Aristizza Romanescu – Actrița care respira teatru prin toți porii

Aristizza Romanescu, alături de Ștefan Iulian, Grigore Manolescu, Constantin I. Nottara și Agatha Bârsescu a fost unul dintre marii actori români care au susținut pe umerii lor teatrul românesc, așa cum stâlpi au fost înaintașii lor Matei Millo, Frosa Popescu, Ștefan Velescu și Mihail Pascaly la vremea lor.    În albumul omagial al Aristizzei Romanescu, poetul Mihai Eminescu a transcris, în octombrie 1886, celebrele versuri din poezia „La steaua”: “La steaua care a răsărit /E o cale atât de lungă / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii ca s'ajungă...". În același album omagial Veronica Micle nota în 29 iunie 1885: “D-nei Aristizza Romanescu-Manolescu: Te aud, te văd și nu pot spune / Ești interpretul sau anume / Ființa care a trăit / În mintea geniului care / Visat'a făr'de-asemănare / Un chip ce'n lume n'a pășit?” Aristizza Romanescu în rolul Ofeliei din Hamlet (dreapta) Aristizza Romanescu s-a născut la 24 decembrie 1854, la Craiova, fiind fiica artiștilor Constantin Dimitriadi și Paulina Stavrescu – actori de marcă ai teatrului din Craiova – și nepoată a lui Teodor...

Citește mai mult... »

Au fugit de acasă pentru a se face actori...

În vremurile de azi este, de cele mai multe ori, este o mândrie ca cineva "să se facă actor". Cu cât talentul și faima unui actor este mai mare, cu atât sunt mai încântați sunt părinții de alegerea făcută de copiii lor de a se dedica scenei. Și nu se pune, în nici un caz, problema de a izgoni de acasă vreun copil pentru că a ales să devină actor. În vremurile de ieri însă, pe la începutul secolului trecut, “o seamă de părinți se socoteau în doliu dacă vreun băiat sau fată își arătau dorința de-a fi „râsul lumii". Nu numai boerii nutreau idei atât de proaste pentru meseria de „actor", egală cu aceia de paiață, ci și burghezimea, care în realitate a căutat întotdeauna să țină pasul celor „nobili" - nu avea părere bună despre „soitari" (notă: fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor fanarioți din Țările Române, care însoțeau pe domn la parade, la petreceri etc.), adică despre “bufoni”. Nu că actorii nu erau simpatizați de public, dar meseria lor era legată, pe vremea aceia, de multe suferinți, pricina a unei proaste stări materiale, îmbunațită mult mai târziu.” (*) Ștefan Julian -...

Citește mai mult... »

Primele spectacole de revistă din România

Primii pași ai teatrului de revistă din România PARAGRAFE: APELE DE LA VĂCĂREȘTI CER CUVÂNTUL Actul de naștere al teatrului de revistă din România este legat de numele actorului și dramaturgului Matei Milo – părintele teatrului românesc - autor al textului primei “comedii-vodevil” jucată pe scenele din România: “Apele de la Văcărești”. Muzica spectacolului a fost compusă de la fel de celebrul Alexandru Flechtenmacher (compozitorul muzicii pentru “Hora Unirii”).  ...

Citește mai mult... »