Aristizza Romanescu – actrița care respira teatru prin toți porii

Actori aproape uitați: Aristizza Romanescu

 

PARAGRAFE:

• Aristizza Romanescu - primii ani
• Aristizza Romanescu - debutul
• Aristizza Romanescu: 25 de ani de teatru - 623 de roluri
• Aristizza Romanescu - sfârșitul trist al unei actrițe de geniu

 

Aristizza Romanescu, alături de Ștefan Iulian, Grigore Manolescu, Constantin I. Nottara și Agatha Bârsescu a fost unul dintre marii actori români care au susținut pe umerii lor teatrul românesc, așa cum stâlpi au fost înaintașii lor Matei Millo, Frosa Popescu, Ștefan Velescu și Mihail Pascaly la vremea lor. 

 

 

În albumul omagial al Aristizzei Romanescu, poetul Mihai Eminescu a transcris, în octombrie 1886, celebrele versuri din poezia „La steaua”: “La steaua care a răsărit /E o cale atât de lungă / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii ca s'ajungă...".

Continuarea

Drumul spre glorie: Destinele marilor actori români care au ales scena în locul familiei

Dacă astăzi succesul pe scenă aduce prestigiu și bucurie în familie, în urmă cu un secol, dorința unui tânăr de a deveni actor era privită ca o adevărată dramă familială. 'O seamă de părinți se socoteau în doliu' dacă urmașii lor aspirau la ceea ce era considerat atunci 'râsul lumii'.

 

 

Atât boierimea, cât și burghezia vremii, asimilau profesia de actor celei de paiață sau de 'șoitar' – măscăriciul de altădată al curților fanariote. Deși publicul îi îndrăgea, statutul social al actorilor era marcat de o stare materială precară, transformând această vocație într-un drum plin de sacrificii, departe de strălucirea de astăzi. 

„Proasta părere n'a împiedicat totuși pe atâția tineri, mai puțin tinere, din burghezia de sus și chiar din neam de boeri, să îmbrațișeze meseria, fără să le pese de apriga luptă cu nevoile vieții ce-i aștepta”.

Continuarea

Nașterea teatrului de revistă în România: Matei Millo și „Apele de la Văcărești”

Actul de naștere al teatrului de revistă din România este marcat de figura emblematică a lui Matei Millo – considerat părintele teatrului românesc. 

 

Acesta a scris textul primei „comedii-vodevil” jucate pe scenele autohtone: „Apele de la Văcărești” (1872), punând bazele unui gen care avea să devină extrem de popular pentru satirizarea moravurilor sociale și politice ale vremii. Muzica spectacolului a fost compusă de celebrul Alexandru Flechtenmacher (cunoscut pentru muzica „Hora Unirii”).

 

---

---

Primele reprezentații: „Apele de la Văcărești” (1872)

 

Premiera „Apele de la Văcărești” a avut loc pe 19 noiembrie 1872, în sala Teatrului Bossel din București: 

“Pe la 1873 (notă: premiera a avut loc în 19 noiembrie 1872), în sala Teatrului Bossel, care se afla peste drum de Palatul Telefoanelor, s’a jucat întâia revistă teatrală “Apele de la Văcărești”, scrisă de marele actor care a fost Matei Millo. Lucru nemaipomenit până atunci, revista aceasta s’a jucat de 35 de ori la rând, salvând astfel starea financiară  a marelui actor, stare precară în vremea aceea." (1) 

Contextul titlului: Scandalul apelor minerale 

 
Titlul curios se referea la o escrocherie a vremii: un inginer, Berton, pretindea că a descoperit izvoare cu ape feruginoase „făcătoare de minuni” în zona Văcărești. Bucureștenii, dornici de un „Baden bei Wien” autohton, au dat năvală. Această întâmplare a servit drept cadru satiric pentru Matei Millo:

"De unde titlul curios de “Apele de la Văcărești”? Un inginer, numit Berton, a dat alarma precum că a descoperit el, peste drum de uzinele Lemaitre, niște izvoare cu ape feruginoase făcătoare de minuni. S’au găsit și doctori care să țină hangul inginerului, ba s’au apucat, mă rog, să și numeroteze isvoarele. Bucureștenii care voiau și ei un “Baden bei Wien”, s’au declarat mulțumiți de invenția inginerului și au dat năvală să bea apele feruginoase ale lui Berton. Întâmplarea aceasta a dat mult de lucru cronicei scandaloase a timpului.“ (1)

Matei Millo

Continuarea