Pe pitoreasca vale a Mureșului, la aproximativ 40 km de Arad, în fața micului orășel Lipova, se găsește localitatea de pelerinaj Maria-Radna. Aici vin de secole, de câteva ori pe an, o mulțime de pelerini ispitiți de puterea miraculoasă a unei vechi icoane făcătoare de minuni adăpostită de mănăstirea Maria Radna. Se adună oamenii acolo la adevărate sărbători religioase în care drept-credincioșii proslăvesc o tradiție păstrată de veacuri și o credință cu mult mai puternică decât și-o poate închipui cineva.
Articolul „Minunea de la Radna”, publicat de revista „Ilustrațiunea Română” în 17 octombrie 1934, consemna:
„Într'o asemenea zi trenurile se succed la scurte intervale. Mii de oameni veniți din toate unghiurile țării pe jos, cu căruța, cu trenul, cu automobilul, urcă scările de piatră în genunchi. Apoi rămân prosternați, ceasuri întregi, în fața icoanei făcătoare de minuni. Un spectacol grandios, mișcător, unic. Și peste toată această, lume de credincioși strălucește, într'un pitoresc piept de munte, silueta frumoasei mănăstiri, a cărei faimă a trecut de mult granița.”
Această efervescență spirituală nu era doar o impresie de moment, ci o realitate socială constantă. Ziarul „Adevĕrul” menționa evenimentul în numărul din 28 august 1928, descriind amploarea deplasărilor:
„Două zile înainte de Sf. Maria Mare pleacă spre Radna, din toate direcțiile, cete-cete de pelerini, pentru a fi acolo la ziua praznicului. Dinspre Arad, Timișoara, Lugoj, Alba Iulia, Brad și Hălmagiu, din fiecare direcție principală unindu-se mai multe grupuri, venite din direcții mai mici. O bună parte vine pe jos, făcând cale de 2-3 zile chiar; o altă parte a adusă cu trenurile ce sosesc 2 zile mereu. Deodată mica localitate devine un furnicar de lume, cum rar se poate vedea undeva.”
Mănăstirea din Radna nu a fost niciodată un loc de pelerinaj destinat doar credincioșilor romano-catolici, ci a reprezentat un pol de atracție pentru toți locuitorii zonei, indiferent de confesiune. Mara, eroina nuvelei cu același nume a lui Ioan Slavici, aștepta cu nerăbdare pelerinajele credincioșilor la mănăstirea Minoriților, loc în care speranța se împletea cu credința:
„Căci e acolo în biserica acea o icoană făcătoare de minuni, o Maică Precista, care lăcrămează și la a cărei vedere cei bolnavi se fac sănătoși, cei săraci se simt bogați și cei nenorociți se socotesc fericiți. Mara, deși creștină adevărată, se duce și ea câteodată în biserica aceasta, dar se închină creștinește, cu cruci și cu mătănii, cum se cuvine în fașa lui Dumnezeu.”
Povestea icoanei făcătoare de minuni din Basilica Maria-Radna
Ceea ce atrage pelerinii în acest loc de mai bine de trei secole este o icoană tipărită pe hârtie în tipografia Remondi din Bassano del Grappa (provincia Vicenza), care o înfățișează pe Sfânta Fecioară Maria și care a ajuns la Radna în anul 1668. Șiragul minunilor invocate de credincioși este destul de mare. Articolul publicat de „Ilustrațiunea Română” în 1934 consemna doar câteva:
„În 1695 un incendiu nimici capela care adăpostea icoana. Icoana fiind de hârtie, era firesc să ardă. Dar Dumnezeu își arătă puterea și călugării găsiră în cenușa zidurilor care au ars până la temelii icoana intactă.
O piatră zidită în peretele bisericii amintește de asemeni o minune. În 1709 Aradul fu cruțat de ciumă grație ocrotirii acestei icoane. Drept mulțumire pentru atâtea milostivenii, drept credincioșii așezară icoana într’o ramă groasă de aur masiv, împodobită cu pietre prețioase.”
Povestea podoabelor cu care este împodobită icoana făcătoare de minuni a fost consemnată de un călător, Michael von Kunitsch, care a călătorit în Transilvania în anul 1823:
„După instalarea sa solemnă ca Primat și Arhiepiscop de Esztergom, care a urmat curând după aceea, în mai 1820, acest prelat suprem al bisericii ungare a poruncit să se facă două coroane mici de aur pentru icoana făcătoare de minuni Maria Radna și le-a trimis prin sus-numitul episcop diocezan de Cenad, care a așezat, în mod solemn, în biserica de la Radna, la 2 iunie 1820, cele două coroane pe (capul) Maicii Domnului și al Pruncului Isus. (...) Rama de argint a acesteia împreuna cu îngerii, cu razele și cu norii care înconjoară icoana au fost făcute, în anul 1771, la Viena.”
Aceste podoabe au reprezentat însă o ispită:
„Într'o zi aurul ispiti ochii unei femei care, pe furiș, întinse mâna să fure o bucată. Mână îi înțepeni pe ramă. La strigătele disperate ale femeli interveniră călugării, care încercară zadarnic să miște mâna femeii. Atunci se făcură slujbe mari și îndelungate. În cele din urmă Maica Domnului ascultă rugăciunile călugărilor și izbăvi femeia de păcat. Așa și-a putut recăpăta sănătatea brațului.
Minunea de la Radna se răspândi ca fulgerul până departe peste mări și țări și faima mănăstirii crescu și mai mult. Astăzi, minunile “icoanei de hârtie” s'au înmulțit. În fiecare an, mii de suferinzi își găsesc alinarea sau mântuirea durerilor. De aceea și pelerinajele la această mănăstire întrunesc un număr atât de mare de vizitatori.”
Basilica de la Radna: Monumentalitate și artă sacră
Mănăstirea Sfânta Maria din Radna, situată în Lipova, județul Arad, aparține cultului romano-catolic și este principalul loc de pelerinaj din Dieceza de Timișoara. În 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a conferit acestui lăcaș de cult titlul de „basilica minor”.
Iată cum descria dr. Nicolae Brânzeu biserica mănăstirii în articolul publicat de ziarul „Adevĕrul” în anul 1928:
„Biserica are o lungime de 63 m. lățime 15 m., înălțime internă 21 m. înălțimea turnurilor 65 m. Capacitatea internă 5000 persoane. Cu adevărat un edificiu monumental! Dacă ne mai gândim, că ea e așezată deasupra unor stânci, la cari conduc mai multe trepte de piatră și beton, ne-am făcut ideea, de felul cum se prezintă acest locaș dumnezeesc în fața trecătoarei vale a Mureșului pe o lungă porțiune.”
Referindu-se la interiorul bisericii, reporterul interbelic consemna:
„În ce privește interiorul e în stil baroc. Altarul principal e de marmură, având deasupra-i fixată icoana istorică: o simplă icoană pe hârtie, lucrată la Bassanobo lângă Veneția în atelierele renumitului tipograf italian Remondoni. Precum arată urmele, ea a fost colorată, dar azi numai liniile negre mai există. Mărimea e de 80X60 cm. Ea reprezintă pe Maica Domnului cu Isus în brațe.
La cele două laturi ale altarului 2 statui uriașe reprezentând pe Sf. Ioachim și Ana. Mai sunt nouă altare secundare. Lângă altarul principal, de amândouă părțile, în dulăpioare de sticlă, nenumărate obiecte de argint, iar la spatele altarului cărți, bastoane, lăsate de neputincioșii vindecați la Sf. Mănăstire.
Pe coridoarele mănăstirii tot felul de tablouri reprezentând scene de vindecare miraculoasă cu ajutorul Maicii sfinte de la Radna; în condica mănăstirii sunt scrise 103 cazuri de asemenea vindecări.”
Un loc al comuniunii spirituale
Astăzi, dincolo de arhitectura barocă și de istoria seculară, mănăstirea Maria-Radna rămâne un centru de neînlocuit în viața religioasă a României. Pelerinii continuă să sosească aici, perpetuând tradițiile de rugăciune care au definit acest loc vreme de veacuri.O călătorie spirituală dincolo de timp
Dacă v-ați lăsat purtați de povestea minunată a mănăstirii Maria-Radna, vă invit să vă continuați incursiunea în universul fascinant al spiritualității românești. Am explorat pentru dumneavoastră legende, taine și mărturii ale credinței în articolul: Povești, miracole și blesteme: O călătorie prin istoria tainică a mănăstirilor din România. Vă invit să descoperiți pagini pline de însemnătate despre locurile unde istoria se împletește cu miracolul, oferind o perspectivă inedită asupra mănăstirilor care păstrează și astăzi identitatea profundă a spațiului românesc.
0 comments:
Trimiteți un comentariu