“Când apărea pe Calea Victoriei,
"aristocrații" de la Capșa, "burghezii" de la Oteteleșanu
și "boemii" de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire
superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică
"Mița Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și
elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe
picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și
cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau
încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly.” (din volumul "Vremuri vechi bucureștene" semnat de Alexandru Predescu).
Prima femeie care s-a plimbat cu bicicleta pe Calea Victoriei
Maria Mihăescu a fost prima femeie care s-a plimbat cu bicicleta pe Calea Victoriei. O mare frumusețe a vremii, blondă (uneori brunetă), cu ochii verzi-albaștri, atrăgea cu siguranță privirile bărbaților. Unul dintre aceștia a fost publicistul George Ranetti, despre care se spune că pe la 1898 - îndrăgostit fiind de frumoasa amazoană dar refuzat de aceasta – s-a răzbunat dându-i porecla de Mița Biciclista, supranume care a rămas celebru până în ziua de azi. Privind în urmă, putem să spunem că acesta a fost un gest benefic pentru fiecare dintre cei doi eroi: Maria Mihăescu a devenit cu adevărat o celebritate a lumii ei, ceea ce a ajutat-o în viața tumultuoasă de “demimondenă”, iar George Ranetti a găsit un erou de succes pentru articolele umoristice publicate în revista "Furnica".
Maria Mihăescu a fost cu
siguranță cea mai celebră “demimondenă” a epocii ei. Prezența ei la evenimentele mondene – din țară dar și de aiurea - erau
consemnate în gazetele vremii. Românești sau franțuzești:
Maria Mihăescu (alias Mița Biciclista) în presa franceză |
Nae Saltimbacu (George Ranetti ascuns sub pseudonim!?)
consemna cu umor în cronica sa săptămânală publicată în numărul din 28 iunie
1907 al revistei “Furnica” prezența celebrei curtezane la un important eveniment caritabil: „Deunăzi S.P.A. (Societatea pentru Protecția Animalelor)
în unire cu Societatea pentru Cultura Femeilor Române au organizat mari serbări
populare în parcul expoziției de la Filaret. S.P.A. a instalat o berărie în
care chelnerii erau înlocuiți cu protejații ei; S.C.F.R. s’a ocupat cu
restul. Între alte ‹‹distracții››, am avut o mare reprezentație pe scena
teatrului Cazino, unde Mița Biciclista, cunoscuta noastră demimondenă
internațională, a dansat Kake Walke cu d. Cerchez. ‹‹Un succès fou, ma chère››.
Și noi ne-am bucurat (une fois n’est pas coutume), că o dată în viața ei Mița
Biciclista a consimțit să-și puie, gratis, picioarele în serviciul unei opere
de binefacere patronată de Alteța Sa Principesa Maria (notă: viitoarea Regină Maria a României). (…) Cum
rămâne însă cu cei 300 de lei pe care Mița Biciclista i-a dăruit tot în scop de
binefacere? – C’est curată pescărie! Și pentru ca să isprăvesc, o ultimă și
indiscretă întrebare adresată d-lui Cerchez:
- Gemenii de astă iarnă tot în colaborare cu Mița
Biciclista i-ați făcut?”
M-au amuzat - sper să vă amuze și pe voi - articolele și
versurile publicate în revista "Furnica", cea mai citită publicație
de umor de la începutul secolului trecut, articole care urmăresc îndeaproape
viața mondenă a celebrei curtezane:
Mița Biciclista și impozitul pe venit
"Reforma’ți?
Vax și Belavista!...
Căci
te desfid să încasezi
Impozit
și să controlezi
Pe
coana Mița Biciclista.
Venitul
ei nimeni nu’l știe,
Nu’l
știe nici chiar ea, parol
Sunt
nopți când nu câștigă’un pol,
Și
nopți cînd trece peste mie.
Spre-a-i
face just evaluarea,
Dac’aș
fi eu ministru, aș
Numi
un specialist slujbaș
Care
să-i ție lumânarea!"
("Furnica" - 2 august 1908)
Comparație
"Un domn care iscălește Aslan compara în revista
“Rampa” pe ilustrul artist Novelli cu… dl. Alecu Davila, și crede că seamănă
amândoi ca două picături de apă, că sunt niște artiști deopotrivă de
mari. Ca și cum ar compara cineva pe Maica Precista cu… Mița
Biciclista!?! Ptiu!..." (revista "Furnica"
- numărul din 1 decembrie 1911)
Mița Biciclista - Ministrul Lucrărilor Publice |
Mița Biciclista la Școala de fete din Iași
"În "Monitorul Oficial" s’a publicat decizia Ministerului de
Instrucție prin care Școala primară de fete no.10 din Iași va trebui să poarte
pe viitor numele de Al. Bădărău. Fostul ministru de instrucție dl. Costică
Disescu, a fost "distrat" ca de obicei probabil, căci altminteri ar
fi fost mai nimerit ca, fiind vorba de o școală de fete, să-i dea numele
ilustrei sale amice, furnizoarea oficială de automobile pentru
minister, d-ra Miţa Biciclista”. (revista "Furnica" - numărul din 30
ianuarie 1914)
Mița Biciclista în campania electorală
Se pare că ravisanta Mița își avea rolul ei și în campaniile electorale: „Se știe ce mare slăbiciune are Prințul Moruzzi pentru
demimondul bucureștean. Cu prilejul alegerii parțiale din Capitală, A. S. Prințul
Moruzzi a solicitat concursul dezinteresat al preoteselor cari servesc ia altarul
amorului, cunoscutele Mița Biciclista și Lily. Nimeni nu poate pătrunde în acest
altar, până când nu făgăduiește că va vota pe Alteța Sa de la vârful Câmpului
din jud. Dorohoi.” (ziarul “Mișcarea” – numărul
din 6(19) decembrie 1909)
Mița Biciclista la Monte Carlo
"Mița
Biciclista, solo,
A
plecat la Monte Carlo.
Ce
o fi căutând acolo?
Io
capisco, ma non parlo…"
("Furnica"
- ianuarie 1906)
Mița Biciclista și arta
"D-na M. Mihăescu, cunoscută supt supranumele glorios
de Mița Biciclista, grandioasa regină a demimondului bucureștean, a
pus la dispoziție subsolul luxoasei d-sale locuințe din str. Lascăr Catargiu
(colț cu str. Luminei) pentru o expozițiune permanentă de pictură și sculptură
a societăței "Arta". Felicităm pe d-na Mihăescu că se manifestă
ca o Mecena a artelor române. Bravo Mecena! Vivat Miţena!" (revista "Furnica" - numărul din 11 februarie 1910)
Mița Biciclista în rugăciuni
"Lungește,
Doamne, viața mea
Doar
pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița
Biciclista vrea
Să
intre într’o mănăstire."
("Furnica"
- 14 februarie 1908)
Mița Biciclista și automobilul
"O
cheamă Mița Biciclista
Pe
numele său de răsboi,
La
Hipodrom o știe pista,
O
știm cu toții: noi, ei, voi.
Ea
n’a fost biciclistă’ntruna,
La
început umbla’n tramcar,
Apoi
avu muscal cu luna,
Azi
are propriul ei dogcar.
Și’o
s’o vedem, dac’avem zile,
Chiar
și în automobil:
La
donna e-automobile…
Iar
sexul nostru imbecile!"
("Furnica"
- 24 aprilie 1905)
(previziune
îndeplinită: Mița Biciclista a devenit pe la 1910 dealer de
automobile)
Citiți aici mai multe informații despre: Ravisanta Mița Biciclista
Te felicit pentru ceea ce faci!
RăspundețiȘtergereDupa cum mai spuneam, Romania acelei vremi avea si bune si rele. Si regine si curtezane, si patrioti dar si coruptie. Sa-i spunem o societate romaneasca normala?:)
RăspundețiȘtergereSă răsfoim internetul...
RăspundețiȘtergereMulți bărbați celebri au curtat-o pe Miţa Biciclista, demimondenă de lux. Nicolae Grigorescu, Octavian Goga, Regele Ferdinand și chiar Regele Manuel al Portugaliei, (deşi regele Manuel o ceruse insistent de nevastă, ea îl preferase pe doctorul Nicolae Minovici, fondatorul societăţii „Salvarea”), sunt nume vehiculate când se vorbește de această prostituată de lux.
Despre regele Ferdinand se spune că i-a făcut cadou o casă impunătoare, pe trei nivele, în apropiere de Piaţa Amzei. Casă a fost construită în 1900 de către arhitectul C.D. Mihaescu în stil baroc cu influențe Art Nouveau, cu fațade bogat ornamentate, cu balcoane și basoreliefuri cu heruvimi, lei și cupidoni, casă pe care astăzi o găsiți în orice broșură drept ”Casa Miței Biciclista”. Locuinţa, păstrează şi în prezent farmecul interbelic. Arhitectul Nicolae C. Mihăescu, despre care nu se ştie să fi fost rudă cu Miţa, este cel care a proiectat şi actuala clădire a Ministerului Educaţiei Naţionale, Palatul Sinodal al Mănăstirii Antim, precum şi fostul Palat al Societăţii Funcţionarilor Publici din Piaţa Victoriei.
După moartea Miţei, casa a revenit urmaşilor ei care au vândut-o unor spanioli pentru o sumă infimă. Imobilul a fost restaurat în 1985 după planurile arhitecţilor Doina Constantinescu si Al. Orăşanu.
În prezent, Casa ''Miţa Biciclista'', frumosul imobil din Strada Biserica Amzei, este într-un alt proces de renovare, urmând să fie vândută sau închiriată.