Atunci când Eva i-a întins lui Adam mărul păcatului, a făcut-o, fără îndoială, cu o grație desăvârșită. De atunci și până astăzi, această armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele au rămas cele mai de preț aliate ale sale. Din păcate – sau poate din fericire – noi, oamenii, suntem teribil de nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne place în mod continuu și necondiționat; adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa a apărut Moda: capricioasă, fascinantă și mereu în transformare.
În perioada interbelică, eram deja în plină epocă a deplasărilor rapide cu trenul sau cu automobilul. Aceste minuni moderne ofereau avantaje nenumărate pentru drumul către cochetele „locuri de vilegiatură”, dar veneau și cu un dezavantaj major: spațiul pentru bagaje devenea din ce în ce mai limitat. Vrând-nevrând, frumoasele vremii au fost silite să se adapteze acestei strâmtorări, alegând cu o grijă aproape chirurgicală piesele ce urmau să-și facă loc în faimoasele lor „valise”.
Cum trebuie să te îmbraci în călătorie
De îndată ce soarele devinea insuportabil, doamnele și domnișoarele timpului nu mai aveau decât un gând: cum s'o șteargă mai repede din București. Și o porneau gonind pe șosele cu automobilul, dându-se, cu trup și suflet, periculosului și amețitorului joc al vitezei. Era sublim, dar un sentiment chiar atât de puternic nu le putea împiedica pe gingașele făpturi să rămână totuși cochete. Ținuta adoptată pentru a brava pericolele care pândeau la fiecare curbă constituia o preocupare importantă:
„Găsim foarte șic un costum compus din fustă bej și bluză din dantelă de lână, fie ton pe ton, sau... Mica vestă cu rever taior e confecționată dintr'o stofă de lână lucioasă, bej sau castanie.
 |
| Celebra fustă pantalon ideală pentru călătoriile cu automobilul |
Cordonul e larg, castaniu, sau, dacă vreți o notă îndrăzneață, din piele lăcuită roșu deschis. Bereta bej sau roșie. De asemenea și ecosez-ul dă efecte tinerești plăcute. Se poate pune vestă ecosez cu fustă dintr'o culoare, sau vestă dintr'o culoare cu fustă ecosez. Sfătuim soluția cea de a doua pentru cucoanele cari nu sunt prea înalte și cari au spetele și coapsele largi.
Mantoul lung își păstrează adeptele fidele, cari îl decretează drept cel mai practic, și poate că au dreptate. În acest caz, trebuie aleasă, fără ezitare, redingota, care înregistrează în acest sezon un nou succes. Ca să-i dați o notă personală, o puteți dota cu rever-uri foarte largi. Detaliile buzunarelor și ale mânecilor trebuie studiate amănunțit, astfel ca niciodată redingota să nu aibă aerul de a fi luată gata. Tăieturile și efectele nasturilor joacă aci un rol însemnat. Cele două rânduri de nasturi trebuie plasate destul de sus, adică pe locul normal al taliei.” (Ilustrațiunea Română, 1 iulie 1931)
Eleganța lejeră a zilelor de vară
Din trusoul pe care îl pregătea o doamnă respectabilă nu trebuia să lipsească nici hainele lejere, destinate plimbărilor pe faleză sau orelor petrecute la soare. Revistele de modă insistau pe faptul că o garderobă de vacanță reușită se baza pe versatilitate, pe materiale ușor de întreținut și pe o ingenioasă geometrie a culorilor, în care albul și negrul făceau legea:
„Ușoarele rochii pentru plajă n'au fost niciodată mai plăcute ochiului ca în acest an, nici mai tinerești, cu mânecile lor scurte, sau pelerinițele cari acoperă partea de sus a brațului, au bolerourile cari fac rochia mai portabilă în diverse ocazii. Mai trebuie de asemenea menționate culorile vii, cari joacă și ele un rol important în actuala garderobă, bineînțeles și albul, devenit clasic.
 |
| Pălărie de pai albastru cu roz (stânga) Pălărie combinată din satin și pai (centru) Rochie de după amiază din organdi alb cu efecte din dantelă și pelerină (dreapta) |
Trebuie să mai semnalăm cu această ocazie că culorile vii merg perfect cu o puțină incursiune de alb la cravată sau la guler; iar fondul alb offeră un câmp ideal notei tranșante a unei culori sau negrului. Acest ultim efect e tot ce se poartă mai nou, și temele posibile din îmbinarea negrului cu alb dau loc la interpretări originale, neavând cât de puțin ideea de semi-doliu. Efectul opunerii unei culori vii albului se mai obține și în deosebirea dintre rochie și jacheta ce o întovărășește, aceasta din urmă fiind de un albastru închis, roșie, sau castanie roșiatecă. E unul din corolarele acestei legi a contrastelor, omniprezentă în modă. În acest caz, jocul unei jachete sau unui bolero de tonuri diferite va da putința de a reînnoi cu ușurință un costum.
Toate țesăturile de bumbac și anumite de mătase, lavabile sau nu, concurează la compunerea rochiei de sport, a cărei fustă se menține destul de comodă prin pliseuri și tăieturi transversale. Numeroase exemplare din aceste țesături: crep, șantung, etc., există dintr'o culoare, sau imprimate. Trebuie să recunoaștem că imprimatul posedă un farmec deosebit, căruia e greu să-i reziști de îndată ce revine sezonul cald.
Flori, mici figuri geometrice, puncte și virgule de mărimi diferite, înfloresc în culori vii pe un fond în genere alb. Rochia din crep imprimat e desigur de ținută mai elegantă decât rochia dintr'o culoare; ea e creată pentru sport și se acomodează cu tăietura „tailleur”. Combinarea aceleiași țesături în două tonuri diferite contribuie de asemenea la realizarea unuia din aceste efecte ale contrastului, atât de căutate. De exemplu, jacheta va fi din crep cu buline negre pe fond alb, pe când fusta va fi din crep cu buline albe pe fond negru.” (Ilustrațiunea Română, 22 iulie 1931)
Pe plajă: Marea revoluție a costumelor de baie din lână
Luna iunie adusese deja temperaturi venite parcă din apropierea ecuatorului. Pentru cei rămași în oraș, băile de aer, de soare sau de bazin reclamau o garderobă adaptată noilor mentalități. Nu mai era de ajuns ca prin cura însorită să se caute odihna; cine se respecta trebuia să apară pe nisip exact așa cum dicta ultimul capriciu al modei. Și ce drum lung se parcursese de la toaletele de mare de pe vremuri – sufocate de bumbac, mătase și fuste lungi – până la libertatea costumelor cu pantaloni scurți și bluză colantă! În vara lui 1931, marea revoluție de la ștranduri aducea în prim-plan o noutate absolută: costumele de baie de lână.
„Ultima hotărâre a înaltului areopag al dictaturii modei s'a pronunțat pentru... Da, da! Costume de baie de lână. Mirarea d-voastră e desigur legitimă, dar nu aveți dreptate. Nu cunoașteți calitățile ascunse cu cari lâna a reușit să bată în acest domeniu celelalte materiale. Găseați că e admisibilă lâna la ciorapi, la rufăria de corp; iată și argumentarea pentru încetățenirea lânii în costumul de baie:
 |
| Costume de baie in 1931 |
Lâna are proprietatea de a menține o normală căldură a trupului; ea mai are și efectul de a înlocui unsoarea trupului pe care o practică înotătorii și frecventatorii plajei. Lâna mulează corpul, dându-i acestuia forme grațioase, grație cu care e dotată. Imboldul noii mode a venit din America, dar Europa a preluat-o repede, și astăzi toate fabricile vechiului continent sunt puse la punct pentru a satisface noua necesitate.
Modelul frecvent și simplu e pentru bărbați: pantalonași din lână neagră, bluza de culoare deschisă cu un mic ornament; costumul feminin se compune din tricoul lipit pe corp, larg despicat în spate.” (Ilustrațiunea Română, 17 iunie 1931)
Pentru a asculta muzică pe terasă
În articolele de modă ale timpului era adesea vorba de ținuta care trebuia arborată pentru a asculta ardentele declarații de dragoste pe terasa vreunui cazinou, în timp ce în depărtare mările plângeau și cerul părea că freamătă de atâtea stele. Dincolo de romantism, elegantele vremii se concentrau pe mantourile de seară, ca și când de ele ar fi depins cucerirea inimii unui Făt-Frumos. Pentru a întovărăși indispensabila și rituala rochie albă, se opta pentru micul mantou asortat, atât de strâmt încât părea crescut laolaltă cu rochia. Când bugetul impunea limite, fantezia devenea cel mai bun aliat pe timp de seară:
„Cu sau fără blană. Aceasta e în funcție de economiile cari au fost fructuoase, sau dezastruoase, realizate asupra bugetului de acasă... Dar, de bună seamă că trebuie să ne gândim că rochia albă nu poate fi îmbrăcată în fiece seară. Atunci?... Atunci suntem silite să îmbrăcăm un alt mantou, asortat la cealaltă rochie — rochia de muselină. Sau, dacă suntem econoame, nu ezităm. Micul mantou alb îl vom înlocui printr'un scurt bolero, cu răscroiala gâtului scobită înăuntru, cu mâneca fie jumătate, fie lungă, fie scurtă, deoarece actualmente fiecare dintre noi poate să-și dea curs liber fanteziei. Preferăm să fie din catifea portocalie, verde migdală, sau geranium (roșu-mușcată). În aceste culori se va potrivi și cu cele două rochii pomenite mai sus, cu condiția să fie întovărășite de pantofi asortați.
 |
| Rochii prezentate cu ocazia evenimentului „Ziua
modei” organizată la Hipodromul Băneasa în 1931: Rochii create de d-na Maria Fărcășanu (stânga) O splendidă creație a Casei Paneth Jene (dreapta) |
Pentru rochiile imprimate se schimbă treaba. Acolo e suficient să ai un bolero din același material, necăptușit bineînțeles, chiar dacă ar fi vorba de o muselină atât de fină încât pe lângă ea pânza de păianjen ar părea țesătură vulgară. În efectul imprimatelor e de dorit ca starea finanțelor să îngăduie o adăugire de blană, fie și neautentică. Aceasta trebuie pusă în special la mâneci, acolo unde se termină, la cot sau mai sus. La răscroiala gâtului nu e necesară, întrucât aceasta trebuie să fie scobită rotund, descoperind întreaga ceafă, pe care încep să se agite primele smocuri din părul care se lasă din nou lung. Negru e tot ce poate fi mai delicios pentru o blondă, contrastând cu nuanța aurie a coafurii.” (Cléo, Ilustrațiunea Română, 2 septembrie 1931)
Rochiile de seară: Eleganța perfectă
Ceea ce le plăcea cel mai mult doamnelor în vacanță nu era doar odihna sau bucuriile călătoriei prin noi peisagii, ci mai cu seamă evadarea din viața zilnică și posibilitatea de „aventură”. Cine putea ști dacă într'o seară, pe o terasă de cazinou, nu aveau să facă cunoștință, ca în romanele pentru fete de pension, cu eroul pe care-l vor iubi? Pentru acest prinț îndepărtat își alegeau toaletele și țineau să strălucească, pentru că marea clipă se putea ivi oricând. Dacă pentru zi erau suficiente costumul sport sau pijama, seara impunea o perfectă eleganță:
„Ceea ce ne trebuie sunt voalurile, muselinurile, imprimatele sau tonurile cari se potrivesc cu lumina de seară. Ca fond pentru imprimate, totdeauna negrul, sau, dacă preferați în acest an, verdele, verdele de salată. Deasupra, o întreagă gamă amețitoare de galben-lămâie, portocaliu-capucin, roșu-bazin (sau bramand) sau albastru, roz și alb. Într'un singur ton: alb, turquoise, capucin, tango, portocaliu, verde închis.
 |
| Rochie
elegantă din organdi (stânga) Ținută pe plajă (centru) Costum de seară din crêpe georgette verde deschis (dreapta) |
Șoldurile trebuie strânse bine jos, astfel ca amploarea lor să nu se desemneze decât deasupra genunchilor. Decolteurile arată o fantezie încântătoare. Iată, de pildă, o rochie ai cărei umeri erau prinși cu o legătură ușoară și uniți în mijlocul spatelui printr'un nod suplu, cu capetele atârnânde. Decolteul acestui model se despică foarte jos la spate. Altele, mai ușoare de purtat, sunt prevăzute cu o mică pelerină, mobilă sau nu, care formează un început de mâneci în susul brațelor. Dacă e mobilă, ea se va lega printr'un nod simplu. În special la imprimate, se va pune peste rochie o mică vestă foarte scurtă din aceeași țesătură, bineînțeles nedublată. Acest soi de bolero va trebui să fie foarte ajustat, foarte lipit pe talie și să se oprească imediat dedesubtul acesteia. El va fi fără guler, sau cu reveruri mari, sau se va încheia tot cu un nod suplu, pentru a se lega în jurul umerilor.
Bascele sunt de un efect nostim pentru fericitele cari sunt destul de înguste în șolduri pentru a-și putea permite această modă. Micile mâneci balonate, cari se umflă începând de la umăr spre a se strânge înspre cot, au un farmec arhaic cert. Dar par puțin cam excentrice. Preferăm rochiile despre cari am vorbit mai sus, cari sunt fără a putea fi zeflemisite de profanii în ale modei.” (Ilustrațiunea Română, 8 iulie 1931)
Moda la cazinou: Cele patru rochii indispensabile
Seara era încântătoare când o petreceai acasă, stând de vorbă cu prietenii sau citind într-un fotoliu comod. Devinea însă mai greu când te aflai la băi și locuiai la hotel; era aproape imposibil să stai închisă în odaie înainte de miezul nopții, iar să lenevești în hol era de-a dreptul plictisitor. Rămânea doar Cazinoul, singurul loc unde se puteau alunga gândurile negre. Acest stabiliment pretindea zilnic frumoase rochii de seară, iar pluralul era cu totul intenționat! O garderobă de seară studiată se compunea în chipul următor:
„În primul rând, o rochie neagră. Aceasta e de neapărată lipsă (indispensabilă). Ea va fi purtată cel mai des, de preferință când dispoziția nu va fi extraordinară, sau când purtătoarea ei va fi decis că în acea seară „n'are gust să se mai îmbrace”. Muselina și dantela, bine asortate, sunt în special recomandabile.
În al doilea rând, o rochie imprimată. E tot atât de indispensabilă ca și rochia neagră. Fondul deschis, dacă vreți, dar sunt de preferință fondurile întunecate, cari te fac mai subțirică. Modelele de rochii imprimate sunt mai variate decât ale rochiilor negre. Imprimeurile permit foarte frumoase efecte de decolteu cu noduri torsade, extrem de tinerești și plăcute ochiului. Aceste modele pot fi și combinate, parte dintr'o singură culoare, dar atunci trebuie luat în seamă ca întregul să nu capete aerul unei rochii refăcute, impresie ce survine adesea, chiar dacă costumul e rezultatul compoziției dintre două stofe diferite.
În al treilea rând, dacă ești mai subțirică, o rochie de organdi foarte colorată, până la volane, evoluând în voaluri și rușe, câteodată improvizând efecte minunate de noduri din catifea neagră.
Aceste prime trei rochii sunt indispensabile. O a patra poate însă să o înlocuiască pe cea de-a treia, dacă vârsta și corpolența o cer. Aceasta ar putea fi de crêpe de saten alb, roz punctat sau de culoarea șampaniei. E o rochie de mare ținută, foarte decoltată în spate, bine studiată în detaliile panourilor și ale dârelor. Convine femeilor... puțin trecute (dacă există vreuna?) sau femeilor foarte înalte, foarte frumoase, foarte maiestuoase.” (Ilustrațiunea Română, 5 august 1931)
Fie că înfruntau praful șoselelor în redingote bej, fie că își unduiau siluetele în rochii negre din muselină pe terasele cazinourilor, elegantele anului 1931 știau un lucru sigur: vacanța nu era un motiv pentru a abdica de la statutul de „făptură gingașă și cochetă”. Privind astăzi în geamantanul lor de acum aproape un secol, nu putem să nu remarcăm că, dincolo de capriciile țesăturilor din lână sau ale bulinelor contrastante, adevărata armă a Evei interbelice a rămas aceeași: o grație absolută, atent studiată, capabilă să cucerească lumea... sau măcar faleza de la Constanța.
Îți recomand să citești și articolele:- “Moda în vacanță” (de ieri și de azi)
- Sprâncenele femeilor frumoase: Îngrijirea sprâncenelor de-a lungul timpurilor
- Belle Époque și tradiție românească: Modă și stil la sfârșitul secolului al XIX-lea
- Modă în vremuri de război
Voi, doamnelor și domnișoarelor de astăzi, ce piese din „valiza” anului 1931 ați lua în următorul concediu?
0 comments:
Trimiteți un comentariu