Dina Mihalcea - Miss România 1933
Paragrafe:
- Selecția candidatelor la Miss România 1933
- Ultima reexaminare a candidatelor la titlu
- Miss România 1933
- Profil de Miss - Dina Mihalcea - Miss România 1933
- Destinul Dinei Mihalcea - Miss România 1933
Publicând articol după articol, s-a
alcătuit pe blog o mini-istorie a primelor concursurilor de frumusețe din
România. A fost mai întâi o relatare despre primul “concurs de frumusețe
între doamne și domnișoare” de amploare, organizat în 1 iulie 1912 de
ziarul “Minerva” în București. A fost un eveniment care a avut
un succes teribil și la care au participat peste 10.000 de oameni
(citește aici articolul: Frumusețe și
ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleșanu).
A urmat un ciclu de articole despre primul
concurs Miss România –
organizat în București în anul 1929 de săptămânalul "Realitatea Ilustrată”. Am
creionat apoi un cu totul alt tip de profil de Miss România decât cel cu care
suntem obișnuiți astăzi. Asta pentru că în anii romantici ai concursurilor de Miss,
frumusețea spiritului conta la fel de mult cu cea a trupului. Sau poate că era
mai importantă (citește aici articolul: Profil de Miss:
Erastia Peretz (Miss România 1931). În dimineața zilei de 17 ianuarie 1932 a fost aleasă o
nouă Miss România: d-șoara Liliana Delescu. Câteva amănunte din biografia
Lilianei Delescu am aflat citind un interviu acordat de frumoasa olteancă
imediat după terminarea concursului de frumusețe. Articolul dezvăluie de
asemenea legătura care există între frumoasa divă și Monumentul Eroilor din
Drobeta Turnu Severin (citește aici articolul: Despre Severin,
Miss România și Monumentul Eroilor).
Articolul de azi vă invită să aruncați o
privire în culisele concursului Miss România organizat în 27 aprilie 1933 în
sala de festivități a ziarului “Universul”:
Selecția candidatelor la Miss România 1933
„Unsprezece dimineața.
În sala de festivități din “Palatul Universului", juriul cercetează dosarele concursului. Una tremură. Alta încearcă să afecteze un aer de suverană indiferentă...
- Vezi, povestește fata unei doamne care o însoțește - n'am nici emoția unei glume!
- Ești sigură că nu vei reuși?
- Nu. Dar n'am de ce să mă emoționez. Concursul nu-i public. Apoi concurez... într'o doară... Uite, sunt atâtea alte fete frumoase!
Încet, încet, atmosfera se încălzește. Candidatele discută în șoaptă. Emoția de la început, când au intrat la “sala judecății”, pare să se risipească. Juriul începe examinarea. Candidata trece în fața estradei, apoi, defilează în fața celorlalte. Membrii juriului fac notații. Nimeni nu poate pricepe hieroglifele cu care fiecare membru își notează, pe blocuri, “calificările”.
Se procedează din nou prin selecțiune. O reexaminare. Grupul a rămas ceva mai mic: zece. Apoi opt, cinci. În cele din urmă trei. Lucru sigur - una din aceste trei va fi Miss România 1933."
În sala de festivități din “Palatul Universului", juriul cercetează dosarele concursului. Una tremură. Alta încearcă să afecteze un aer de suverană indiferentă...
- Vezi, povestește fata unei doamne care o însoțește - n'am nici emoția unei glume!
- Ești sigură că nu vei reuși?
- Nu. Dar n'am de ce să mă emoționez. Concursul nu-i public. Apoi concurez... într'o doară... Uite, sunt atâtea alte fete frumoase!
Încet, încet, atmosfera se încălzește. Candidatele discută în șoaptă. Emoția de la început, când au intrat la “sala judecății”, pare să se risipească. Juriul începe examinarea. Candidata trece în fața estradei, apoi, defilează în fața celorlalte. Membrii juriului fac notații. Nimeni nu poate pricepe hieroglifele cu care fiecare membru își notează, pe blocuri, “calificările”.
Se procedează din nou prin selecțiune. O reexaminare. Grupul a rămas ceva mai mic: zece. Apoi opt, cinci. În cele din urmă trei. Lucru sigur - una din aceste trei va fi Miss România 1933."
Ultima reexaminare a candidatelor la titlu
"O ultimă reexaminare, de astă dată cu mult mai anevoioasă și mai atentă. Membrii juriului își au părerile împărțite. Noi notațiuni. Vor trebui să chibzuiască singuri. De aceia juriul se retrage în birourile direcțiunei ziarului “Universul”.
Curiozitatea devine din ce în ce mai mare. Cine va fi Miss România? În afara sălii, în hol și pe culoare, cunoscuții și rudele candidatelor discută cu aprindere. Cineva glumește:
- Fiți siguri, aleasa va fi tot o studentă. Nu știți că marea majoritate a candidatelor de astăzi, ca și a candidatelor din anii trecuți, a fost a studentelor?
Într'o altă sală cele trei candidate rămase în ultimul round compar din nou în fața juriului. De astă dată, toate trei sunt emoționate peste măsură. Au fețele congestionate. Ochii lor febrilitează: un termometru le-ar arăta treizeci și nouă de grade. Alegerea, este drept, nu e tocmai ușoară. Totuși Miss România nu poate fi decât una. În cele din urmă, juriul hotărăște:
D-ra Dina Mihalcea, de 18 ani, studentă la Conservatorul din București, este proclamată Miss România 1933.
A II-a: d-ra Susette Iupceanu, București.
A III-a: d-ra Puica Dumitrescu.”
Miss România 1933
„Noua aleasă de abia se poate reculege după emoția încercată în momentul în care juriul i-a făcut cunoscută hotărârea. Felicitările nu mai contenesc. Fiecare o întreabă câte ceva. Ziariștii prezenți îi solicită autografe. O jumătate de ceas, Miss România 1933 răspunde cu grație și cu drăgălășenie la toate întrebările. Curând publicul aflător în palatul ziarului încearcă să vadă pe fericita deținătoare a titlului național de frumusețe. Studenții și studentele o aclamă. Este o nouă emoție, pe care Miss România cu greu o stăpânește. Copleșită de elogii și de felicitări, Miss România încearcă, desigur, cele mai plăcute momente pe care și le putea imagina.
După rugămintea noastră, Miss România 1933 trece în studio-ul fotografic al ziarului “Universul”. Dar și pe culoare, curioșii, admiratori ai frumosului, încearcă s'o rețină. Cineva, entuziast, îi adresează odată cu elogiul său, urarea: “trăiască regina frumuseței noastre!” Modestă, d-ra Mihalcea rectifică:
- Mulțumesc. Sunt doar numai ambasadoarea frumuseței dv... una din ambasadoarele dv...”
După rugămintea noastră, Miss România 1933 trece în studio-ul fotografic al ziarului “Universul”. Dar și pe culoare, curioșii, admiratori ai frumosului, încearcă s'o rețină. Cineva, entuziast, îi adresează odată cu elogiul său, urarea: “trăiască regina frumuseței noastre!” Modestă, d-ra Mihalcea rectifică:
- Mulțumesc. Sunt doar numai ambasadoarea frumuseței dv... una din ambasadoarele dv...”
 |
| D-ra Dina Mihalcea - Miss România 1933 |
„Luminile studio-ului s'au aprins, orbitoare. Aparatele și-au întins obiectivele în gâturile lor girafe pitice. Fotograful încearcă zadarnic să prindă “primele poze”. Miss România, pe lângă mobilitatea naturală a feței, are și o supraîncărcare nervoasă. Zâmbește, încearcă să-și stăpânească plusul de emoție, dar obiectivele fotografice de studio cer, înainte de toate, liniște. Care Miss ar putea avea, îndată după alegere, “un cap liniștit”? În bătaia reflectoarelor, în potopul de lumină care inundă figura tinerei alese, “capul" căreia juriul i-a decernat titlul de Miss România are într'adevăr un caseu deosebit... Un cap drăgălaș, luminat de doi ochi albaștri, pătrunzători; un corp cu linii regulate, armonios, completează drăgălășenia unei fragede frumuseți căreia juriul i-a conferit întâietatea. În șoaptă, doi tehnicieni de atelier își dau verdictul:
- Are într'adevăr distincție.”
- Are într'adevăr distincție.”
 |
| D-ra Susette Iupceanu locul II la concursul Miss România 1933 |
Profil de Miss - Dina Mihalcea - Miss România 1933
„Miss România 1933 - d-ra Dina Mihalcea - este fiica d-rului Toma Mihalcea - medic practician în Capitală. Are 18 ani. Este studentă la Conservatorul din Capitală, în anul I, în clasa d-nei Maria Filotti (dramă și comedie). După tată, descinde dintr'o veche familie de olteni din Slatina; iar după mamă dintr'o istorică familie de transilvăneni din ținutul Blajului. Este unicul copil al soților Mihalcea - o cunoscută și onorabilă familie, apreciată în cercurile bucureștene. Este blondă, cu ochii mari, albaștri, cu înfățișarea distinsă, cu un admirabil corp desprins din linii armonioase. O dicțiune frumoasă completează calitățile cu care a înzestrat'o natura.
- Până să vă “potriviți” pentru pretențiosul obiectiv al fotografului nostru, ne-ați putea spune câte ceva pentru cititorii revistei noastre, care v-a ales.
- Pentru revista dv. a cărei credincioasă cititoare sunt de câțiva ani și căreia îi datorez bucuria mea de astăzi, sunt gata să vă răspund la orice întrebare...
Și Miss România sare copilărește de pe scaun, voioasă asemenea școlarilor silitori când sunt chemați la tablă.
- Ați putea să vă odihniți mai departe și să-mi povestiți.
- Să mă spovedesc cetitorilor? Cu dragă inimă. Apoi, zâmbind, începu:
- Nu știu în ce măsură “spovedania” mea ar putea interesa cetitorii dv. Totuși, sunt sigură, drăgălașele cetitoare vor fi curioase să afle câte ceva, măcar atât cât poate interesa o Miss-ă, oricare ar fi ea.Auzisem de concursurile dv. și de seriozitatea lor. Dar nu credeam că voi isbuti să fiu aleasa întâi și să reprezint astfel frumusețea româncelor noastre la concursul internațional de la Madrid. Aveam totuși încredere în deplina obiectivitate a juriului și de aceea nădăjduiam să figurez cel puțin în finală. De dimineață aveam “semnele” mele bune. Sunt superstițioasă – veți râde desigur - dar sunt sinceră și îmi mărturisesc slăbiciunile. Când am deschis fereastra, astăzi dimineață, am văzut un coșar... Mi-am spus: semn bun. Când am ieșit în oraș, am văzut alți șase coșari... Eram sigură că în timpul zilei trebuie să am o mare bucurie...
- Și ați avut-o...
- Desigur. Apoi fetișul meu - elefantul - de care nu mă despart niciodată și pe care l-am ținut tot timpul în mână...
Și spunând acestea, Miss România scoase din poșetă un elefant de os, micuț și simpatic.
- Dar dacă cineva v’ar fi luat elefantul?
- Pierdeam lupta. Hotărât că da. Superstițioșii mă pot înțelege mai bine ca d-ta... De altfel iubesc animalele. Acum câțiva ani aveam cincisprezece pisici de Angora. Astăzi am rămas doar cu credinciosul meu “Prinți”, un spiț adorabil. Diki, „puiul de lup” și Pusi, “cocoșul aducător de noroc".
- Pentru revista dv. a cărei credincioasă cititoare sunt de câțiva ani și căreia îi datorez bucuria mea de astăzi, sunt gata să vă răspund la orice întrebare...
Și Miss România sare copilărește de pe scaun, voioasă asemenea școlarilor silitori când sunt chemați la tablă.
- Ați putea să vă odihniți mai departe și să-mi povestiți.
- Să mă spovedesc cetitorilor? Cu dragă inimă. Apoi, zâmbind, începu:
- Nu știu în ce măsură “spovedania” mea ar putea interesa cetitorii dv. Totuși, sunt sigură, drăgălașele cetitoare vor fi curioase să afle câte ceva, măcar atât cât poate interesa o Miss-ă, oricare ar fi ea.Auzisem de concursurile dv. și de seriozitatea lor. Dar nu credeam că voi isbuti să fiu aleasa întâi și să reprezint astfel frumusețea româncelor noastre la concursul internațional de la Madrid. Aveam totuși încredere în deplina obiectivitate a juriului și de aceea nădăjduiam să figurez cel puțin în finală. De dimineață aveam “semnele” mele bune. Sunt superstițioasă – veți râde desigur - dar sunt sinceră și îmi mărturisesc slăbiciunile. Când am deschis fereastra, astăzi dimineață, am văzut un coșar... Mi-am spus: semn bun. Când am ieșit în oraș, am văzut alți șase coșari... Eram sigură că în timpul zilei trebuie să am o mare bucurie...
- Și ați avut-o...
- Desigur. Apoi fetișul meu - elefantul - de care nu mă despart niciodată și pe care l-am ținut tot timpul în mână...
Și spunând acestea, Miss România scoase din poșetă un elefant de os, micuț și simpatic.
- Dar dacă cineva v’ar fi luat elefantul?
- Pierdeam lupta. Hotărât că da. Superstițioșii mă pot înțelege mai bine ca d-ta... De altfel iubesc animalele. Acum câțiva ani aveam cincisprezece pisici de Angora. Astăzi am rămas doar cu credinciosul meu “Prinți”, un spiț adorabil. Diki, „puiul de lup” și Pusi, “cocoșul aducător de noroc".
 |
| Dina Mihalcea și talismanul ei norocos |
- Ce preferințe aveți: pentru teatru sau pentru cinema?
- Am o singură pasiune: teatrul. Dovadă că urmez Conservatorul. Anul trecut am văzut o piesă la Național în care juca doamna Filotti. Eram, ce e drept, o „credincioasă” a teatrului. Dar din seara aceia jocul minunat al celei mai mari artiste pe care o avem, m-a captivat într’atât, încât m'am hotărât să urmez Conservatorul. Mi-am atins idealul s'o pot asculta pe maestră, la curs, tălmăcindu-ne pentru mintea noastră focul sfânt al artei... Două mari bucurii am avut în viață: ziua când doamna Maria Filotti m'a admis în clasa pe care o conduce la Conservator și astăzi când m'ați ales Miss România...
- Cum văd, vă idolatrizați maestra...
- Dar care spectator, care a putut vedea măcar o singură creație a acestei artiste fără pereche, n'o idolatrizează ca și mine?
- Dacă nu greșesc, preferați mai mult teatrul decât cinematograful.
- Pentru mine cinematograful nici nu există. Pare desigur curios; dar așa este. Cinematograful, astfel cum “progresează”, nu face alta decât să speculeze slăbiciunile ochilor și ale oamenilor. Rar - ici și colo - câte un film care isbutește să facă artă; restul... artă ieftină, inferioară, pentru tineretul din care fac și eu parte. Singur teatrul - oricâte piedici ar întâmpina - rămâne templul artei adevărate... Dar ce păcat că, nu toată lumea gândește astfel!
Miss România își continuă “spovedania”, povestindu-mi de gimnastica pe care o face în fiecare zi, de preferințele ei pentru diferitele sporturi, de scriitorii ei favoriți și de atâtea alte lucruri pe care regret că spațiul nu-mi îngăduie să le pot publica în acest număr. Între altele, mi-a confiat și un secret al frumuseței care poate interesa cititoarele noastre: Miss România n’a mâncat carne până la 10 ani iar acuma mănâncă foarte puțină; nu întrebuințează nici o cremă, nici o pudră, nimic, absolut nimic.”
- Am o singură pasiune: teatrul. Dovadă că urmez Conservatorul. Anul trecut am văzut o piesă la Național în care juca doamna Filotti. Eram, ce e drept, o „credincioasă” a teatrului. Dar din seara aceia jocul minunat al celei mai mari artiste pe care o avem, m-a captivat într’atât, încât m'am hotărât să urmez Conservatorul. Mi-am atins idealul s'o pot asculta pe maestră, la curs, tălmăcindu-ne pentru mintea noastră focul sfânt al artei... Două mari bucurii am avut în viață: ziua când doamna Maria Filotti m'a admis în clasa pe care o conduce la Conservator și astăzi când m'ați ales Miss România...
- Cum văd, vă idolatrizați maestra...
- Dar care spectator, care a putut vedea măcar o singură creație a acestei artiste fără pereche, n'o idolatrizează ca și mine?
- Dacă nu greșesc, preferați mai mult teatrul decât cinematograful.
- Pentru mine cinematograful nici nu există. Pare desigur curios; dar așa este. Cinematograful, astfel cum “progresează”, nu face alta decât să speculeze slăbiciunile ochilor și ale oamenilor. Rar - ici și colo - câte un film care isbutește să facă artă; restul... artă ieftină, inferioară, pentru tineretul din care fac și eu parte. Singur teatrul - oricâte piedici ar întâmpina - rămâne templul artei adevărate... Dar ce păcat că, nu toată lumea gândește astfel!
Miss România își continuă “spovedania”, povestindu-mi de gimnastica pe care o face în fiecare zi, de preferințele ei pentru diferitele sporturi, de scriitorii ei favoriți și de atâtea alte lucruri pe care regret că spațiul nu-mi îngăduie să le pot publica în acest număr. Între altele, mi-a confiat și un secret al frumuseței care poate interesa cititoarele noastre: Miss România n’a mâncat carne până la 10 ani iar acuma mănâncă foarte puțină; nu întrebuințează nici o cremă, nici o pudră, nimic, absolut nimic.”
Citește și: Povestea Erastiei Peretz (Miss România 1931)
Destinul Dinei Mihalcea - Miss România 1933
În anii ce au urmat, d-ra Dina Mihalcea – Miss România 1933 – a rămas fidelă pasiunii sale pentru scenă. După absolvirea cursurilor Conservatorului bucureștean a jucat pe cele mai importante scene de teatru din capitală (am citit în presa acelor ani recenzii pentru câteva dintre spectacolele în care a jucat Dina Mihalcea: “Acolo, departe…”, roman dramatic în zece tablouri de Mircea Ștefănescu jucat pe scena “Studio” a Teatrului Național (1939), “Vâna de aur” de Giglemo Zorzi la Teatrul Mic (1943) sau spectacolul “Ion Anapoda” de G. M. Zamfirescu, pe scena Teatrului Nostru - alături de idolul ei Maria Filotti și de o altă mare actriță - Dina Cocea (1948).
 |
| Dina Mihalcea - pe scena Teatrului Nostru alături de Maria Filotti și de Dina Cocea |
Dina Mihalcea a avut de asemenea două apariții pe marile ecrane în filmele Două lumi și-o dragoste (1947, rolul Frusinicăi) și Mihail, câine de circ (1979, rolul d-nei Collins).
- articolul “Alegerea Miss România 1933” – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 3 mai 1933
- articolul “Alegerea Miss România 1933 - Note, impresii, spovedanii” – semnat Ion Tic – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 10 mai 1933
- articolul “De la concursul nostru de frumusețe” – semnat Susette Iupceanu – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 24 mai 1933
- articolul “Alegerea Miss România 1933 - Note, impresii, spovedanii” – semnat Ion Tic – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 10 mai 1933
- articolul “De la concursul nostru de frumusețe” – semnat Susette Iupceanu – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 24 mai 1933
Postări
Femeia - eterna poveste, nu-ntreba cine este şi iubeşte-o mereu cânta înflăcărat Titi Botez, la concurenţă cu Cristian Vasile care la fel, făcea mulţi bărbaţi să ofteze în faţa numeroaselor halbe golite, cu al său cântec: Iubesc femeia, Când e femeie, A vieţii cheie, doar prin ea o găsesc.
RăspundețiȘtergereDintotdeauna frumuseţea femeii a fost admirată, elogiată, apreciată, adorată, comentată, considerată neapărat a fi ÎN CULISELE unui eveniment deosebit ‘Cherchez la femme era deviza adoptată de Alexandre Dumas în romanul Les Mohicans de Paris, preluată ulterior în lumea filmului şi a operetei.Şi unii mai maliţioşi i-au făcut şi caracterizări precum: „Femeia este o mâncare pentru zei, gătita de diavoli.” (William Shakespeare); „Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu inţelese.” (Oscar Wilde) sau, mai prozaic şi PROBABIL mai aproape de adevărul tuturor timpurilor a fost constatarea lui John Lennon: „Ca de obicei, există o femeie minunată in spatele oricărui idiot.”
Dacă vă imaginaţi că primul concurs de alegere a celei mai frumoase femei a fost făcut datorită admiraţiei unui bărbat ROMANTIC, vă înşelaţi totalmente. Se pare că acest gen de specimen există DOAR în imaginaţia femeilor.
Deci, un american din Beho-both Beach, în 1880 a căutat o reclamă ieftină şi foarte atrăgătoare, care să-i promoveze afacerea. Şi nu s-a înşelat. Exemplul său a fost urmat 41 de ani mai târziu, tot de un afacerist, dar din Atlantic City, nicidecum fascinat de NURII fetişcanelor, ci dornic să aducă câţi mai mulţi turişti, deci BANI la serbarea ZIUA MUNCII. Atunci a fost acordat pt. prima oară titlul de Miss America. Iniţiativa s-a stagnat până în 1921 când americancele au căpătat dreptul de vot şi privilegiul să se expună în costume de baie mai golaşe. Şi AVALANŞA s-a pornit, trecând Atlanticul a ajuns în Europa, iar diferite Companii, realizând că aceste concursuri sunt o sursă de reclamă şi câştig, au început să le sponsorizeze,
Şi aşa, concursurile de alegere a celei mai frumoase fete (18-25 de ani), din ţara sa, apoi din lume, au devenit deosebit de gustate nu numai de public dar şi de televiziunile şi ziarele timpurilor, care aveau un subiect GRAS de a relata desfăşurarea, interviuri luate participantelor, poze, picanterii mai cu perdea sau fără şi mai ales scandalurile şi chiar bătăile dintre concurente, care au avut loc.
Şi pentru că afacerea era înfloritoare, au urmat la rând alte concursuri cu diferite tematici şi reprezentante feminine, mai prozaic, în Romănia, din 2011 - “Miss Bălţata Românească”. Păi nu? E şi ea femeie... iar apelativul VACĂ este tare des adresat de bărbaţi, partenerelor... când furtuna hormonilor s-a terminat.
Sa nu uitam nici de concursurile de Miss din perioada comunista. Am asistat la Costinesti la concursul care se numea pe atunci "Miss Munca, Tinerete, Frumusete". Matilda Pascal Cojocăriţa era o liceană de doar 19 ani când a câștigat titlul de cea mai „frumoasă și muncitoare” femeie din România.:)
Ștergere