Ella Negruzzi: Prima femeie avocat din România

Deși pare greu de crezut astăzi, acum un secol, femeile din România duceau o luptă acerbă pentru a activa în domenii rezervate exclusiv bărbaților. Prezența feminină în lumea justiției – femei avocat, procuror sau judecător – este astăzi o normalitate.

 

 

Acum un secol însă, într-o lume dominată politic, economic și social de către bărbați, lupta unei femei – Ella Negruzzi – de a-și face o profesie din avocatură a stârnit polemici aprinse în societatea românească. Ea a continuat o luptă începută de Sarmiza Bâlcescu, prima femeie doctor în drept din Europa, căreia însă nu i s-a acordat niciodată dreptul de a pleda în instanță.

---

---

"Cazul d-nei Ella Negruzzi"

 

Elena (Ella) Negruzzi (n. 1876, Hermeziu, Iași – d. 1949, București) a fost fiica scriitorului și omului politic Leon C. Negruzzi. După absolvirea Facultății de Drept din Iași, în 1913, a solicitat să fie admisă în Baroul Iași. Deși acceptată inițial, cererea a fost respinsă ulterior de Curtea de Apel, pe motiv că, neavând drept de vot, nu putea profesa ca avocat. Această decizie a stârnit un val de dezbateri în presă, care a urmărit „cazul d-nei Ella Negruzzi” cu mare interes.

 

 

Revista „Gazeta Ilustrată” consemna în numărul din 27 aprilie 1913:

 

„Prin admiterea d-nei Ella Negruzzi în baroul Iași, s-a deschis în România o nouă carieră femeei. Avem și noi o femeie avocat. Greu a fost numai începutul, - nu va trece mult și imitatoarele se vor număra cu zecile.” 

 

Aceeași publicație, însă, anticipa deja o viitoare respingere:

 

„Gestul avocaților în chestiune, oricât ar fi el de lipsit de cavalerism, e foarte explicabil: e manifestarea instinctului de conservare, îmboldit de teama ca femeea să nu-i dispute bărbatului și locul din pretoriul justiției."

Ella Negruzzi în "Gazeta Ilustrată" - 27 aprilie 1913 

Un an mai târziu, în 1914, publicistul George Ranetti critica vehement decizia Curții de Casație de a respinge recursul. Într-un articol din revista „Furnica”, el scria cu umor și ironie:

 

“Curtea de Casație secția I a respins recursul doamnei Ella Negruzzi contra deciziei Curții de Apel de la Iași care anulase înscrierea sa în baroul local. Va să zică bărbații sunt politicoși și galanți cu damele numai în tramvai, unde le cedează locurile lor pe bancă cu plăcere (și încă ș’atunci când ele sunt tinere și nostime!) sau prin saloane, unde nici un reprezentant al sexului mustăcios n-ar comite crima de-a ieși pe ușă înaintea unei cuconițe (ah, pardon… après vous madame!); dar când e vorba să recunoaștem meritele unei femei, dreptul ei elementar de a’și întrebuința și valorifica în lupta vieței talentul, cultura, munca, spre a se putea hrăni și a fi în același timp folositoare societății, atunci noi bărbații îi opunem un non possumus absolut. Și, mă rog, pentru ce?”

 

G. Ranetti sublinia absurditatea situației, întrebându retoric de ce femeile, care puteau fi scriitoare sau medici, nu ar fi putut fi și avocate:

 

„Dacă s’a dovedit de atâtea ori că femeile pot fi scriitoare geniale (rugăm pe madam Smara să nu crează că ne permitem să facem aluzie la dumneaei), savante ilustre, medici eminenți, etc., de ce oare n’ar fie ele’n stare să profeseze și avocatura, mai cu seamă că – pe lângă studiile ușurele ce necesitează – principala calitate ce se cere unei persoane în aceasta carieră e tocmai marele defect ce-l atribuim noi femeilor: limbuția. Pentru ce nu?"

O victorie istorică

Aproape șase ani de procese au urmat până când Ella Negruzzi și-a recâștigat dreptul de a pleda în instanță, devenind astfel prima femeie avocat din România. A profesat ulterior în barourile din Iași, Covurlui (Galați) și București. 

Ella Negruzzi: Lupta pentru dreptate și emanciparea femeilor

Pe lângă cariera juridică, Ella Negruzzi a fost o militantă activă pentru drepturile sociale, economice și politice ale femeilor. Ea a fost un avocat eminent și, în același timp, un om politic activ, membru al Partidului Național Țărănesc, fiind una dintre primele femei alese consilier local în București.

Jubileul de 10 ani al femeii-avocat

 

În 1933, cu ocazia „Jubileului de 10 ani al femeii-avocat”, Ella Negruzzi a acordat un interviu revistei „Ilustrațiunea Română”, în care a povestit despre parcursul său:

“Cine nu cunoaște acest nume? Îndrăzneala de a pătrunde în avocatură, într'o vreme când femeia era încercuită de granițe trasate de prejudecăți stârnea comentarii răutăcioase pe toate buzele. Lupta care a dus la izbândă a fost dârză. Un suflet mare se afirma, croind o largă pârtie pentru cele care vor urma. Soneria cochetului apartament din str. Cometa 13 vibrează prelung. Mărturisesc că încerc oarecari emoții. O tânără subretă cu chipul voios deschide fără întârziere. Intru în vestibul. Dintr'o cameră alăturată răspund voci vesele, întovărășite de triluri de râs. Vasăzică prima noastră femeie avocat nu e o specialistă pedantă, în creierul căreia tronează numai textele de legi ? O ușă se dă în lături și maiestuoasă, cu chipul totuși încărcat de blândețe și comunicativitate, apare patroana casei.

D-na Ella Negruzzi - fotografie din revista
 "Ilustrațiunea Română" (22 februarie 1933)

- Ce doriți d-voastră ?

Îi explic scopul vizitei.

- Sunt mulțumită că și presa ia parte la jubileul nostru.

Într'o cameră caldă, luminoasă, tapetată cu covoare ce odihnesc privirea, d-na Ella Negruzzi prinde a depăna amintirile:

- Înscrierea în barou am făcut-o în 1923 la Iași, fiind admisă de comitetul de disciplină cu majoritate de voturi. La debut, Burada, primul președinte, a ținut un frumos discurs. Debutul l-am avut alături de maeștrii Dissescu și Take Ionescu în procesul Amira, având ca adversar pe dl. Rosenthal.

- Ați avut emoții?

- Foarte mari.

Educația primită acasă juca un rol important. Emanciparea femeii era în concepția multora de atunci, ceva utopic. Vremurile s'au schimbat. Astăzi abia ne putem da seama de rolul important pe care-l are o femeie, ca apărătoare. Orice s'ar spune de lipsa de logică a femeii, totuși fiind mai sentimentală și mai subiectivă, se identifică cu cauza într’atât, încât găsește în sufletul ei motivele temeinice pe care să-și sprijine apărarea.

- Cariera întâmpină greutăți?

- Destul de mari. În primul rând din cauza unei concurențe adesea neloiale și poate și din cauza mândriei, care caracterizează pe femeie... Ea nu cere... Clientela trebuie să-i se propună.

- Aș dori să-mi povestiți o întâmplare anectodică de la bară.

D-na Negruzzi surâde.

- La debut, pledând contra d-lui Rosenthal,  domnia sa a spus: Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești...

- Ce credeți despre viitorul femeii avocat?

- Neavând mari posibilități să se manifeste la bară, ea își îndreaptă activitatea spre secretariat. Acele tinere avocate care se disting, se pun ele singure în valoare.

Stau doar de câteva minute alături de această demnă luptătoare a cauzei feminine și cutele sincerului ei suflet s'au și deschis. Capăt siguranța că'n el nu întâlnești cotituri sau asperități. Îți explici atunci de ce femeile năpăstuite, bogate sau sărace, spre ea se îndreaptă.”

Lupta și victoria Ellei Negruzzi au deschis drumul pentru generațiile de femei care au urmat-o în justiție și în viața publică, demonstrând că perseverența și curajul pot învinge cele mai adânc înrădăcinate prejudecăți. Ea rămâne un simbol al luptei pentru emancipare și o sursă de inspirație.

 

---

Citește și: Povestea primelor femei primar din România

---

 

Surse:

• „Gazeta Ilustrată” (numărul din 27 aprilie 1913) 
• „Furnica” (articolul „Cazul D-nei Ella Negruzzi” - publicat în numărul din 13 februarie 1914)
• „Ilustrațiunea Română” (articolul „Jubileul de 10 ani al femeii-avocat”  - publicat în numărul din 22 februarie 1933)

 

---