Trădarea Anei Cumpănaș: românca din spatele capturării lui John Dillinger

Destăinuiri inedite din „Realitatea Ilustrată” (1935) 

 

Știați – sau poate nu – că unul dintre cei mai celebri jefuitori de bănci ai perioadei interbelice din Statele Unite ale Americii - John Herbert Dillinger – a fost ucis de către agenții federali americani în urma colaborării cu o curtezană originară din România. 

 

 

Cine a fost cu adevărat Ana Cumpănaș? 

 

Ana Cumpănaș, pe numele ei adevărat – Anna Sage sau „Femeia în roșu” după cum era cunoscută în Statele Unite – s-a născut într-un sat din Banat – Lunga, comuna Comloșul Mare, județul Timiș - în anul 1889. Povestea este celebră și am mai scris despre ea pe paginile blogului. O găsiți aici: Celebra femeie în roșu - Ana Cumpănaș.

 

Am descoperit recent un document istoric fascinant: articolul „Am cunoscut pe femeia în roș”, publicat în 13 noiembrie 1935 de revista „Realitatea Ilustrată”. Acesta oferă detalii despre viața ei sub numele de Ana Suciu și fotografii inedite pe care le-am rezumat pentru voi:

---

---

 

Viața de lux în Chicago și misterul de la Gary

„(...) Chicago e un oraș de petreceri, un oraș vesel, plin de atracțiuni, un oraș al desfătărilor. Fiind mult mai întins decât New-York-ul, paza strictă a regulamentelor severe e mai greu de făcut, iar posibilitatea de a ține ascunse localuri de petreceri nepermise, mult mai ușoara, în Chicago.

În 1931 am făcut cunoștința în Chicago cu d-na Ana Suciu, nume care în traducere americană e Anna Sage. Avea o vilă frumoasă, luxos mobilată în Kenmore Avenue, un bulevard locuit de marii bogătași ai Americei. Doamna Sage, o femeie de 32 până la 35 ani, frumoasă, vorbea încă destul de bine românește, după 20 (spunea ea) - 25 de ani (după socoteala noastră) de când plecase din Banat, de unde era originară.

Viața îmbelșugată, cele două automobile, toaletele scumpe, nu se puteau explica din venitul unui mic magazin pe care-l avea la Gary, orășel de lângă Chicago, și am aflat mai târziu, că doamna Sage era proprietara unui “speak-easy", situat tot în Gary și unde se ducea în fiecare seară. „Speak-easy" se traduce pe românește “a vorbi lesne, cum îți vine", și denumește un local în care se permite vizitatorilor ceea ce legea nu permite: alcool (pe vremea prohibiției) și băuturi foarte tari azi, jocuri de noroc, stupefiante, etc." 

Ana Suciu -  alias Anna Sage sau "Femeia în roșu" 
pe coperta revistei "Realitatea Ilustrată" în anul  1935

"Vizitatorii sunt din lumi felurite: odrasle de oameni bogați, care caută senzații, aventurieri, escroci care trăiesc din înșelăciuni la joc, naivi care vin aici ademeniți de femei frumoase sau invitați de cunoștințe dubioase, gangsteri, care numai în  asemenea localuri sunt în siguranță, femei ușoare.

Treburile doamnei Sage au mers din ce în ce mai bine, până când un șef de poliție nou n'a voit să fie orb și surd, ca predecesorul său, și a descoperit taverna. Legile americane sunt foarte drastice: d-na Sage a fost arestată, averea ei confiscată și cuibul distrus." 

"Lady in red" în "Realitatea Ilustrată"

 

Metodele dure ale poliției americane (Gradele de interogatoriu)

 

Un aspect fascinant al articolului din 1935 este descrierea metodelor americane de anchetă: 

 

"După obicei, poliția, cea dintâi, face cercetările. Când instrucția e gata, inculpatul vine în fața instanțelor judecătorești. Învinuitul suportă după caz trei grade de cercetări:  

• Gradul I e simplu: vina e recunoscută, complicii sunt arestați, totul e clar, cercetarea e o formalitate. 
• Gradul al doilea se aplică atunci când inculpatul nu vrea să-și denunțe complicii sau nu mărturisește imediat crima. Cel anchetat e supus la chinuri mai ales de ordin moral: e hărțuit cu interogatorii lungi, i se arată în culori negre ce-l așteaptă în cazul că n'ar voi să recunoască, de bunăvoie, acuzările; e mințit că i s'au întâmplat nenorociri în familie ca o consecință a faptelor lui și altele de acestea. 
• Gradul al treilea înseamnă adevărate cazne: inculpatul nu e lăsat să doarmă, e chinuit cu lumină prea puternică, cu valuri de apă, cu o gamă întreagă de suplicii rafinate, care fără a produce vreo rănire vizibilă, pot nenoroci un om pe viață."

Casa lui Dillinger -  fotografie din "Realitatea  Ilustrată"

Pactul cu legea: Capcana pentru Dillinger

 

Pentru a-și salva averea, Ana Cumpănaș a acceptat să-l dea pe mâna autorităților pe celebrul gangster: 

"Cu doamna Sage poliția n'a fost nevoită să meargă atât de departe. Aflând de la începutul cercetărilor de gradul II că Dillinger era printre obișnuiții casei ei, a încheiat cu dânsa o convenție: d-na Sage avea să fie eliberată, i se vor restitui bunurile confiscate, ba chiar își va redeschide acel “Speak-easy" care-o îmbogățise. În schimb, d-na Sage avea să predea în mâinile poliției pe Dillinger."

Medicii luând masca mortuară a lui Dillinger
fotografie publicată de "Realitatea Ilustrată" 
numărul din 13 noiembrie 1935

"Poliția americană obișnuiește să încheie asemenea tranzacții. D-na Sage a ieșit din arest. Toată lumea era convinsă c'a isbutit să cumpere pe polițiști. Obișnuiții localului s'au întors cu toții, bucuroși de dibăcia femeii care le permitea să-și reia petrecerile. Dillinger s'a lăsat așteptat cam mult, atât încât poliția își pierduse aproape răbdarea, detectivii fiind mereu amânați. În cele din urmă sosi și el. D-na Sage n'avu încotro și trebui să se achite de obligațiunile luate. Ea a fost “femeia în roșu", care a arătat detectivilor pe Dillinger ieșind din cinematograf: “Ecce Homo"."

"Detectivii au țintit și Dillinger a căzut mort. Dușmanul public No. 1 nu mai exista. Dar el avea numeroși prieteni și aceștia au hotărât să-l răzbune. Doamna Sage s'a ținut prevăzătoare departe câtva timp. Acum se înapoiază în țară. Mulți dintre bandiții lui Dillinger s'au ucis între ei. 

În România d-na Suciu va putea să trăiască în liniște, depănând mereu amintirile vieții aventuroase pe care a dus-o și a rolului important pe care l-a jucat în omorârea celui mai temut gangster.”  

Epilog: O liniște cumpărată cu prețul trădării

 

În ciuda promisiunilor făcute de autoritățile americane, destinul Anei Cumpănaș nu a fost cel al unei eroine protejate. Deși articolul din „Realitatea Ilustrată” sugera că aceasta se va putea bucura de o bătrânețe liniștită în România, realitatea a fost mult mai aspră. Considerată persona non-grata și amenințată constant de anturajul lui Dillinger, „Femeia în roșu” a rămas captivă între două lumi: o Americă ce o renega și o Românie care o privea cu o curiozitate amestecată cu teamă.

 
Ana Cumpănaș a murit la câțiva ani după revenirea în țară, în 1947, la Timișoara, lăsând în urmă o legendă care a inspirat numeroase cărți și ecranizări la Hollywood. Rămâne însă întrebarea: a fost ea o victimă a sistemului, o femeie de afaceri nemiloasă sau pur și simplu un pion într-un joc mult mai mare decât și-ar fi putut imagina în satul ei natal din Banat?

 
În România, d-na Suciu a trăit discret, depănând amintirile unei vieți care pare desprinsă din scenariile de film noir. Astăzi, povestea ei este o fereastră deschisă spre epoca prohibiției, un memento al modului în care hazardul și supraviețuirea pot transforma o fată de la țară în personajul cheie al istoriei criminalității americane.

 

 

🕵️‍♂️ Descoperă și alte povești uitate din „lumea de ieri”

 

Dacă istoria Anei Cumpănaș te-a captivat, te invit să explorezi și alte destine uluitoare și locuri pline de mister din arhiva blogului:

• Destine de legendă: Află Povestea lui Zoltan – regele vagabonzilor, un alt personaj boem și fascinant al vremurilor trecute.
• Bucureștiul interzis: Te invit la o plimbare virtuală La pas prin Mahalaua Dracului sau să descoperi atmosfera de O noapte în “cartierul amorului tarifat”.
• Viața de noapte a Capitalei: Nu rata nici incursiunea în universul controversat al “Vestalelor" din cartierul Griviței, unde poveștile de viață bat orice scenariu de film.  

 

---

---

---