De ieri și de azi: Ella Negruzzi – prima femeie avocat din România

Recomandări:

Ella Negruzzi – prima femeie avocat din România

Deși pare greu de crezut astăzi, în urma cu doar 100 de ani femeile din România duceau încă o luptă acerbă pentru a cucerii dreptul de a activa în domenii rezervate până atunci exclusiv bărbaților. Prezențele feminine în lumea justiției – femeile avocat, procuror sau judecător – sunt astăzi obișnuite. Acum un veac însă, într-o lume dominată politic, economic și social de către bărbați, lupta unei femei – Ella Negruzzi - care încerca să își facă din avocatură o profesie năștea polemici aprinse în societatea românească. Ea continua lupta dusă anterior de Sarmiza Bâlcescu, românca căreia – deși a fost prima femeie doctor în drept din Europa – nu a i s-a acordat niciodată dreptul de a pleda în instanță.

Feminism

"Cazul d-nei Ella Negruzzi"

 
Elena (Ella) Negruzzi (n. 1876, Hermeziu, jud. Iași – d. 1949, București) a fost fiica scriitorului și omului politic Leon C. Negruzzi. A urmat cursurile Facultății de drept din Iași și, în urma absolvirii acestora, a solicitat în anul 1913 să fie admisă în Baroul Iași 
 
Prima femeie avocat din România
 
"Gazeta Ilustrată" consemna astfel evenimentul în numărul din 27 aprilie 1913: "prin admiterea d-nei Ella Negruzzi în baroul Iași, s'a deschis în România o nouă carieră femeei. Avem și noi o femeie avocat. Greu a fost numai începutul, - nu va trece mult și imitatoarele se vor număra cu zecile. Înscrierea în barou a d-nei Ella Negruzzi - căreia îi urăm din toată inima isbândă în nobila misiune de a apăra pe cei slabi și desmoșteniți - o putem considera ca definitivă. Căci, nu încape îndoială, Curtea de apel, sesizată de protestarea unui număr de avocați din Iași, va respinge apelul, confirmând hotărârea consiliului de disciplină. Gestul avocaților în chestiune, oricât ar fi el de lipsit de cavalerism, e foarte explicabil: e manifestarea instinctului de conservare, îmboldit de teama ca femeea să nu-i dispute bărbatului și locul din pretoriul justiției."

Prima femeie avocat
Ella Negruzzi în "Gazeta Ilustrată" - 27 aprilie 1913 

Deși acceptată într-o primă fază, cererea d-nei Ella Negruzzi de a fi primită în baroul Iași a fost respinsă la Curtea de apel – motivul invocat fiind acela că neavând dreptul de a vota, fiind femeie, nu putea fi nici să profeseze în calitate de avocat. Decizia baroului din Iași a născut polemici aprinse în societatea românească. Părerile erau împărțite. Presa vremii consemna pe larg evenimentul și dezbătea „cazul d-nei Ella Negruzzi”. 
 
Am ales pentru voi câteva pasaje dintr-un articol semnat de G. Ranetti și publicat de revista “Furnica” în anul 1914. Marele publicist critica – cu umor bineînțeles – respingerea cererii formulate de Ella Negruzzi de a fi primită în barou: Curtea de Casație secția I a respins recursul doamnei Ella Negruzzi contra deciziei Curții de Apel de la Iași care anulase înscrierea sa în baroul local. Va să zică bărbații sunt politicoși și galanți cu damele numai în tramvai, unde le cedează locurile lor pe bancă cu plăcere (și încă ș’atunci când ele sunt tinere și nostime!) sau prin saloane, unde nici un reprezentant al sexului mustăcios n-ar comite crima de-a ieși pe ușă înaintea unei cuconițe (ah, pardon… après vous madame!); dar când e vorba să recunoaștem meritele unei femei, dreptul ei elementar de a’și întrebuința și valorifica în lupta vieței talentul, cultura, munca, spre a se putea hrăni și a fi în același timp folositoare societății, atunci noi bărbații îi opunem un non possumus absolut. Și, mă rog, pentru ce? (…) Dacă s’a dovedit de atâtea ori că femeile pot fi scriitoare geniale (rugăm pe madam Smara să nu crează că ne permitem să facem aluzie la dumneaei), savante ilustre, medici eminenți, etc., de ce oare n’ar fie ele’n stare să profeseze și avocatura, mai cu seamă că – pe lângă studiile ușurele ce necesitează – principala calitate ce se cere unei persoane în aceasta carieră e tocmai marele defect ce-l atribuim noi femeilor: limbuția. Pentru ce nu?“ (articolul “Cazul D-nei Ella Negruzzi” – semnat "Tarascon" – publicat în revista  “Furnica” - numărul din 13 februarie 1914)


Ella Negruzi - prima femeie care a pledat în instanță în România

 
Au urmat aproape șase ani de procese până când Ella Negruzi și-a recâștigat dreptul de a pleda în instanță, devenind astfel prima femeie avocat din România. A profesat ca avocat în barourile Iași, Covurlui (Galați) și București 
 
Ella Negruzzi a fost întreaga sa viață o militantă activă pentru acordarea de drepturi sociale, economice, politice sau culturale femeilor. Mai mult decât atât, Ella Negruzzi a fost în perioada interbelică un avocat eminent dar în același timp și un om politic activ, membru al Partidului Național Țărănesc, fiind una dintre primele femei alese în funcția de consilier local în București. 
 
Vă propun în încheiere un interviu acordat în anul 1933 reporterului W. Şerban al revistei “Ilustrațiunea Română” de către Ella Negruzzi cu ocazia “Jubileului de 10 ani al femeii-avocat”

LA D-NA ELLA NEGRUZZI


“Cine nu cunoaște acest nume? Îndrăzneala de a pătrunde în avocatură, într'o vreme când femeia era încercuită de granițe trasate de prejudecăți stârnea comentarii răutăcioase pe toate buzele. Lupta care a dus la izbândă a fost dârză. Un suflet mare se afirma, croind o largă pârtie pentru cele care vor urma. Soneria cochetului apartament din str. Cometa 13 vibrează prelung. Mărturisesc că încerc oarecari emoții. O tânără subretă cu chipul voios deschide fără întârziere. Intru în vestibul. Dintr'o cameră alăturată răspund voci vesele, întovărășite de triluri de râs. Vasăzică prima noastră femeie avocat nu e o specialistă pedantă, în creierul căreia tronează numai textele de legi ? O ușă se dă în lături și maiestuoasă, cu chipul totuși încărcat de blândețe și comunicativitate, apare patroana casei.

D-na Ella Negruzzi - fotografie din revista
 "Ilustrațiunea Română" (22 februarie 1933)

- Ce doriți d-voastră ?
Îi explic scopul vizitei.
- Sunt mulțumită că și presa ia parte la jubileul nostru.
Într'o cameră caldă, luminoasă, tapetată cu covoare ce odihnesc privirea, d-na Ella Negruzzi prinde a depăna amintirile:
- Înscrierea în barou am făcut-o în 1923 la Iași, fiind admisă de comitetul de disciplină cu majoritate de voturi. La debut, Burada, primul președinte, a ținut un frumos discurs. Debutul l-am avut alături de maeștrii Dissescu și Take Ionescu în procesul Amira, având ca adversar pe dl. Rosenthal.
- Ați avut emoții?
- Foarte mari.
Educația primită acasă juca un rol important. Emanciparea femeii era în concepția multora de atunci, ceva utopic. Vremurile s'au schimbat. Astăzi abia ne putem da seama de rolul important pe care-l are o femeie, ca apărătoare. Orice s'ar spune de lipsa de logică a femeii, totuși fiind mai sentimentală și mai subiectivă, se identifică cu cauza într’atât, încât găsește în sufletul ei motivele temeinice pe care să-și sprijine apărarea.
- Cariera întâmpină greutăți?
- Destul de mari. În primul rând din cauza unei concurențe adesea neloiale și poate și din cauza mândriei, care caracterizează pe femeie... Ea nu cere... Clientela trebuie să-i se propună.
- Aș dori să-mi povestiți o întâmplare anectodică de la bară.
D-na Negruzzi surâde.
- La debut, pledând contra d-lui Rosenthal,  domnia sa a spus: Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești...
- Ce credeți despre viitorul femeii avocat?
- Neavând mari posibilități să se manifeste la bară, ea își îndreaptă activitatea spre secretariat. Acele tinere avocate care se disting, se pun ele singure în valoare.
Stau doar de câteva minute alături de această demnă luptătoare a cauzei feminine și cutele sincerului ei suflet s'au și deschis. Capăt siguranța că'n el nu întâlnești cotituri sau asperități. Îți explici atunci de ce femeile năpăstuite, bogate sau sărace, spre ea se îndreaptă.”


(articolul “Jubileul de 10 ani al femeii-avocat” – semnat W. Şerban – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 22 februarie 1933)


20 de comentarii :

  1. DA, până spre sfârşitul sec. XIX singurul rol al femeii în societate era să PROCREEZE şi să crească copiii. Mă refer la Înalta Societate. Femeile care nu aveau acest avantaj, erau ROBOTURI MULTIFUNCŢIONALE în proprietatea bărbaţilor, munceau nu numai în gospodărie dar îşi câştigau şi existenţa. Şi creşteau efectiv INDICELE DEMOGRAFIC. Situaţie valabilă peste tot. Odată cu emanciparea femeii, cu câştigarea dreptului de a frecventa Învăţământul Superior, multe românce s-au afirmat, în unele domenii SURCLASÂND bărbaţii, rămânând NUME de referinţă în Europa şi LUME.
    Aşa sunt:
    - Sarmiza Bilcescu (1867–1935) –Prima femeie avocat din Europa. Prima femeie din lume care a obţinut titlul de Doctor în Drept, la Sorbona.
    -Virginia Maria Andreescu–Haret (1894-1962) – prima femeie arhitect din lume
    - Eliza Leonida Zamfirescu (1887–1973) Prima femeie inginer din Europa. A dorit să urmeze Școala Poduri și Șosele din București, dar a fost respinsă datorită faptului că fiind femeie sa trebuit să suporte prejudecăţile timpului. În 1909, s-a înscris la Academia Regală Tehnică din Berlin fiind prima femeie din lume care – în cele din urmă a fost admisă aici. Decanul a încercat s-o convingă să renunțe, invocând “cei trei K” (kirche, kinder, küche – biserica, copiii, bucătăria) care era PROFILUL UNIVERSAL al femeii acelor timpuri
    - Aurora Gruescu (1914–2005) – prima femeie inginer silvicultor din lume. Prima româncă intrată în Guinness Book.
    - Elena Densuşianu–Puşcariu (1875–1966) – prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România, prima femeie profesor de clinică de oftalmologie din lume
    - Sofia Ionescu–Ogrezeanu (1920–2008) – prima femeie neurochirurg din lume
    - Cecilia Cutescu–Storck (1879–1969) – prima femeie profesor universitar în învăţământul de artă din Europa
    - Prof. Dr. Dr. Ana Aslan (1897-1988) savantul care a învins bătrâneţea
    Am citat DOAR numele de referinţă DESCHIZĂTOARE DE DRUM

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar, dreptul la a profesa meserii rezervate pana atunci barbatilor a dat acea independenta fara de care adevarata emancipare a femeii nu ar fi avut loc. De remarcat totusi ca aceasta schimbare majora in societate s-a facut in doar cateva decenii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca fapt divers. Specialistii in bransä, spun cä sec. XXI apartine femeilor. Atentie bärbati... nu e de glumä. S-a cam sfârsit cu suprematia... bazatä pe puterea fizicä... Femeile v-au preluat prerogativele, aproape complet. Si mai au un Atu in plus. Dau viatä. Duc omenirea mai departe. Ceea ce nu poate sä facä NICIODATÄ un bärbat, este sä nascä, in rest procesul de SUBSTITUTIE este ingrijorätor... Cä pânä si in PROCESUL DE FABRICARE este frecvent folositä insämântarea in vitro. Cu MATERIAL masculin, sau, mai nou - ADN prelucrat in eprubetä. Conform principiului dezvoltärii in spiralä, dar pe o treaptä superioarä, ne intoarcem la matriarhat?

    RăspundețiȘtergere
  4. O vorba de duh spune sa ai grija cand iti doresti ceva. S-ar putea sa se indeplineasca... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne fereste... sä nu disparä SPECIA. Nici in cosmarurile cele mai cumplite nu as concepe asa ceva. Bärbatii sunt TOTUSI niste jucärele drägute...si necesare...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu un rol pur decorativ de cele mai multe ori. Apropo, care e femininul de la... misogin??? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred cä este „Misandra”. Acesta provine tot din greaca veche, verbul miso= a uri si substantivul andra= bărbat. La fel ca si cuvântul Misogin - verbul miso= a uri si substantivul ghini = femeie. Cuvântul a fost INAUGURAT de bärbaţii FRUSTAŢI. Cred. Femeile pe vremea aceea erau preocupate nu de Lexicologie ci mai ales de reţete de mâncäri savuroase, de a face pe plac domnilor si stäpânilor (alias soţii sau amicii) şi de creşterea copiilor. Iar ca replică târzie dar tot din greaca veche a apărut şi cuvântul Misandra, precis inventat tot de bärbatii frustati, aproape nefolosit ( şi...paradoxal... de neconceput de femei... abstracţie făcând orientările LESBOS) deoarece, doar de suficient de puţin timp, femeile au sunat din goarnă: „DEŞTEPTAREA!” .

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamne, o-ntrebare am:
    N-ar fi fost perfectă oare,
    Cea din coasta lui Adam,
    De era nevorbitoare?

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesant! Am citit ceva mai demult despre dansa, dar n-a fost un articol asa de complet ca acesta.

    RăspundețiȘtergere
  10. In masura in care gasesc si alte informatii, il voi completa. Te mai astept, Cristi !

    RăspundețiȘtergere
  11. Trebuie sa recunosc ca mi-a trezit curiozitatea. Acest subiect, lupta femeilor pentru anumite drepturi, a fost și este unul destul de discutat. Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  12. Daca ti-am trezit curiozitatea inseamna ca o sa revii pe blog. Ceea ne nu poate decat sa ma bucure, Ionut!

    RăspundețiȘtergere
  13. Am descoperit-o pe Ella Negruzzi in paginile Enciclopediei personalitatilor feminine din Romania. Imi permiteti sa fac in articolul meu care urmeaza sa apara pe blogul meu o trimitere la articolul dvs. pentru informatii suplimentare si pozele cu aceasta distinsa doamna (evident, voi preciza sursa) ?! Va multumesc anticipat pentru raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  14. Poti fara nici o problema, Antoaneta. Spor la...munca ! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc mult! Nu copiez nimic, doar va pun in link pentru poze si pentru interviu care sunt informatii suplimentare fata de ce am gasit in Enciclopedia mea.

    RăspundețiȘtergere
  16. Multumesc si eu pentru interviu si detaliile interesante!

    Admirabila aceasta DOAMNA, ca multe altele din acele vremuri si din vremurile de dupa!

    Dar, indraznesc sa intreb ... de ce vrei tu ca o femeie perfecta sa fie "nevorbitoare" ! :)))





    RăspundețiȘtergere
  17. Ne-vorbitoare uneori... Versurile sunt din revista "Furnica" si apartin probabil lui G. Ranetti. Oricum, dragute versuri....Poti sa spui altceva?

    RăspundețiȘtergere
  18. Dragute, dragute! Nu mai spun nimic, pentru moment... :)

    RăspundețiȘtergere
  19. ,, Sentimentală, subiectivă ... lipsită de logică.., ".. Știu și eu.. Poate că sentimentală, dar ce a face? Avocatului nu I se cere să pună în balanță, pro și contra, pledoariile, să-i rechizitoriul..?!. Ce are a face? Cum adică subiectiv? Dar cum altfel? Nu trebuie aparărat ăla care a dat cu toporul după ălalat care voia să îi fure mireasa?.. Care logică? Ca doar nu-i nevoie de Freud la un proces dintre doi care își dispută douăzeci și cinci de centimetri de gard, mai la stânga, ori mai la dreapta.. Te pomenești că li se trage din vremea răzăsilor lui Ștefan cel Mare.. Nu.. Ce să facem.? Mergem să-l citim..
    Mie îmi place articolul. Dar mă cam supără faptul că femeile însele se desconsideră. Treaba lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Locul de azi al femeii a fost castigat datorita ambitiei unor femei puternice de la inceputul secolului trecut. Multe dintre ele uitate de... feministele-surogat de azi!

      Ștergere