În vogă (pe vremea străbunicii)

Știm cu toții că moda este un ciclu infinit, dar oare ce era considerat "în vogă" în Bucureștiul străbunicilor noastre? Un articol din anul 1938, publicat în revista "Ilustrațiunea Română", ne oferă o privire fascinantă asupra capriciilor și tendințelor care dominau viața Capitalei.

 

“Eleganța bucureșteană trebuie să fumeze, trebuie să joace “bridge”, să adore un cățel, să bea “whisky" la “cocktail-party"-uri... Dar toate acestea au intrat de mult în domeniul obișnuinței! Noi elemente, noi baloane de oxygen, sunt reclamate pentru înviorarea ritmului monden.

 

Cine ar fi crezut că un simplu câine purtat în lesă, o țigară fardată sau un cocktail-party ar fi fost considerate noutăți efemere? Reporterul interbelic "D. Lc." era convins că aceste mode aveau să dispară la fel de repede cum apăruseră, dar s-a înșelat. Aceste obiceiuri s-au înrădăcinat atât de puternic, încât par moștenite de la generațiile anterioare.

„Cățelușul purtat în “lessă" la plimbare pe trotuarele îmbulzite ale Căii Victoriei, țigara în colțul gurii artistic fardate, bridge-ul, cocktail-party-ul, etc… și-au făcut debutul în viața Capitalei noastre, ca oricare alt capriciu al modei. Am crezut, atunci când și-au făcut apariția în carnetul mondenelor noastre, că nu vor trăi decât clipe efemere, că nu vor fi decât... “o vogă" trecătoare, că vor avea soarta “altor voge" născute din ordinul “nu știu cui”, apuse ca prin magie fără să știm “precis când" și fără să știm “de ce?" Dar acestea s'au înscăunat în viața de toate zilele a mondenelor bucureștene ca și când obiceiul lor ar fi fost moștenit de la străbunice, o dată cu lada cu naftalină și vechituri. Ceea ce ni s'a părut o glumă a modei constituie azi un lanț indestructibil al vechii tradiții bucureștene.”

 

Dar, după cum ne arată articolul din 1938, fiecare epocă are nevoie de inovație. Care era, așadar, "ultima vogă" a momentului?

---

---

Automobilul: Un motiv să renunți la pălărie

 

În anul 1938, șoferițele bucureștene făceau o declarație de stil revoluționară. Noua modă impunea o libertate surprinzătoare: "De azi înainte, dacă vrei porți pălărie, dacă nu, nu porți!". Femeile lăsau vântul de primăvară să se joace prin buclele lor perfect ondulate. Mașina devenise un spațiu personal, un fel de "acasă" pe patru roți, unde regulile de etichetă puteau fi încălcate. Această atitudine nonconformistă conferea un aer sportiv, modern și plin de atitudine:

"Care-i noua “vogă"? Care e “ultima vogă”? Cum? N'ați observat încă nimic în noua ținută automobilistică a doamnelor bucureștene? E un mic triumf asupra unui despot al garderobei; noua “vogă" dictează: “De azi înainte, dacă vrei porți pălărie, dacă nu, nu porți!”. 

 

 Mai multe articole aici: Străbunica

 

În viteza mașinei, în bătaia vântului și a soarelui de primăvară, aveți dreptul să lăsați buclele ondulației permanente și sugestivei coafuri “paj" să respire în voie. În mașinuța ta doar ești puțin ca și la tine acasă! Și nu porți pălărie! Și apoi îți dă un aer sportiv!"

 

Când moda impune.... ochelarii de soare cu ramă albă

 

Pe lângă libertatea de a alege pălăria, o altă tendință dominantă era purtarea ochelarilor de soare. Dar nu oricum, ci cu ramă groasă, albă. Reporterul din 1938 le-a descris ca fiind un "cuvânt de ordine" absolut. Un dialog spumos din articol ilustrează perfect mentalitatea vremii:

 

"Vei avea aerul și mai sportiv dacă arborezi pe nas ochelarii negri cu rama groasă. Cu ramă groasă, albă! Așa sună cuvântul de ordine. Mai ales la volan, comiți cea mai gravă abatere de la vogă dacă nu te supui să privești lumea, cerul, iarba și florile prin sticla cenușie care-ți întunecă întreg universul.
- Dar eu am ochi sănătoși și… destul de frumoși și prefer să văd lumea în roz! Nu crezi că această sticlă cenușie?...
- Când “voga" ordonă, tu nu trebuie să crezi nimic, duduie!"

 

Basmaua „à la Russe”: "ridicolă" sau"șic"?

Un alt capriciu al modei, descris în articol: basmaua aranjată "à la russe". Această modă a întâmpinat inițial rezistență, chiar și din partea soților. Un alt dialog amuzant, surprins de reporter, descrie transformarea percepției:

"- Bine, dragă, după ce că te aștept un ceas în mașină, îmi sosești legată la cap cu o basma de chivuță?
- “E ultima vogă", dragul meu! “Basmaua “à la russe"...
- E ridicolă, ne va râde toată șoseaua, te rog să o scoți! - A nu, dragul meu, e ultimul șic și nu vreau de loc să am aerul unei demodate..."

La o simplă plimbare pe Șosea, cuplurile realizau că basmaua devenise un accesoriu omniprezent, transformându-se rapid dintr-un motiv de dispută într-un element esențial al ținutei la modă. 

Femeile fac sport sport: Ciclismul feminin și fusta-pantalon

 

De la plimbările cu automobilul, atenția s-a mutat rapid către o nouă pasiune sportivă: ciclismul feminin. Pentru această activitate, piesa de rezistență era fusta-pantalon, un element vestimentar care combina eleganța unei fuste cu practicitatea pantalonilor.

 

"Străbătând șoseaua până la Snagov ai aflat deodată eu tristețe că încă nu erai la curent cu noua “vogă" sportivă feminină. Nu poate fi vorba decât de o… “nouă vogă”! A doua zi te întâlnești la coafor cu tovarășa de sky.

- Știi, avem cu ce înlocui sky-ul. O “nouă vogă"… Sportivă. Mi-am și comandat… ghici ce?

 

 Citește și: Presa din 1911 despre rochia-pantalon

 

- Ți-am luat-o înainte, scumpă amică, am și fost ieri până la Minovici și n'am căzut decât de trei ori.

- De pe cal?

- Cum de pe cal? De pe bicicletă, dragă! Dar văd că nu prea ești la curent cu moda sportivă. N'ai aflat încă de ultima vogă a ciclismului feminin? Fusta-pantalon e indispensabilă, restul se înjghebează ușor!"

 

Pe bicicletă sau călare... la plimbare

Capricii de ieri - capricii de azi

 

Asemeni nou[, celor de azi, reporterul interbelic se întreba care dintre aceste tendințe va rezista testului timpului și care va ajunge, în cele din urmă, într-un "Muzeu al capriciilor", alături de alte obiecte demodate:

"Ce va dăinui din acest stol de noi capricii mondene cu care ne-a dăruit primăvara anului acestuia? De cele mai multe ori puterea unei “vogi" apune odată cu sfârșitul sezonului… Să nu dispere modistele? Să nu jubileze negustorii Bazacei!? Și bine ar face elegantele sportive dacă din timp, ar socoti un colțișor în apartamentul lor, destinat micului “Muzeu al capriciilor” lor sportive. O bicicletă condamnată ruginii așteaptă să-și ocupe locul pe lângă alte unelte demodate…”

 

Citește și: Din Bucureștii care sau dus: Strada Bazaca

Sursa:  

 

- articolul “Voga Capitalei” – semnat “D. Lc.” - publicat în revista Ilustrațiunea Română” - numărul din 4 mai 1938 – disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor

---