Stafiile din vechiul București: mărturii despre fantomele de altădată

Din galeria personajelor fantastice născute din imaginația românească, stafiile nu puteau lipsi. Deseori numite și năluci sau vedenii, aceste apariții erau închipuite având o înfățișare omenească, învăluită într-un veșmânt alb, roșu, negru sau galben. Ele erau considerate a fi duhurile morților – îndeosebi ale celor răpuși de o moarte năprasnică. Odată desprinse de trup, aceste suflete rămâneau pe pământ și bântuiau locuri ferite, „pe unde oamenii nu le pot tulbura adunarea” – precum țintirimurile noi sau vechi, bisericile, morile, școlile și orice fel de case rămase nelocuite sau în ruină. (cf. Tudor Pamfile, Dușmani și prieteni ai omului, 1915).

  

Vechiul București nu a fost lipsit nici el de prezența acestor năluci. Legendele urbane le semnalau prezența prin diferite locuri de taină:  

Continuarea

Povești tulburătoare cu stafii: legende de altădată

 

Motto:

 

Când ziua'n mocirla de beznă se suge
Și iadul începe să râdă cu hohot,
Ies morții din groapă călări pe coșciuge,
Frământă pământul cu tropot și clocot.

(Mihai Beniuc – Strigoii)

 

V-ați înfiorat citind povești cu stafii din vechiul București? Pregătiți-vă, căci deschidem din nou cufărul cu mistere. Poveștile de azi, unele înfricoșătoare, altele surprinzător de amuzante, sunt mai mult decât simple legende; ele sunt ecouri ale trecutului și o parte vie a folclorului nostru. 

Conform credințelor, puține sunt locurile ferite de arătări și năluci venite „dintr-o altă lume”. Însă, pentru aceia dintre voi ale căror cărări se intersectează cu „locuri bântuite”, vă oferim mai jos un „sfat avizat” pe care este bine să îl țineți minte:

„Singurul neajuns pe care îl aduc stafiile este spaima pe care o dau oamenilor. De aceea, pe lângă acele locuri, omul trebuie să treacă fără a se uita la dânsele și mai ales, după ce a trecut de dânsele, să nu se uite înapoi, căci făcând altfel, va vedea acele Stafii, de multe ori, cu tot soiul de Necurați și Cornaci.” (Tudor Pamfile – „Dușmani și prieteni ai omului” – 1916)

Continuarea

Usturoiul în descântece, farmece şi vrăji

Usturoiul: superstiții, credințe, obiceiuri, descântece

Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru a se lecui de boli, pentru pentru alungarea spiritelor necurate sau pentru “prinderea farmecelor, a descântecelor sau a vrăjilor".

 

 

Este întrebuințat în aceste scopuri atât usturoiul de toamnă cât și cel de vară. “Femeile știutoare” folosesc însă cu precădere usturoiul de toamnă pentru a face vrăji sau pentru descântece.

---

---

Continuarea