Obiceiuri de Anul Nou: Misterul și ritualul buhaiului

Noaptea în care se face trecerea de la anul vechi la Anul Nou — Revelionul de astăzi — purta în vechime denumirea de „Îngropatul anului”. Această cumpănă a reprezentat întotdeauna un timp al luptei inevitabile dintre bine și rău, dintre viață și moarte. 

 

"De aici credinţa că la răscrucea dintre ani, şase zile înainte şi şase după, au o semnificaţie specială, cerurile se deschid, sufletele morţilor se întorc pe pământ, animalele vorbesc, duhurile rele colindă prin lume şi multe, multe altele se întâmplă în credinţele existente şi la alte popoare.” (Julia Maria Cristea – Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri...).

---

---

Buhaiul: Mai mult decât un instrument muzical 

 

La noi, trecerea în noul an este marcată de obiceiuri rituale precum Plugușorul, Haiducii sau Buhaiul. Deși cei mai mulți asociază „Buhaiul” doar cu instrumentul care imită mugetul de taur, tradiția ascunde o profunzime teatrală uitată: 

„Buhaiul" este o reprezentaţie dramatică interpretată de un impozant număr de artişti improvizaţi. Spectacolul are loc în ajunul Anului Nou, adică în seara de Sf. Vasile, între asfinţitul soarelui şi miezul nopţii. Locul în care se dă reprezentaţia este ales de obicei în faţa ferestrei gospodarului căruia i se face urarea de anul nou. De multe ori însă, uliţa satului sau chiar interiorul caselor sunt cadrul în care se desfăşoară „obiceiul buhaiului".

Personagiile sunt următoarele: căpitanul, baciul, trei ciobani, trei travestiţi în capre, un ţigan, o ţigancă, cântăreţi, un moşneag, două babe şi în sfârşit ursul (travestit). O serie întreagă de obiecte de plugărie, de stână, din viaţa ţiganilor, costumele de capră şi urs, servesc la îndeplinirea ritualului buhaiului". Principalul obiect este bineînţeles „buhaiul" prin care se imită mugetul vitelor. E confecţionat dintr'o putină de lemn la capătul căreia s'a adăugat o piele întinsă şi la mijloc e prins un fuior de păr din coadă de cal."

Căpitanul, baciul, capra...

 Desfășurarea ritualului: O scenă de viață arhaică

"Toţi fac roată în jurul ciobanilor care stau de vorbă cu oile, reconstituind o seară la stână. Numai ursul şi ţiganii stau mai la o parte. Ţiganul bate un fier pe nicovală, ţiganca spoieşte tingiri sau dă în cărţi. Muzicanţii încep însă să cânte cântece bătrâneşti şi toată lumea începe să joace: ciobanii, caprele, ursul, toţi. Ursul profită şi când e neobservat, găsind o poartă deschisă, se furişează afară, fură o capră şi fuge cu ea. Se produce mare învălmăşeală, strigăte de ajutor. Ţiganul prinde ursul şi ciobanii readuc capra. Căpitanul va judeca acum pe ţiganul care n'a ştiut să-şi păzească ursul." 

...ţiganul, ţiganca, ursul

 

Scena aceasta e presărată de glume, care stârnesc veselia asistenţei:

Căpitanul-primar: Cum te cheamă ?

Ţiganul: Danciu Trăilă din Colibeni...

Primarul: Din comuna Năcăjiţi ?...

Ţiganul: Nu, Colibeni !...

Primarul: Coliveni ?...

Ţiganul: Nu. Co-li-beni...

Primarul: Colăceni ?...

Ţiganul: Colibeni !!!

Primarul: Chiolbeni ?...

Ţiganul: Ei, scrie şi aşa…

Primarul: Scrim din satul Golani, aşa e ?

Ţiganul: Apăi nici eu nu ştiu, c'am fugit de acasă de mult…

Ţiganul se oferă ca drept despăgubire să facă o căldare. Cu trei bătăi în nicovală bate trei tinichele, pe care le pune cu sila în mâna primarului. Apoi cere voie să facă un joc, dar în tot timpul jocului se milogeşte:

Ţiganul: Sunt flămând, domnule căpitan, dă-mi o bucăţică, dacă vrei să mai joc!...

Primarul: Las'că mai bine joci flămând, că eşti mai uşor…

Obiceiul "Buhaiului"

Urarea finală

"Toată lumea se asociază la jocul ţiganului şi se încinge un joc mare cu strigături. După o mică pauză, se rânduiesc toţi la fereastră, făcând urarea finală. După urare, întreaga ceată intră în casă şi se cinsteşte cu gospodarul. Căpitanul primeşte de la acesta daruri în obiecte sau bani.”

Descoperă și alte tradiții de altădată:

Dacă ți-a plăcut incursiunea în universul ritualic al „Buhaiului”, te invităm să explorezi și alte pagini de istorie și folclor românesc dedicate sărbătorilor de iarnă:

 

• Noaptea Anului Nou și măritișul: Ritualuri de „Îngropatul anului” – Află care erau semnele prevestitoare și ritualurile magice prin care fetele își aflau ursitul.
• Mari scriitori români despre Anul Nou – O colecție de interviuri uitate și gânduri ale marilor literați despre semnificația acestei sărbători.
• Primiți cu sorcova? – Povestea ramurii înflorite și a urării care aduce vigoare și tinerețe.
• Răvașe de ieri (pentru oameni de azi) – O fereastră deschisă către mesajele și dorințele generațiilor trecute la cumpăna dintre ani.

 

Sursa:

 

Descrierea de faţă este făcută după un studiul în manuscris al d-lui Ernest Bernea, alcătuit în cadrul cercetărilor monografice întreprinse de Institutul Social Român de sub conducerea d-lui prof. Dimitrie Gusti – preluat din revista “Ilustraţiunea Română” – numărul din 1 ianuarie 1934).  

    

---

---