În zilele
acestea Suceava - fosta capitală a Moldovei - atrage din nou mii de pelerini veniți din toate colțurile țării pentru a se închina la moaștele Sfântului Ioan
cel Nou și pentru a participa la procesiunea din ziua de Sânziene.Deși au
trecut mai mult de 8 decenii de la relatarea din revista “Realitatea Ilustrată” (numărul
din 9 iulie 1931) din care o să citez câteva fragmente în cele ce urmează,
o să vedeți că schimbările, chiar dacă există, nu sunt chiar atât de profunde
pe cât am fi tentați să credem:
“La 24 iunie se serbează nașterea Sf. Ion, cu
care ocazie credincioșii din nord-estul țării și chiar din țările vecine, vin în mare pelerinaj la
biserica Sf. Gheorghe din Suceava, unde se află moaștele făcătoare de minuni și
vindecătoare de boli ale Sf. loan.
Pelerini din anul 1931 |
Cu o săptămână
înainte, credincioșii pleacă din ținuturile cele mai depărtate spre Suceava.
Drumurile sunt blocate de căruțele lor, ce se țin lanț, venind din Hotin, din
Nordul Bucovinei, din Sudul Moldovei, din Cehoslovacia și tocmai din Galiția. Unii
fac pe jos peste 100 km., sosesc istoviți și cad în grădina publică, de-a lungul
ulucilor orașului, umplu curțile bisericilor. Sunt bătrâni cari vin de la Putna
sau dinspre Focșani pe jos, cu 20-40 lei în buzunar, uneori mâncând numai din
pomană, ca să poată cumpăra lumânări și ulei sfințit cu acești bani.”
“Biserica Sf.
Gheorghe spre care se îndreaptă toți acești nefericiți, este vechea Mitropolie
de la Suceava. În fața porții arcuite,
pe sub clopotniță, e ca un mic iarmaroc, unde negustorii improvizați vând
mătănii, prescuri, iconițe litografiate și cărți pravoslavnice. Pe sub turlă
pătrundem în curtea vasta a bisericei. La marginile curții sunt un fel de pridvoare,
fără uși și ferestre, fără nici un mobilier, cu ciment pe jos, unde în timpul
nopții au dormit mii de bolnavi și de schilozi. Ologii și-au scos picioarele de
lemn, dorm cu ele la căpătâi. Figuri crispate de demență se odihnesc pe desagii
cu hrană săracă. În timpul nopții, tot ce era spațiu liber în oraș a fost
ocupat de pelerini: hanuri, piețe, ogrăzi, peste tot același covor viu, de
umanitate extropiată.”
PROCESIUNEA
“Femeile sunt
în număr covărșitor. Ele au lumânări în mâini, lumânări aprinse ca la Paști sau țin în brațe țânci palizi, verzui de chloroză sau uscați de boli necunoscute.
Din biserică ies oameni cu prapuri roșii și albastre, înalte, cu cruci mari de
aur, ca înfipte în vârful unor sulițe. Ei se așează pe două rânduri, formând un
defileu triumfal ca la Operă. Clopotele bat fără încetare. Frenezia mistică întinde
tot mai mult coardele sufletești.
O procesiune "de ieri" (1931) |
Preoți în odăjdii
scumpe - verzi, roșii sau violet pe aur - cu cădelnițe, cu evanghelii și
potire, ies în mijlocul curții, slujind. Vecernia a durat toată noaptea. În zori
slujba a reînceput. Coruri de slavă divină ridică spre cer armonii ample. O
femeie gravidă asudă, bătând mătănii. Poporul a
îngenunchiat. În fine,
sicriul acoperit cu purpură e scos pe umeri. Norodul dă năvală să-l atingă.
Soldații nu se mai pot opune. Oamenii se reped, se strivesc, numai ca să atingă
sicriul, apoi fericiți, suportă cu seninătate orice represiune, din partea
celor ce țin ordinea. În drumul ei, procesiunea trece și prin fața închisorii
locale, dar la ferestrele cu gratii n'a apărut nici un deținut ca să se închine
Sfântului.
O procesiune "de azi" |
Până noaptea
târziu, după ce procesiunea s'a terminat, credincioșii defilează prin fața moaștelor,
unde un preot le citește rugăciuni. Din același hârdău cu apă sfințită își spală
rănile leproșii, își ung orbitele goale orbii... Intru în șirul ce defilează
prin fața sfântului: în sicriul de aur, moaștele negre au numai dinții albi. O țesătură scumpă acoperă scheletul.”
MARTIRIUL SFÂNTULUI IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA
“Pentru cei pe
cari viața Sfântului îi interesează în mod special, notăm că în veacul al
14-lea corabia sa despica valurile Mării Negre. loan nu era decât un negustor
din Trapezunt, actuala Trebizonda, care avea lungi discuțiuni cu căpitanul
vasului, un navigator francez. Lui loan îi plăcea să vorbească despre probleme
religioase. Căpitanul francez apăra catolicismul, în timp ce Ioan susținea credința
ortodoxă.
Martiriul Sf. Ioan cel Nou frescă de la mănăstirea Voroneț |
Francezul
crezându-l însă păgân și temându-se ca erezia negustorului să nu cuprindă întregul
echipaj, debarcă pe Ioan la Akermann, în sudul Basarabiei, adică la Cetatea Alba.
Eparhul din Cetatea Albă era un păgân, care se închina soarelui, stelelor și
focului. Ca să scape de loan, francezul anunță pe eparh că negustorul din
Trapezunt vrea să treacă la această credință. Eparhul pregăti o sărbătoare la
curte; nobilii se adunară și Ioan fu adus în fața norodului. El primi laude
pentru intenția sa, de a trece la credința păgână, dar aceste laude mâniară pe
Ioan, care începu să vorbească poporului și încercă să facă pe eparh să treacă
la ortodoxism. Guvernatorul se
înfurie și porunci ca negustorul să fie întins la pământ și bătut cu nuiele și
bice. Sub lovituri, Ioan continua să propovăduiască credința sa. Eparhul
porunci atunci să fie bătut cu drugi de fier și schingiuirile durară până
noaptea târziu, până ce mucenicul căzu în nesimțire. Fu apoi legat în lanțuri
într’o celulă, iar a doua zi de dimineață fu scos din nou, ca să fie bătut.
Procesiunea în fața penitenciarului din Suceava |
Norodul începu
să se roage pentru iertarea sa, dar aceasta înverșună pe satrap, care porunci
să vie un soldat călare pe un cal sălbatec. Trupul lui loan fu legat de coada
calului și soldatul porni în galop, târând peste pietrele ascuțite pe martir. Din
goana calului, un păgân reteză cu sabia capul lui Ioan. Târziu, creștinii
îngropară în cimitirul lor rămășițele pământești ale negustorului din
Trebizonda."
“(…) După 70
de ani, Alexandru cel Bun a adus moaștele la Suceava, unde se află de secole. În
tot acest timp, sfântul a făcut ca muții să-și recapete graiul, a vindecat
bolnavi și sunt bucovineni dintre cei mai culți, cari susțin că se află printre
aceștia.”
Sursa:
articolul “Misticism” - semnat “S. V.” - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 9
iulie 1931 – disponibil în colecția Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga”
Cluj Napoca
La Suceava n-am fost. Poate că o fi impresionat și astăzi. Sau poate că nu. Poate că Iașiul adună, la 14 octombrie, la Paraschieva, ce era altădată la miezul verii la acest Ioan. V-a fi fost el Sfânt, în viața lui? Cine să știe. Însă a fost curajos.. Câți dintre noi avem curajul opiniei proprii? Poate asta este definiția sfințeniei...
RăspundețiȘtergereConform www.crestinortodox.ro:
RăspundețiȘtergereSfantul Ioan cel Nou de la Suceava este, dupa Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, unul dintre sfintii cei mai venerati in Moldova. Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava s-a nascut la inceputul secoluui al XIV-lea in orasul Trapezunt, din Asia Mica. Sfantul Ioan de la Suceava a trecut la Domnul la 2 iulie 1330, luan moarte muceniceasca. Moastele Sfantului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, la un an dupa ce Patriarhia Ecumenica a recunoscut primul mitropolit în Moldova, Iosif I Musat. In anul 1950, la propunerea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe, intre sfintii cu moaste din Romania al caror cult a fost generalizat in toata Biserica, s-a aflat si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Viata Sfantului Ioan cel Nou apare pictata la Manastirea Sucevita, considerata pe drept cuvant testamentul artei moldovenesti din secolul al XVI-lea.
A fost un lucru bun pentru creștinătate, cea românească în general și cea din Moldova în special. La mine în oraș, la catedrala construita de Ștefan cel Mare, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul, au fost aduse astăzi, cred că părți doar, ale moaștelor, din păcate nu am putut merge. Din cauza aglomerației, cum se întâmplă de obicei la asemenea evenimente creștine.
ȘtergereA fost un lucru bun pentru creștinătate, cea românească în general și cea din Moldova în special. La mine în oraș, la catedrala construita de Ștefan cel Mare, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul, au fost aduse astăzi, cred că părți doar, ale moaștelor, din păcate nu am putut merge. Din cauza aglomerației, cum se întâmplă de obicei la asemenea evenimente creștine.
Ștergere