Intrebare pentru voi:
In ce an a fost scris textul urmator ?
DISTRUGEREA DATINELOR NOASTRE
„ Din an in an datinele, obiceurile credintele
noastre, lasate din batrani, isi pierd tot mai mult din consistenta lor, asa
ca, cel mult peste doua generatii nici nu se va mai pomeni de serbarile, cunoscute
– sub numele de Colinzile Craciunulul si ale Anului nou daca tot astfel vor merge lucrurile.
Astazi chiar, in ajunul acestor doua
sarbatori, doar prin mahalale si prin sate se mai pastreaza obiceiul strabun
de umbla cu colinda.
In orase, si mai cu seama prin strazile
principale,, nici nu se mai stie de acest obicei. Bogatasii inchid portile si
nu lasa,copiii, cari vin cu colinda. Cat despre Irozi,Nunta taraneasca, Steaua,
nici nu se pomeneste ca sa se mai arate prin strazile din centru (...).
E dureros de tot, ca aceste obiceiuri sa
dispara si inca intr-un mod atat de trist.
Si aceasta pierdere a conzistentei datinelor noastre, se datoreaza
fara indoiala distrugerii credintei
Mai
inainte vreme. atit orasanul cat si taranul, erau tot atat de
credincios.i Amandoi pazeau sarbatorile, amandoi se duceau duminica si sarbatoarea
la biserica, amandoi se inchinau cu aceiasi religiozitate.Dar de cand
romanul a inceput a se adapa la scoalele strainatatii, de cand a inceput sa-si
imbuibeze capul cu toate nazdravaniile panglicarilor apusului,de cand isi sacrifica tineretele pe altarul neurasteniei, de atunci si datinele
stramosesti au inceput sa se instraineze, asa ca azi feciorii bogatasilor de
alta data nici nu mai stiu de acele datine sfinte (...).”
Articolul din Foaia populara – numarul de
Craciun – 26 decembrie 1898 ( si stfel v-am dat si raspunsul la intrebare )
este semnat Un batran moldovean . Mi-a atras atentia titlul – apoi continutul
care – poate fi scris aproape cu aceleasi cuvinte si astazi. Citindu-l am fost
cuprins de un optimism nebun. Colinzile si obiceiurile de Craciun nu au
disparut inca – desi a trecut un secol si ceva de la aparitia articolului, un secol cu doua razboaie mondiale si 50 de ani de comunism care au trecut peste noi. Ele
s-au transformat, s-au laicizat, s-au comercializat ( poate erau si atunci deja
usor comerciale ? ) – dar nu au disparut. Si nu a disparut nici farmecul lor,
mereu proaspat. Asa se face ca un articol pesimist m-a incarcat de optimism : obiceiurile si datinile de Craciun
nu vor disparea din sufletului neamului nostru. Gresesc?
Postări
