România se numără printre puținele țări în care opereta are o puternică și valoroasă tradiție. În anii 1830 - 1831, viața artistică din principalele centre culturale era dominată de vodevil – acea formă a teatrului muzical care a pus bazele genului la noi.
Primele companii de operetă și-au început activitatea acum mai bine de 130 de ani, demonstrând longevitatea unui gen care îmbină armonios libretul dramatic, dansul și muzica de orchestră.
Opereta de altădată și Grădina Oteteleșanu
Un adevărat animator al genului a fost tenorul Constantin Grigoriu. Începând cu anul 1904, acesta a prezentat în celebra Grădină Oteteleșanu aproape tot repertoriul internațional important.
Această perioadă a dat naștere unor artiști legendari care au cucerit și scenele europene: Nicolae (Nae) Leonard, Florica Cristoforeanu, Mara d’Asti, Florica Florescu, V. Maximilian, N. Ciucuretti și G. Carussi.
Această perioadă a dat naștere unor artiști legendari care au cucerit și scenele europene: Nicolae (Nae) Leonard, Florica Cristoforeanu, Mara d’Asti, Florica Florescu, V. Maximilian, N. Ciucuretti și G. Carussi.
Florica Florescu - o vedetă pe scenele de odinioară
Florica Florescu și-a început cariera (alături de Maria Ciucurescu) în trupa lui Burienescu – o trupă pe care Caragiale mergea adesea să o vadă pe scenele grădinilor de vară din București. A debutat pe scena Grădinii Mitică Georgescu din str. Câmpineanu.
La sfârșitul lui iunie 1905, stagiunea Grădinii Rașca a fost deschisă de trupa condusă de Nicu Poenaru. În operetele M-selle Nitouche și Fata tamburului major s-a remarcat Florica Florescu - viitoarea stea a operetei românești.
În anul 1909 o regăsim în trupa lui Constantin Grigoriu la Lyric, jucând alături de Leonard și Maximilian. Tot atunci a jucat la Oteteleșanu în Husarii la manevră (Kalman), presa notând: „Florica Florescu, delicioasă în travestiul unui teterist”.
În 1910 a apărut în Contele de Luxemburg (Lehar) și Orfeu în infern (Offenbach) la Teatrul Modern.
La sfârșitul lui iunie 1905, stagiunea Grădinii Rașca a fost deschisă de trupa condusă de Nicu Poenaru. În operetele M-selle Nitouche și Fata tamburului major s-a remarcat Florica Florescu - viitoarea stea a operetei românești.
În 1910 a apărut în Contele de Luxemburg (Lehar) și Orfeu în infern (Offenbach) la Teatrul Modern.
Citește și: Povești din București - Terasa și grădina Oteteleșanu
Alte roluri remarcabile:
• 1910 – Pompierul de serviciu (Varney); Distribuție: G. Carussy, Elena Leonard, Florica Florescu.
• 1912 – Păpuşica (Leo Fall); Distribuție: Florica Florescu și celebra Maria Filotti.
• 1913 – Femeia modernă (Jean Gilbert); Distribuție: G. Carussy, V. Maximilian, Florica Florescu.
• 1916 – Când doi se iubesc (Ed. Eysler); Regia: Dumitru Mitu.
• 1912 – Păpuşica (Leo Fall); Distribuție: Florica Florescu și celebra Maria Filotti.
• 1913 – Femeia modernă (Jean Gilbert); Distribuție: G. Carussy, V. Maximilian, Florica Florescu.
• 1916 – Când doi se iubesc (Ed. Eysler); Regia: Dumitru Mitu.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu