De ieri și de azi: O crimă perfectă în Iașul interbelic

Recomandări:

O crimă perfectă în Iașul interbelic

Adela Cogălniceanu în tinerețe

Descendentă a unei mari familii boierești din Moldova – fiică a lui Lascăr Cantacuzino-Pașcanu și a Haricleei VogorideAdela s-a născut în anul 1848. A avut parte de o educație aleasă – fapt neobișnuit pentru femeile acelor vremuri. “Foarte frumoasă în tinerețea ei, deșteaptă, de o deșteptăciune sclipitoare și de o cultură vastă, se deosebea prin toate aceste însușiri de multe alte femei… Vorbea minunat franceza și germana.” (cf. Rudolf Șutu – Iașii de odinioară – 1928).
 
 
Adela a fost căsătorita mai întâi cu Nicolae Rosetti-Roznovanu - un cunoscut cartofor al Iașilor – la nunta participând însuși Regele Carol I. A avut un fiu în această primă căsătorie, pe Georges Rosetti Roznovanu.Căsnicia aceasta însă n’a durat multă vreme și în bună înțelegere, soții s’au despărțit, rămânând însă în termenii cei mai buni după desfacerea căsătoriei, întâlnindu-se adeseori în casele amice pe care și unul și altul le vizitau. După vre’o câțiva ani, s’a recăsătorit cu Grigorie Cogălniceanu, fostul șef a partidului conservator ieșean”. (cf. Rudolf Șutu –Iașii de odinioară – 1928). Grigore Cogălniceanu era caracterizat de Nicolae Leon în volumul “Note și amintiri” (1933) ca fiind “un monument de înfumurare. Cel mai mare merit al lui era numele care-l purta.”


Adela Cogălniceanu era cunoscută deja în această perioadă a vieții sale ca fiind o o femeie excentrică. În acest sens este memorabilă întâmplarea povestită Nicolae Leon în volumul Note și amintiri (1933):
 
Ziaristul Budușcă (Petru Grigoriu) mi-a povestit cum s-a dus într-o seară la Cogălniceanu să pregătească un articol pentru gazetă. Cogălniceanu – îmi spune el – se plimba prin cameră dictându-mi articolul, iar eu stăteam la birou și scrieam, când deodată m’am oprit din scris fără voia mea, și uimit, priveam spre una din ușile salonului!... Cogălniceanu, cu morga lui prezumțioasă, se apropie încetișor de ușă și îmi spune foarte flegmatic: Budușcă! Lasă nebuna în pace. Ce se întâmplase? Adela Cogălniceanu, în costumul Evei, împodobită în juvaeruri, se admira într’o oglindă, și scena aceasta comică care se petrecea în camera a treia, se reflecta în una din oglinzile în care priveam eu!”. Grigorie Cogălniceanu, deși mai tânăr decât soția sa, a murit pe neașteptate în anul 1904.  Adela Cogălniceanu a devenit astfel una dintre cele mai bogate femei ale Iașului acelor ani.


Prințesa bogată și excentrică


După moartea lui Grigorie Cogălniceanu, Adela își putea ușor satisface dragostea pentru bijuterii. Ea și-a vândut o bună parte din moșii și cu banii obținuți - câteva milioane de lei ai acelor vremuri – și-a cumpărat aur și bijuterii. Unele dintre cele mai circulate cancanuri care circulau în Iașiul acelor vremuri erau știrile despre ultimele bijuterii achiziționate de către “Prințesa din Coroi”.


Adela Cogalniceanu

Nicolae Leon evoca și alte fațete ale prințesei excentrice: “Adela Cogălniceanu, pe lângă că era superstițioasă, avea idei excentrice și întrebuința în mod bizar și ciudat facultățile ei. Deși în timpul din urmă ocupa singurică întreg palatul din strada Coroi (…), îl lumina a giorno, deschidea toate ușile la o parte, fără a lăsa transperantele ferestrelor în jos, se desbrăca la costumul Evei, se împodobea cu juvaeruri: brațete, inele, colieruri și diademe, și se plimba singurică din o cameră în alta admirându-se în oglindă.” 
 
În afară de dragostea pe care o avea pentru bijuterii, știm despre Adela Cogălniceanu că era o femeie dosebit de superstițioasă. “Credea în farmece, în descântece și în altele de soiul acestora. În casa sa, mai cu seamă după moartea soțului ei Grigorie Cogălniceanu, avea mai multe femei țigance, sub influența cărora era cu totul. Nimeni nu putea pătrunde la ea fără voia acestor țigance.” De altfel prințesa era cunoscută ca fiind una dintre cele mai importante cumpărătoare de buruieni de la “mama Casandra”, o vestită vânzătoare de ierburi de leac și de dragoste din Iașiul acelor ani.



Asasinatul


Dimineața zilei de 23 noiembrie 1920 aducea știri care cutremurau lumea Iașului: Crimă în strada Coroi”, „O multimilionară asasinată”, „O răfuială în familie?”. Prințesa milionară fusese ucisa în cursul acelei nopți și din palatul  dispăruseră bijuterii deosebit de valoroase. S-au născut atunci două întrebări rămase fără răspuns până azi: cine a fost autorul asasinatului și unde au dispărut prețioasele bijuterii ale prințesei?



Bănuieli au fost multe.  Au fost suspectați Georges Rosetti Roznovanu – fiul din prima căsătorie cu care prințesa nu a avut niciodată o legătură apropiată și cu care avea numeroase certuri din cauza banilor, dar și Sonia – soția acestuia. Au fost bănuiți, pe rând, ca fiind autori ai asasinatului, Graţian Sprînceană – jurnalist și informator al Siguranței Statului, Gheorghe Manciu – avocatul prințesei, camerista Chiva, servitorii (vreo 18) și familiile acestora (cu totul vreo 100 de persoane). A fost și bănuit și un călugăr cerșetor pe nume Calinic, nepotul Paraschivei Banu, Chiva – sora vitregă a prințesei. Adevărul nu a ieșit însă niciodată la lumină, enigma a rămânând nedezlegată.
 


Surse:  

Rudolf Șuțu – "Iașii de odinioară" (1928)
Nicolae Leon – Note și amintiri(1933)
Iuliana Stavarachi - „Blestemul diamantelor o lovește mortal pe prințesa Adela Kogălniceanu (www.historia.ro)


12 comentarii :

  1. Pare sa fi fost o persoana egoista, narcisista si instabila ...Interesant...

    RăspundețiȘtergere
  2. A cost cert o narcisista - dar si o adepta a spiritismului.Combinatie care i-a fost fatala se pare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este interesant să priveşti niţel în urmă,să descoperi fapte şi vieţi uitate.Citesc des articolele tale.Aaa, s-a strecurat o greşeală la anul naşterii Adelei!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am corectat-multumesc.Te mai astept.Sper sa imi fac timp pentru scris.( cat de usor e pentru multi bloggeri: copy-paste :) )

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesanta istoria noastra, ingropata sub stratul gros al orientarilor politice si al ignorantei! Interesanta si psihologia Adelei Kogalniceanu, atat de actuala! O dovada in plus ca specia umana nu a evoluat in ultimii 2.000 de ani. Inclinatia ei catre superstitie si exhibitionism mi-a reamintit evenimentele grotesti ale "divelor" autohtone postdecembriste care, manate de lacomia parvenitismului, au ajuns la proces si balacareala cu discipolele mamei Omida. Ca sa fiu impartiala, Adela Kogalniceanu are drept de autor si asupra scenelor care au facut-o celebra pe Sharon Stone. Iata ca avem si alte premiere anonime pe care ar trebui sa le revendicam!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumea aceasta a vrajilor si farmecelor a fost mereu prezenta in societatea romaneasca. atat in cea rurala cat si in cea urbana. Si e prezenta si azi. Se apeleaza inca la vrajitoare, la " magia alba sa neagra". Poate o sa citesti si un alt articol de aceiasi tema:
    http://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/03/iubirea-in-farmece-cantece-sidescantece.html
    Te mai astept pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  7. L-am citit cu acelasi interes ca pe toate celelalte! Multe lucruri le stiam, pe altele le-am aflat acum si constat ca articolele de pe blog sunt documentate, frumos prezentate, ofera o varietate de informatii care intregesc imaginile de ansamblu asupra unor perioade istorice si reprezinta o pasiune care merita timpul afectat documentarii ca si cel alocat lecturii. Sper sa continuati! Voi reveni cu placere aici!

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc pentru aprecieri si ..te mai astept pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  9. Despre aceasta poveste Aurel Leon a scris si o carte,"Landoul cu blazon".Mi-a placut atat de mult ca am citit-o de 2 ori.Incercati si dvs,intrati in atmosfera Iasului de odinioara.

    RăspundețiȘtergere
  10. Chiar o sa caut cartea. Multumesc pentru recomandare, anonimule!

    RăspundețiȘtergere
  11. De cate ori revin pe blogul dvs. imi face o deosebita placere!
    Multumesc! Sarbatori cu bucurii si sanatate! Craciun Fericit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot decat sa ma bucure cuvintele tale. Sarbatori fericite, Maria!

      Ștergere