Aventurile rochiei-pantalon în Bucureștii anului 1911

La începutul secolului trecut Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni nu putea trece așadar neobservată de societatea vremii. Constantin Bacalbașa surprinde momentul în "Bucureștii de altă dată" (vol. 4 - 1911-1914): Un croitor parizian a pus la modă rochia-pantalon, iar agenții săi în București, ca și în alte orașe ale țărei, au îmbrăcat femei-manechinuri pe care le-au însărcinat să circule pe stradele principale. Era reclamă. Dar publicul bucureştean – ca pretutindeni de altfel – n-a voit să admită moda cea nouă, iar bietele manechinuri au fost fugărite pe străzi și, dacă erau ajunse, erau maltratate, iar pantalonii sfâșiați.

Îmi amintesc de o scenă destul de comică petrecută pe Piața Teatrului. O femeie destul de tânără și frumușică apare într-un superb costum; pantalonul ținea locul rochiei. Deodată o mișcare se face în public și huiduelile izbucnesc. Femeea trece parcă  n-ar fi fost vorba de ea! Însă valurile mulțimei încep să spumege. Derbedei se adună repede la auzul huiduielilor şi femeea este înconjurată. Văzând pericolul, manechinul iuțește pasul, dar câțiva trecători mai aprinși și mai indignati împotriva noului costum, se reped asupra ei. Aproape să fie sfâșiată. Cu mare greutate intră într-un gang unde, ajutată de câțiva domni, dispare.

Furnica
Caricatură din revista "Furnica" - 17 martie 1911

Revista "Furnica" nu putea să rămână nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare  de a fi impusă o "modă senzațională". Redactorul "Tararascon" consemnează cu umor evenimentul în numărul din 10 martie 1911: Domnii Cască-gura, Pierde-vară și alții ca ei, s’au dedat la manifestațiuni ostile împotriva a două femei cari se plimbau pe stradă îmbrăcate cu ultima noutate a modei: așa numitele rochii-pantaloni. O cocoană la București a fost huiduită și n’a scăpat să fie linșată de mulțime decât fugind cu o birjă, ajutată de un domn amabil și civilizat. O altă cuconiță, la Galați, a căzut și mai serios victimă a furiei poporului care i-a sfâșiat veșmintele de pe ea.

Același "Tarascon" sesisează care era de fapt adevărata miză a "problemei": În gestul grosolan al domnului Cască-gura de azi care manifestează împotriva rochiilor-pantaloni, eu văd în definitiv instinctul de conservare al sexului tare ce-și apără privilegiile care au început sa-i fie așa de aprig disputate de sexul celălalt. (...)Și atunci, vai de cei ca domnul Cască-gura! Atunci se va dovedi că, din punct de vedere al inteligenței și rațiunei, mulți bărbați ar merita să fie îmbrăcați cu rochii, ba încă cu malancoave!
 
Furnica
" Daca femeile au început să maimuțească
pe bărbați, adică noi de ce nu ne-am izmeni ? "
desen de A. Murnu - "Furnica" (17 martie 1911)

Nu la fel de îngăduitoare este însă "Leny", redactor al rubricii "Cronica modei" publicată în revista "Moda nouă ilustrată" (1 martie 1911): Pentru că toată lumea se ocupă de foi-pantalon sau de foile crețe jos la tiv, cu atât mai mult eu, nu-i așa? Dar va asigur că nu o pot aprecia. Moda are multe capricii ce e drept, dar acest fel de fustă e un capriciu cu totul deosebit și chiar ridicul. Se zice că moda e în legătură cu starea socială și că ea traduce aspirațiunile femeilor și pare a fii un adevăr că fusta-pantalon vrea să dovedească o încercare a femeilor la trecerea masculinizărei. Da, dar admirați contradicția și ilogismul! Pe când această rochie ne dă aparența unei moderne amazoane lăsată larg și strânse jos, ea are două expresii cari se opun una față de alta.

Maria Mihăescu (alias Mița Biciclista) – un personaj celebru al epocii - era bineînțeles un fun al rochiei-pantalon: „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocrații de la Capșa, burghezii de la Oteteleșanu și boemii de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly”. (Alexandru Predescu  -  „Vremuri vechi bucureştene”)

Maria Mihaescu
Maria Mihăescu - alias "Mița Biciclista"

Moda rochiilor-pantalon nu "a aprins" în România anului 1911. Primul pas fusese însă făcut. Peste aproape două decenii, prin anul 1927, aflăm din ziarul „Viitorul” că o femeie ar fi fost reţinută în Bucureşti pentru că a fost surprinsă mergând pe stradă îmbrăcată în pantaloni, fapt încă nepermis chiar şi la acea epocă târzie, deoarece pantalonii erau „îngăduiţi femeilor doar la călătorie şi exerciţii de manej. Curajoasa doamnă a scăpat doar cu o amendă pentru... atentat la pudoarea publică.

Pantalonii pentru femei sunt acceptați definitiv abia în anii ’50, astăzi pantalonul fiind la fel de util și de purtat ca și o pereche de ciorapi. Marile și micile case de modă se întrec în fiecare sezon în a oferi modele și croieli care încântă prin originalitate și care încearcă deasemenea să evidentieze feminitatea.


11 comentarii :

  1. "Moda are multe capricii.."....
    articol interesant..distractiv chiar..merita citit...5*****...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru apreciere.Daca ti-a placut, arata-l si prietenilor tai. Poate o sa le placa si lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. interesant si documentat. o perioada fascinanta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru apreciere. interesant si:
    http://cristinalincu.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte dragut! Merita citit pt ca poate aduce zambete!
    Aurora

    RăspundețiȘtergere
  6. Legea care interzicea femeilor din Franta sa poarte pantaloni ,data la 1800, a fost abrogata ANUL TRECUT-la 31 ianuarie 2013! Reactia oamenilor la nou,mai ales cand e vorba de asa-zisa morala,e deplorabila-in fond, mai repede ridici fusta decat dezbraci pantalonii,daca e...Ce-ar zice oamenii aia care fugareau manechinele pe strazi daca ar vedea fundurile goale de azi...

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca citesti si :
    http://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/04/presa-din-1911-desprerochia-pantaloni.html

    o sa vezi o caricatura in care o domnita nu are dacat niste ciorapi. Si cand te gandesti ca cel care a desenat caricatura credea ca ceva atat de "vulgar: nu urma sa se intample niciodata...

    RăspundețiȘtergere
  8. Prima femeie care şi-a permis cu toată dezaprobarea societăţii să poarte nu numai pantaloni, dar şi costum şi pălărie bărbătească, a fost scriitoarea franceză George Sand (1804-1876). Tot ea a mai avut în afara scrisului deosebit de prolif, iniţierea unui obicei necunoscut femeilor până atunci – fumatul. Şi în sfârşit, urând făţărnicia, a avut curajul să-şi schimbe amanţii, aşa fără reticenţă, în văzul lumii. Ei nu au trecut doar pasager prin budoarul ei, ci au fost legaţi de o îndelungată prietenie consemnată prin scrisori. Evident, nimic nu e veşnic... Aşa, după divorţ sunt consemnaţi Alfred de Musset (în 1833), apoi doctorul lui - Pietro Pagello (1834) Frederich Chopin (1838 până la moartea lui în 1849) şi gravorul şi autorul dramatic Alexandre Manceau, cu care a rămas timp de 15 ani, până la moartea sa în 1865 .
    Cu Marlene Dietrich, din anii 1930, orice oprelişte a căzut şi noua modă a intrat în drepturile ei, evident, adoptată de femeile cu multă personalitate

    RăspundețiȘtergere
  9. Iar cea care a impus pantalonul ca fiind o parte a modei feminine si care dovedit ca şi femeile pot purta pantaloni, fără a pierde din graţie şi feminitate a fost inegalabila Coco Chanel.

    RăspundețiȘtergere
  10. interesant si articolul si comentariile!

    RăspundețiȘtergere