Vânzătoare de plăceri de altădată: Margot, Fifi și Mița Milionăreasa

Belle Époque! O perioadă în care șic-ul, șampania și, mai ales, discreția relativă dictau regulile înaltei societăți. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, pe scena luxului și a gossip-ului a apărut o categorie de doamne la fel de strălucitoare pe cât erau de controversate: demimondenele, sau, cum le știa mahalaua cu o oarecare invidie, cocotele de lux. Aceste dive ale banului aruncat cu nonșalanță nu erau simple curtezane; erau adevărate artiste ale traiului pe picior mare, întreținute de bărbați cu dare de mână, pe ai căror bani cumpărau toalete pariziene, apartamente opulente și, la nevoie, un cal de rasă sau un automobil. Termenul în sine s-a născut din spiritul francez, fiind inspirat de comedia Le Demi-Monde a lui Alexandre Dumas fiul din 1855.
 
demimondene, Belle Epoque, cocote de lux, Furnica, istorie umoristică

Firește, în România, spiritul neobosit al redactorilor de la revista "Furnica" nu putea trece nepăsător pe lângă aceste personaje fascinante. Prin versuri pline de umor, dar și de o duioșie amară, ei le-au dedicat pagini memorabile. Haideți să pătrundem în "demi-mondul" ironizat de poeții de altădată, unde dragostea se negocia la poli de aur, iar balurile se terminau, după statisticile vremii, cu mult mai mult decât o simplă răceală.
 
demimondene, Belle Epoque, cocote de lux, Furnica, istorie umoristică
 

Vânzătoarea de plăceri

 
Sunt vânzătoarea de plăceri,
Sunt Margot, Fifi sau Aurica...
Cu câțiva poli, cu... mai nimica,
Vând nopți de scârnave vegheri.
Poftiți bătrâni, poftiți becheri,
Am optsprezece primăveri,
Și’s vânzătoare de plăceri.

Sunt vânzătoarea de plăceri...
E’o rușinoasă meserie...
Dar, ție, ce îți pasă ție,
Că’n al meu suflet gem dureri?
Tu, voluptăți de’o clipă ceri
Și prefăcute mângâieri...
Sunt vânzătoarea de plăceri...

Sunt vânzătoare de plăceri...
Ia’mi trupul! Bate-ți joc de dânsul!
Ce’ți pasă de mă’neacă plânsul?
Însă să știi: zeci de averi,
Client brutal, poți să’mi oferi,
Dar sufletu’mi n’ai drept să’l speri!
Sunt vânzătoarea de plăceri...

Sunt vânzătoare de plăceri!
Ș’aştept pe... El, c’am și eu doară
Un moftuleț de inimioară!...
L’aștept... dar unde-i?... nicăieri?
Iar anii trec... cerniți...stingheri...
Și sunt, la patruzeci de veri
Tot vânzătoarea de plăceri!
 
(Jorj Delamizil – "Furnica" – 4 septembrie 1908)

demimondene, Belle Epoque, cocote de lux, Furnica, istorie umoristică
- Drace, uite, nevastă-mea, sunt pierdut!
- Dar nu te-am găsit eu?

Sofița

(după "Rodica" de Vasile Alecsandri)
Purtând rochița, cu sânge rece,
Pân’la genunchii’i albi rotunjori,
Juna Sofița voioasă trece
Pe lângă niște juni senatori.

Ei cu grăbire îi sar în cale
Zicând: - Sofițo, boboc de crini,
În plin să-ți mearg’afacer’le tale,
Precum tu știi, dragă, să ne alini!

S’ajungi ca Mița milionăreasă,
Să crească’n drumu’ți doar frăncușori,
Hotelul de’astăzi să’l schimbi în casă,
Și sânul în leagăn de peștișori!

Cu poli de aur ei o’mpresoară
Și o tratează cu vin Ştirbey.
Copila râde, sprintenă zboară,
Zornăind banii din geanta ei.

(Băiatul sacerdotului - "Furnica" - 8 martie 1916)
 
demimondene, Belle Epoque, cocote de lux, Furnica, istorie umoristică
- Domnișoara Lili, singură pe stradă la ora asta?
Cum o fi lăsând'o părinții...
- Tu să fii sănătos... Lili e acum pasăre de noapte! 
 

Petrecere de carnaval


Le duc, le duc să se desfete,
Le duc cu zor bărbați’n bal...
Sunt idioți, ele cochete,
Și ne aflăm în Carnaval.

Da, pentru mulți e o plăcere
Să’și vadă scumpele soții,
Cum le strâng fanții cu putere,
Șoptindu-le obrăznicii!

Fără să fiu vreun Barbă’Albastră,
Dar zău - dac’aș fi împărat
Fără mustrare'n țara noastră
Eu balul l-aș fi desființat!

- Dar danțul, domnule, e-o artă!
Va protesta vreun cititor.
- Sau ești un prost, dragă, mă iartă
Sau ești – zic eu – miop ori chior!

Nu vezi că’n baluri danțul nu e
Decât un paravan curat?...
Când pui o frunză pe’o statuie
Tu sexul ei l-ai suprimat?

Ia, uită-te, te rog la ele,
Cum desvelesc gât, brațe, sân,
Când merg, viclenele femele
La bal c’un soț tont sau bătrân!

Nu pentru tine, Terpsichoră,
Zeița dansului antic,
Se decoltează’n acea oră
Și toate vor să fie... șic!
Ci pentru tine, nostim Fante,

Pentru mustața’ți ș’ai tăi ochi,
Se’mbracă doar cu diamante,
În loc de simple și caste rochi!

Și toate, toate își arată,
(Spectacol gratis pentru toți)
O nuditate destinată
S’o vadă doar sărmanii soți!

Și mâini străine le desmeardă
Și’nlănțuiesc al lor corset,
Când soții merg (timp, bani să piardă)
La joc de cărți sau la bufet...

Statistica’i știință morală
Nu se amestecă la danț
Dar, dac’ar face-o socoteală,
ar stabili acest bilanț:

La rubrica ş’avere;
Dup’orice bal, chiar de... copii,
Ar constata cinci adultere
Și’n plus vreo cinci... pneumonii!
(Cyrano – "Furnica" – 11 februarie 1910)
 
demimondene, Belle Epoque, cocote de lux, Furnica, istorie umoristică
O fată fără dotă și un băiat bine... dotat!
 
Și astfel, încheiem incursiunea noastră în lumea demimondenelor, unde luxul era la el acasă, iar poezia de la "Furnica" îi făcea inventarul. Ceea ce rămâne de reținut, dincolo de rochițe, decolteuri și geanta Sofiței plină cu "poli de aur", este bilanțul moral oferit de Cyrano în 1910. Dacă ar fi să dăm crezare statisticilor vremii, după orice bal reușit, societatea se îmbogățea cu: cinci adultere și, ca bonus de eleganță, cinci pneumonii. Așadar, data viitoare când sunteți invitat la un dans, amintiți-vă: e de preferat să aveți un soț "tont sau bătrân" care merge la bufet, dar, mai ales, să purtați un șal gros. Prevenția, dragii mei, este cheia! Să ne revedem cu bine, dar nu la rubrica de adulter, ci la cea de... istorie literară!
 

Sursa:


Citește și:

Labels:

6 comentarii :

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )