Motto:
„Lungește, Doamne, viața mea
Doar pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița Biciclista vrea
Să intre într’o mănăstire."
Doar pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița Biciclista vrea
Să intre într’o mănăstire."
Într-o epocă a tabuurilor și a etichetei rigide, Maria Mihăescu - alias Mița Biciclista - a ales să sfideze convențiile sociale cu o grație și o extravaganță greu de egalat. Tabloul epocii, surprins în plină efervescență mondenă, prinde viață în următoarele rânduri memorabile:
“Când apărea pe Calea Victoriei, "aristocrații" de la Capșa, "burghezii" de la Oteteleșanu și "boemii" de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică "Mița Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly.” (din volumul "Vremuri vechi bucureștene" semnat de Alexandru Predescu).
Maria Mihăescu a intrat în istoria Capitalei drept prima femeie care a sfidat gura lumii plimbându-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. De o frumusețe răpitoare, cu ochi verzi-albaștri și un păr când blond, când brunet, tânăra cucerea instantaneu privirile bărbaților.
Printre cei fascinați de magnetismul ei s-a numărat și publicistul George Ranetti. Se spune că în jurul anului 1898, profund îndrăgostit de frumoasa amazoană, dar lovit de refuzul ei categoric, Ranetti a căutat o mică răzbunare: i-a lipit porecla de Mița Biciclista. Ironia sorții a făcut ca acest supranume să rămână celebru până în zilele noastre.
Privind în urmă, această „răzbunare” s-a dovedit a fi un bilet câștigător pentru amândoi. Maria Mihăescu a devenit rapid o veritabilă celebritate, statut care i-a propulsat viața tumultuoasă de curtezană sau „demimondenă” de lux, în timp ce George Ranetti s-a ales cu un personaj de aur, ideal pentru satirele savuroase pe care le publica în revista sa de umor, „Furnica”.
O celebritate internațională: Mița Biciclista în presa de la București și Paris
Maria Mihăescu a fost, fără îndoială, regina incontestabilă a demimondului din acea epocă. Fiecare apariție a sa la evenimentele mondene din țară sau de peste hotare era vânată și consemnată cu nesaț de gazetele românești și franțuzești.
| Maria Mihăescu (alias Mița Biciclista) în presa franceză |
În numărul din 28 iunie 1907 al revistei „Furnica”, celebrul redactor Nae Saltimbacu (pseudonim în spatele căruia se ascundea, cel mai probabil, însuși George Ranetti) taxa cu mult umor prezența faimoasei curtezane la un mare eveniment caritabil:
„Deunăzi S.P.A. (Societatea pentru Protecția Animalelor) în unire cu Societatea pentru Cultura Femeilor Române au organizat mari serbări populare în parcul expoziției de la Filaret. S.P.A. a instalat o berărie în care chelnerii erau înlocuiți cu protejații ei; S.C.F.R. s’a ocupat cu restul. Între alte ‹‹distracții››, am avut o mare reprezentație pe scena teatrului Cazino, unde Mița Biciclista, cunoscuta noastră demimondenă internațională, a dansat Kake Walke cu d. Cerchez.‹‹Un succès fou, ma chère››.Și noi ne-am bucurat (une fois n’est pas coutume), că o dată în viața ei Mița Biciclista a consimțit să-și puie, gratis, picioarele în serviciul unei opere de binefacere patronată de Alteța Sa Principesa Maria (notă: viitoarea Regină Maria a României). (…) Cum rămâne însă cu cei 300 de lei pe care Mița Biciclista i-a dăruit tot în scop de binefacere? – C’est curată pescărie! Și pentru ca să isprăvesc, o ultimă și indiscretă întrebare adresată d-lui Cerchez:- Gemenii de astă iarnă tot în colaborare cu Mița Biciclista i-ați făcut?”
Anedote și intrigi de epocă: Mița Biciclista în paginile revistei „Furnica”
M-au amuzat teribil aceste fragmente și sper să vă aducă și vouă un zâmbet pe buze. Ele ne arată cum cea mai citită publicație de umor de la începutul secolului trecut urmărea îndeaproape, cu o ironie fină și acidă, fiecare mișcare din viața mondenă, politică și culturală a celebrei curtezane:
⚖️ O comparație... pioasă
Când cronicarii vremii exagerau cu laudele la adresa unor personalități, „Furnica” intervenea imediat cu o paralelă de un umor irezistibil:
„Un domn care iscălește Aslan compara în revista “Rampa” pe ilustrul artist Novelli cu… dl. Alecu Davila, și crede că seamănă amândoi ca două picături de apă, că sunt niște artiști deopotrivă de mari. Ca și cum ar compara cineva pe Maica Precista cu… Mița Biciclista!?! Ptiu!..." — (Revista „Furnica”, 1 decembrie 1911)
🎓 Mița Biciclista la Școala de fete din Iași
Nici deciziile oficiale de la Ministerul Instrucției nu scăpau de penița ascuțită a jurnaliștilor, mai ales când în ecuație intrau mașinile de lux și favorurile epocii:
„În "Monitorul Oficial" s’a publicat decizia Ministerului de Instrucție prin care Școala primară de fete no.10 din Iași va trebui să poarte pe viitor numele de Al. Bădărău. Fostul ministru de instrucție dl. Costică Disescu, a fost "distrat" ca de obicei probabil, căci altminteri ar fi fost mai nimerit ca, fiind vorba de o școală de fete, să-i dea numele ilustrei sale amice, furnizoarea oficială de automobile pentru minister, d-ra Miţa Biciclista”. — (Revista „Furnica”, 30 ianuarie 1914)
![]() |
| Mița Biciclista - Ministrul Lucrărilor Publice |
🗳️ Influențe amoroase în campania electorală
Se pare că ravisanta Mița își juca magistral rolul și în culisele politicii dâmbovițene, devenind o veritabilă armă secretă în campaniile electorale ale timpului:
„Se știe ce mare slăbiciune are Prințul Moruzzi pentru demimondul bucureștean. Cu prilejul alegerii parțiale din Capitală, A. S. Prințul Moruzzi a solicitat concursul dezinteresat al preoteselor cari servesc ia altarul amorului, cunoscutele Mița Biciclista și Lily. Nimeni nu poate pătrunde în acest altar, până când nu făgăduiește că va vota pe Alteța Sa de la vârful Câmpului din jud. Dorohoi.” — (Ziarul „Mișcarea”, 6 decembrie 1909)
🎨 Mecena sau... „Mițena” artelor românești?
Pe lângă plimbările cu bicicleta și legăturile politice, Maria Mihăescu dorea să fie recunoscută și ca o protectoare a culturii, oferindu-și chiar propria casă pentru expoziții:
„D-na M. Mihăescu, cunoscută supt supranumele glorios de Mița Biciclista, grandioasa regină a demimondului bucureștean, a pus la dispoziție subsolul luxoasei d-sale locuințe din str. Lascăr Catargiu (colț cu str. Luminei) pentru o expozițiune permanentă de pictură și sculptură a societăței "Arta". Felicităm pe d-na Mihăescu că se manifestă ca o Mecena a artelor române. Bravo Mecena! Vivat Miţena!" — (Revista „Furnica”, 11 februarie 1910)
Viața Miței Biciclista în versuri, rime și epigrame acide
Penița poeților satirici de la „Furnica” nu iarta nimic. De la finanțe și escapade la cazinou, până la evoluția ei tehnologică, iată cum era transformată viața celebrei curtezane în versuri de un umor contagios:
💰 Mița Biciclista și impozitul pe venit
Nici chiar inspectorii fiscali ai vremii nu aveau nicio șansă în fața veniturilor volatile și misterioase ale cochetei bucureștence:
„Reforma’ți? Vax și Belavista!...
Căci te desfid să încasezi
Impozit și să controlezi
Pe coana Mița Biciclista.
Venitul ei nimeni nu’l știe,
Nu’l știe nici chiar ea, parol
Sunt nopți când nu câștigă’un pol,
Și nopți cînd trece peste mie.
Spre-a-i face just evaluarea,
Dac’aș fi eu ministru, așNumi un specialist slujbaș
Care să-i ție lumânarea!"
(„Furnica”, 2 august 1908)
🇲🇨 Escapada la Monte Carlo
O călătorie solitară pe Coasta de Azur stârnea imediat suspiciuni glumețe printre cronicarii de monden:
„Mița Biciclista, solo,
A plecat la Monte Carlo.
Ce o fi căutând acolo?Io capisco, ma non parlo…”
(„Furnica”, ianuarie 1906)
⛪ Gânduri (ironice) de mănăstire
Zvonurile despre o eventuală retragere din viața de noapte a Capitalei erau privite ca o adevărată minune greu de crezut:
„Lungește, Doamne, viața mea
Doar pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița Biciclista vrea
Să intre într’o mănăstire."
(„Furnica”, 14 februarie 1908)
🚗 De la bicicletă la automobil: O previziune îndeplinită
Versurile de mai jos ironizau ascensiunea socială și financiară A Miței, de la transportul public la luxul suprem al vremii. Interesant este că poezia a anticipat perfect viitorul: în jurul anului 1910, Maria Mihăescu a devenit la propriu dealer de automobile!
„O cheamă Mița Biciclista
Pe numele său de răsboi,
La Hipodrom o știe pista,
O știm cu toții: noi, ei, voi.
Ea n’a fost biciclistă’ntruna,
La început umbla’n tramcar,
Apoi avu muscal cu luna,
Azi are propriul ei dogcar.
Și’o s’o vedem, dac’avem zile,
Chiar și în automobil:
La donna e-automobile…
Iar sexul nostru imbecile!"
(„Furnica”, 24 aprilie 1905)
Descoperă mai multe secrete ale fumoasei demimindene a Bucureștiului de altădată:

![Mita biciclista si Ministerul lucrarilor publice, revista Furnica Miá Biciclista ]n revista Furnica, desen umoristic](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0yj6yJFVJZze0_W9mrcRKi8Sou0u4FTOoS3lKxu05LAl94usNxXBw1l-PnUdUdjkCf8r5gldm_ztVD0ozsQU1RhVc0wS0aTeKn3UYPfLs7KHQs43u5WxtCavu4tKgkdE7H-Yb3ST8ES8/w271-h400-rw/Mita+ministru+lucrarilor+publice.bmp)
3 comments:
Te felicit pentru ceea ce faci!
Dupa cum mai spuneam, Romania acelei vremi avea si bune si rele. Si regine si curtezane, si patrioti dar si coruptie. Sa-i spunem o societate romaneasca normala?:)
Să răsfoim internetul...
Mulți bărbați celebri au curtat-o pe Miţa Biciclista, demimondenă de lux. Nicolae Grigorescu, Octavian Goga, Regele Ferdinand și chiar Regele Manuel al Portugaliei, (deşi regele Manuel o ceruse insistent de nevastă, ea îl preferase pe doctorul Nicolae Minovici, fondatorul societăţii „Salvarea”), sunt nume vehiculate când se vorbește de această prostituată de lux.
Despre regele Ferdinand se spune că i-a făcut cadou o casă impunătoare, pe trei nivele, în apropiere de Piaţa Amzei. Casă a fost construită în 1900 de către arhitectul C.D. Mihaescu în stil baroc cu influențe Art Nouveau, cu fațade bogat ornamentate, cu balcoane și basoreliefuri cu heruvimi, lei și cupidoni, casă pe care astăzi o găsiți în orice broșură drept ”Casa Miței Biciclista”. Locuinţa, păstrează şi în prezent farmecul interbelic. Arhitectul Nicolae C. Mihăescu, despre care nu se ştie să fi fost rudă cu Miţa, este cel care a proiectat şi actuala clădire a Ministerului Educaţiei Naţionale, Palatul Sinodal al Mănăstirii Antim, precum şi fostul Palat al Societăţii Funcţionarilor Publici din Piaţa Victoriei.
După moartea Miţei, casa a revenit urmaşilor ei care au vândut-o unor spanioli pentru o sumă infimă. Imobilul a fost restaurat în 1985 după planurile arhitecţilor Doina Constantinescu si Al. Orăşanu.
În prezent, Casa ''Miţa Biciclista'', frumosul imobil din Strada Biserica Amzei, este într-un alt proces de renovare, urmând să fie vândută sau închiriată.
Trimiteți un comentariu