Colinde vechi

Am gasit pentru voi doua colinde publicate in numerele de Craciun ale Foii populare din anii 1898 si 1899. Primul dintre ele - Cantec de stea - se canta in vremea domitorului A.I.Cuza - cel putin asa spune articolul:

CANTEC DE STEA

Frunza verde de trei flori

Mi-a venit niste fiori

Din talpi pana’subsuori!

Ce amar si ce durere

O! Plangere neincetata

Cu lacrami amestecata!

Iaca moartea ma desparte

Si me duce’ntr’alta parte...

Sa va rugati la tot omul

Pentru mine catre Domnul

Sa ma duca la ai drepti

Unde se duc si’ntelepti!

Sa va rugati la tot omul

Pentru mine catre Domnul

Sa ma duca intr’o lumina

Unde-i  inima deplina!

Vino, taica, fratiori !

Vino, maica, suriori!

Veniti si voi copilasi

Iubitii mei ingerasi!

Veniti  veri, veniti nepoti

Si veniti vecini cu toti...

Veniti rude, doritori

Ce me vedeti c’acu mor

Si me’mpodobiti cu flori.

Auzita de la Gr. Militaru-Gorju

si cantat in zilele Craciunului

in timpul lui Cuza Voda

( Foaia populara -27 decembrie 1898 )

COLINDA (CORINDA)

Colo 'n sus spre rasarit

Stea galbina s'a ivit

Dar aceia nu e stea

Ci’i o dalba monastire.

In monastire cine-si canta?

Noua Popi, noua Dieci

Si pe atatia Patrierhi.

Slajba sfinta cine-o asculta ?..

Asculta-o maica sfanta.

Maica sfanta cu fiu sfant

Fiul plange nu mai tace

Maica nu stie ce sa face:

-          Taci fiule, taci dragule

Ca maica tie ti-a da

Doua mere , doua pere

Doua tate albe ale mele

Si ti-i juca'n san cu ele.

Fiul plange nu mai tace

Maica nu stie ce sa face:

-          Taci fiule, taci dragule

Ca maica tie ti-a da

Scaun jadetului.1)

Macaul  botezului

Din scaun ai judeca

Cu macau 2) ai boteza.

( De la Filip Orofreiu din Orastie jud. Huneidorei.

 Transilvania. Etate : 59 ani.

St.. ST. TUTESCU

 1)      Jadet – judecatorul sufletelor;

2)    Macau- buchetul de busuioc cu care boteaza Popa

Citește mai mult... »

Optimism de Craciun

Intrebare pentru voi:

 In ce an a fost scris textul urmator ?

DISTRUGEREA  DATINELOR NOASTRE

„ Din an in an datinele, obiceurile credintele noastre, lasate din batrani, isi pierd tot mai mult din consistenta lor, asa ca, cel mult peste doua generatii nici nu se va mai pomeni de serbarile, cunoscute – sub numele de Colinzile Craciunulul si ale Anului  nou daca tot astfel vor merge lucrurile.

  Astazi chiar, in ajunul acestor doua sarbatori, doar prin mahalale si prin sate se mai pastreaza obiceiul strabun de  umbla cu colinda.

In orase, si mai cu seama prin strazile principale,, nici nu se mai stie de acest obicei. Bogatasii inchid portile si nu lasa,copiii, cari vin cu colinda. Cat despre Irozi,Nunta taraneasca, Steaua, nici  nu se pomeneste ca sa se mai arate prin strazile din centru  (...).

E dureros de tot, ca aceste obiceiuri sa dispara si inca intr-un mod atat de trist.

Si aceasta pierdere  a conzistentei datinelor noastre, se datoreaza fara indoiala distrugerii credintei

Mai  inainte vreme. atit orasanul cat si taranul, erau tot atat de credincios.i Amandoi pazeau sarbatorile, amandoi se duceau duminica si sarbatoarea la biserica, amandoi se inchinau cu aceiasi religiozitate.Dar de cand romanul a inceput a se adapa la scoalele strainatatii, de cand a inceput sa-si imbuibeze capul cu toate nazdravaniile panglicarilor apusului,de cand isi  sacrifica tineretele pe altarul neurasteniei, de atunci si datinele stramosesti au inceput sa se instraineze, asa ca azi feciorii bogatasilor de alta data nici nu mai stiu de acele datine sfinte (...).”

  

Articolul din Foaia populara – numarul de Craciun – 26 decembrie 1898 ( si stfel v-am dat si raspunsul la intrebare ) este semnat  Un batran moldovean . Mi-a atras atentia titlul – apoi continutul care – poate fi scris aproape cu aceleasi cuvinte si astazi. Citindu-l am fost cuprins de un optimism nebun. Colinzile si obiceiurile de Craciun nu au disparut inca – desi a trecut un secol si ceva de la aparitia articolului, un secol cu doua razboaie mondiale si 50 de ani de comunism care au trecut peste noi. Ele s-au transformat, s-au laicizat, s-au comercializat ( poate erau si atunci deja usor comerciale ? ) – dar nu au disparut. Si nu a disparut nici farmecul lor, mereu proaspat. Asa se face ca un articol pesimist  m-a incarcat de  optimism : obiceiurile si datinile de Craciun nu vor disparea din sufletului neamului nostru. Gresesc?

Citește mai mult... »

Felicitări de Crăciun și de Anul Nou

Pentru că tot suntem în febra sărbătorilor - și pentru că e perioada în care primim și transmitem felicitări cunoscutilor, apropiatilor sau colaboratorilor, mă rog, cam tuturor celor pe care îi cunoaștem (din pacate - în marea majoritatea a cazurilor - în format electronic) - m-am decis să caut felicitări din vremuri trecute. Fără sa neg farmecul celor de azi - nu pot să nu spun că regret timpul în care, înainte de Crăciun, primeam multe plicuri cu felicitări "pe hârtie" cu urări frumos caligrafiate, scrise de mână. Am găsit câteva felicitări din perioada interbelică în arhiva digitală a Bibliotecii Naționale. Vi le arăt și vouă:

          

Și o felicitare mai specială, trimisă credincioșilor de Patriarhul Nicodim al României în anul 1940:

Citește mai mult... »

Gheorghe Ionescu-Gion

GHEORGHE IONESCU-GION
(n. 1909, Bucuresti – d. 1999, New York )

Artist celebru din perioada interbelică, Gheorghe Ionescu cunoscut sub pseudonimul Gion, a fost un renumit interpret de tango și de foxtrot. Deși și-a început studiile la Facultatea de medicină – studii la care a renunțat după ce a leșinat în timpul primei autopsii – fără știrea părinților - s-a îndreptat înspre cariera muzicală. Într-o seară în care cânta la barul de noapte „Răcarul”, mama sa, adusă de prieteni să-și descopere copilul pe scenă, a leșinat atunci când l-a văzut.

Talentul l-a făcut însă repede celebru.O celebră reclamă interbelică de pe tramvaiele bucurestene suna așa: „Cel mai bun diseur Gion, cele mai bune plăci Odeon”. De-a lungul timpului, Gheorghe Ionescu-Gion a înregistrat numeroase șlagăre la case de discuri din Germania şi din Suedia. A colaborat cu orchestra de jazz „Ghinda” și cu orchestra compozitorului Elly Roman. 

Cazinoul de la Sinaia, Carmen Silva în Eforie, Terasa Oteteleșanu din București și multe alte cafenele și bodegi cunoscute ale vremi erau locurile unde Gion delecta publicul cu vocea lui caldă, distinsă și naturală. Dintre șlagărele interpretate de Gion, cu siguranță că ați ascultat "Adio Doamna”, „Inima-i un telefon”, „Tu ești totul pentru mine”, „Vreau să-mi cânti din vioară”, „Iartă-mă”, „Vei minți și tu”, „Nu cred”, „Gândește-te la mine” sau „Dă-mi iarași gura ta”.

Dupa război, datorită legaturilor cu casa regală, Gion a fost arestat. Între anii 1949 și 1955 a fost internat în lagăre de muncă de la canal și din Făgăraș. Viața în închisoare la îmbolnăvit grav – a ieșit din detenție mutilat la față și având doar 45 kg. A continuat totuși să cânte prin restaurantele din București și de pe litoral (la „Zori de Zi”, „Pescăruș”, „Bordei”, „Feroviar”, „Cinci Lei”, „Unirea”) și a jucat în câteva filme (amintesc doar câteva: "Ofiţerul recrutor" - 1969, "Răpirea fecioarelor" - 1968, "Cerul incepe la etajul III" - 1967).

În 1979 Gion a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde de altfel a și murit în anul 1999.

Citește mai mult... »

Oferte speciale de Craciun - 1906

Va dau cateva idei pentru darurile pe care urmeaza sa le faceti de Craciun celor dragi.

Doamnele si domnisoarele inteligente se vor bucura sigur daca le cumparati vestita crema de fata produsa de farmacistul Foldes Kelemen din Arad : MARGIT-CREME. Cu efect rapid si sigur de eliminare a alunitelor, pistrilor de ficat, zgrabuntelor, bubitelor,bubelor de fierbinteli si pentru alte multe necuratiri ale pielii obrazului.

Daca va grabiti, poate o mai gasiti. In decembrie 1906 cel putin sigur mai era in stoc!!!!

Sau daca doriti, doar pana la Anul Nou (1907) puteti cumpara produse ale magazinului Heinke&Brod din Viena: materiale diverse, flanel, zefir, barchend, batiste, naframi. Daca doriti sa faceti comenzi direct - nu va sfiiti.Magazinul vienez poarta corespondenta si in limba romana.

Sursa: Ravasul (aparut la Cluj) in 15.12.1906

Citește mai mult... »

Curtezane celebere (2): Zaraza – legenda fara chip

Despre Zaraza se banuieste ca a fost o curtezana de lux a Bucurestiului antebelic. Ea "avea fata aspra, buzele ca de barbat senzual si parul atat de negru si de lucios, incat de buna seama ca fusese dat cu pumni intregi de ulei de nuca. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri si pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame". Era o apariţie care tăia răsuflarea bărbaţilor şi stârnea invidia femeilor.

Bucurestiul interbelic

Se stie ca a fost marea iubire a lui Cristian Vasile – cel care canta seara de seara la localul „Vulpea Roşie“, de pe Selari - strada cunoscută pentru bordelurile sale, fiind unul dintre cele mai cunoscute și căutate locuri pentru plăcerile trupesti:

Cristian Vasile

Din seara în care s-au văzut pentru întâia oară, Zaraza şi Cristian Vasile şi-au trăit iubirea pătimaş, deşi ea nu obişnuia să se îndrăgostească atât de uşor. Sensibilitatea lui, trădată şi prin felul în care îşi cânta melodiile, a determinat-o pe Zaraza să cedeze şi să devină, spre mirarea tuturor, femeia unui singur bărbat – Cristian Vasile. Cuprins de gelozie, Zavaidoc a ameninţat că o să-l omoare pe rivalul lui. Cu toate astea, a renunţat la planul de a-l ucide pe Cristian Vasile, de teama de a nu fi descoperit. Sfârşitul tragic al poveştii nu a putut fi însă prevenit. În locul lui Vasile, a fost ucisă Zaraza. Autorul crimei a fost Borilă, un ţigan gelos din anturajul lui Zavaidoc, plătit să omoare. Trupul ei, însângerat, a fost găsit chiar a doua zi după crimă. Tragedia se întâmpla undeva în luna octombrie a anului 1946.

Cristian Vasile in anul 1932

Legenda spune că, la aflarea veştii, Cristian Vasile şi-a pierdut minţile de durere:: mai întâi, a furat din crematoriu urna cu cenuşa marii lui iubiri, după care a mâncat-o linguriţă cu linguriţă, iar apoi a încercat să se sinucidă cu terebentină, un lichid incolor, cu miros pătrunzător, extras din răşină de conifer. Din fericire, tentativa cântăreţului a eşuat, însă din acel moment nu a mai reuşit să cânte, din cauză că substanţa pe care a băut-o i-a distrus corzile vocale. Cei care au auzit legenda s-au împărţit în două tabere: cei care spun că Zaraza este doar ficţiune şi cei care cred că a existat intr-adevar o femeie care a inspirat această legendă, una dintre cele mai frumoase ale vechiului Bucuresti. Nimeni nu poate sti daca Zaraza a existat cu adevarat, dar asta nu ne impiedica sa ne inchipuim povestea de dragoste dintre frumoasa curtezana si cantaretul Cristian Vasile:

Disc Odeon cu Zaraza

A mai ramas in memoria noastra doar tangoul celebru si legenda:

Cand apari senorita, in parc pe-nserat
Curg in juru-ti petale de crin.
Ai in ochi patimi dulci si luciri de pacat,
Si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e un poem de nebune dorinti,
Sanii tai un tezaur sublim.
Esti un demon din vis, care tulburi si minti,
Dar ai zambetul de heruvin.

Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Cati au plans nebuni pentru tine,
Si cati au murit ?
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,
Sa ma-mbete mereu.
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor si eu!

Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Cati au plans nebuni pentru tine,
Si cati au murit ?
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,
Sa ma-mbete mereu.
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor sï eu!


Pe aceiaşi temă:

Ana Cumpănaş sau "Femeia în roşu"

MSR Miţa Biciclista şi lumea politică

Citește mai mult... »