegiatura pârliților are și ea sfârșitul ei: doar bătrânul pescar rămâne singur pe plaja întinsă, gândindu-se la necazurile care-l așteaptă toamna și iarna. Căci pentru el, toamna vine odată cu plecare vilegiaturiștilor pârliți.”

 

---

Citește și: Idei de vacanță

---

Fără să știe, autorul reportajului documenta nu doar sfârșitul unui sezon de vacanță, ci și o ultimă clipă de normalitate, înainte ca un eveniment global să schimbe totul. Pe prima pagină a revistei, cu litere mari, se anunța izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, marcând o toamnă mult mai lungă și mai grea decât și-ar fi putut imagina cineva.

---

 

---

Sursa: “Realitatea Ilustrată” (articolul “Vilegiatura pârliților” – publicat în numărul din 5 septembrie 1939)

---