SONDAJ: Preferaţi viaţa la ţară sau pe cea la oraş?

„Preferaţi viaţa la ţară sau cea de la oraş şi de ce?” — aceasta este o întrebare atemporală, pentru mai multe generaţii de români, indiferent dacă se aflau în Belle Époque sau în era digitală.

 

Dacă astăzi am apela la un sondaj de opinie online sau la rețelele de socializare pentru a afla aceste preferințe, în 1907 sociologia era abia la începuturile ei, iar ştiinţa sondajelor încă nu se născuse. Cu toate acestea, jurnalele vremii găseau metode pline de farmec pentru a interacţiona cu cititorii. Rubricile de gen "Poșta redacției" adunau gândurile cititorilor — semnate cu pseudonime dintre cele mai pitoreşti — exact aşa cum o fac astăzi comentatorii de pe bloguri sau de pe rețelele sociale.

Răsfoind paginile revistei „Moda nouă ilustrată” din vara anului 1907 şi punând cap la cap confesiunile cititorilor de atunci cu ecourile venite din partea cititorilor de astăzi, se naşte o călătorie surprinzătoare în timp. Întrebarea rămâne aceeaşi, iar preferințele oamenilor par să nu se fi schimbat foarte mult odată cu trecerea timpului.

Dar să nu ne luăm cu vorba și să ascultăm mai întâi vocile trecutului...

---

---

RĂSPUNSURI DE IERI (1907)

Aflate în paginile revistei „Moda nouă ilustrată”, mărturiile cititorilor de acum mai bine de un secol dezvăluie aceleaşi dileme şi frământări sufleteşti legate de locul în care ne găsim liniştea:

Păsărica paradisului, Ploeşti:

"...are mare plăcere de viaţa de la oraş din cauză că „e mai zgomotoasă şi te face să uiţi de toate suferinţele sufletului, pe când cea de la ţară e prea monotonă”. Totuşi, adaogă Păsărica paradisului: „ai putea fi şi acolo fericit când ai avea pe lângă tine pe acel pe care îl iubeşti cu dor şi pentru care trăeşti.”

Le feẻ Mignon, Buzău:

"...înclină între amândouă felurile de vieţi. La ţară îi place numai vara, căci acolo „găseşti liniştea de care eşti lipsită la oraş. Viaţa la ţară te îndeamnă mai mult la melancolie, pe când cea la oraş la mai multă ştrengărie. Amândouă felurile de viaţă au farmecul şi plăcerile lor.”

D-şoara Hortense Decis, Brăniştari (Vlaşca):

„Dulce-i viaţa de la ţară, unde natura cu peisagiile sale pitoreşti pare că te chiamă la o viaţa nouă şi plină de fericire. Aci totul este încântător, armonios, patetic, sublim. Chiar şi mândrul «Cupidon» aci aruncă cu mai multă putere şi succes săgeţile-i amoroase, pentru că la ţară, mai mult ca oriunde, găseşti adevăratul amor: curat şi sincer. La ţară şi în timpul iernei este frumos, căci ce poate fi mai plăcut decât să vezi mici sănioare trase de cai sirepi, spintecând văzduhul în sunetul zurgăliilor atârnaţi de gâtul lor. În favoarea mea vorbesc şi doi mari poeţi ai noştri, V. Alecsandri şi Depărăţeanu: primul în pastelurile sale neîntrecute până acum şi cel de al doilea în poezia sa intitulată «Viaţa la ţară». Unde se oglindeste tot farmecul vieţei de la ţară. Departe de mine oraşele cu viaţa lor zgomotoasă, dupa cum zice şi poetul:

«Şi dulce este viaţa ce curge lin, departe,
De’al omenirii zgomot, de-a ei fumuri deşarte!»”

Copilul Suferinţei, Craiova:

"...dimpotrivă, are plăcere de viaţa de la oraş, din pricina distracţiilor ce le oferă."

Veselul student, Băileşti:

"Cumpăneşte foloasele celor două vieţi: „… Sunt student şi’mi place patria studenţilor. Viaţa liberă şi cumpătată, traiul vesel şi chefliu, apoi oraşul cu zgomotele şi animaţia continuă, distracţia şi mediul, atăt de necesare pentru formarea de caractere mă fac să iubesc oraşul… Îmi place, mă atrage şi când sunt departe îl doresc. Dar ca preferinţă… viața de ţară mă atrage mai mult, fiindcă înalţă şi-mi înobilează sufletul şi găndul. Viata la oraş e frumoasă, agitată şi utilă. Viaţa la ţară e liniştită, idilică, sublimă. Căci, cum a cântat Depărăţeanu:

«Acolo e fericirea

Și iubirea

Traiului patriarhal;

Viața ce aci s-ascunde

Curge-n unde

Curge-n unde de cristal!.»”

Violeta de Parma, Ploeşti:

"...se pronunţă categoric pentru oraş: „Prefer viaţa de la oraş, pentru că aci poate cineva fi în contact cu persoane culte, după cum îi convine; pe când la ţară lucrul ăsta se schimbă: acolo nu prea are cineva de unde alege, sau dacă se găsesc persoane cu oarecare cultură, apoi nu se poate să nu găsească mai în aceiaşi măsura şi invidia, care-ţi produce cu atât mai multe dureri cu cât te învârteşti într’un loc strâmt şi’ţi e în neputinţă a găsi un mediu unde să nu dai de ochi care te privesc duşmănos.”

Bruna Aurica, Focşani:

"...găseşte că nimic nu-i mai fermecător decât a trăi la ţară, căci: „Cu toate că te privezi, ce e drept, de a vedea lumea şi a gusta toate distracţiile ce le oferă oraşul, ce sunt acestea fără o singură seară petrecută la ţară; un apus de soare, apoi liniştea complectă influenţează atât de mult asupra spiritului încât te laşi într’o dulce uitare de sine însuţi şi ai vrea ca noaptea să continue şi să tot stai s’asculşi concertul nesfârşit al greerilor şi lăcustelor acompaniat de cântecul din fluer al băeţilor, care îţi place mai mult decât concertul celui mai distins maestru. Viaţa la ţară numai cel ce a petrecut-o o poate aprecia. Să fii departe de zgomot, clevetiri şi să n-ai înainte’ţi decât câmpul frumos care-ţi farmeca vederea, liniştea desăvârşită, nu ştiu ce poate fi mai dumnezeesc.”

Nenorocita arhiducesă, Piteşti:

"...găseşte mulţumire „departe de sgomotul asurzitor al oraşului, la ţară, unde aerul e cu mult mai curat, unde florile câmpului te îmbată cu mirosul lor şi unde păsările cântă cu mult mai frumos. Ah ! cât de mult aş dori să-mi petrec viaţa în acel colţ de rai !”

Adoratoarea mănăstirilor, Bucureşti:

"...preferă locul unde se află acum, mănăstirea, nefiind nici la ţară nici la oraş. „Aci (la mănăstire) e tocmai bine de trăit şi mă simt cea mai fericită. De aceea mi-am ales un pseudonim conform cu cerinţele mele sufleteşti.”

Două urzici din Călăraşi:

"...îşi dau cu părerea că: „Mai de preferat e viaţa la ţară, căci «decât coadă în oraş, mai bine fruntea la ţară», şi, deşi suntem orăşence, nu ne place oraşul. Aci e lux, invidie, şi, afară de asta, cheltueli mari. Noi cari ţinem la economie şi, deşi tinere, totuşi dorim a strânge bani, mai bine am dori să ne legăm viaţa cu o persoană de la ţară, tânăr cult şi cu puţini bani.”

Genio din Iaşi:

"...concluzioneză în versuri:

„La ţară vreau să stau, la ţară…
Acolo văd tot rostul firii,
Şi uit că viaţa e amară
Mă’mbăt de farmecul iubirii
La ţară vreau să stau, la ţară!”

---

---

RĂSPUNSURI DE AZI

Pentru că jocul nostru se cere întregit cu vocile din preznt, iată cum arată răspunsurile primite de la cititorii de azi la aceeaşi veche întrebare: 

Daniela Mihaela Drenea, Toscana:

„Printre prietenii mei cei mai buni era un nuc bătrân, răcoros, cu iz de poveste, unde mă cocoțam des pt. a-mi făuri vise. M-am născut la țară, am clorofila în sânge... Locuiesc în Italia, într-un oraș măricel. Când simt că mă usuc, așa ca frunza toamna, dau fuga în pădure, prind puteri și mai merg înainte o bucată de vreme. «Mai e puțin, mai e un piiic» și mă voi întoarce la nucul meu bătrân, să ne mai povestim despre viață.”

EVE A Green, România:

„Tânjesc după viața la țară, dar mai mult după ideea de «țară»! Adică sentimentul acela de liniște și de curgere molcomă a timpului, cu firescul ei, cu toate lucrurile plăcute pe care ni le-am închipuit, noi, orășenii de fapt! În realitate prefer un oraș boem, cu toată vâltoarea lui...”

Denisa Vasile, Argeș:

„Eu prefer viaţa de la ţară, deoarece e mai sănătos din punct de vedere poluare şi mâncare şi e mult mai liniştită decât viaţa de la oraş.”

Mădălina Radu, Bucureşti:

„Am încercat viaţa la ţară, e grea dar frumoasă; tânjesc uneori...”

Poveştile mele, Bucureşti:

„La ţară! Cu ceva confort, o librărie şi un cinematograf la distanţă de vreo oră-două!”

Greta Ravas, Roma:

„La ţară!”

Dany Aura:

„La ţară, dar cu condiţii de oraş...”

Anonim:

„Cred că locul unde preferi să trăieşti e legat şi de temperamentul şi de aspiraţiile fiecăruia. Aşa ca şi plantele, fiecare poate trăi în mediul caracteristic speciei. Le schimbi locul – se veştejesc. E frumoasă o vacanţă la ţară, dar nu în România, ci în ţări civilizate unde nu poţi deosebi satele de micile orăşele. Curăţenie de farmacie, şosele impecabile şi tot confortul sec. XXI. Plus ambianţa umană – civilizaţia în îmbrăcăminte şi relaţii sociale. Contează enorm. Nu după câteva zile să ştie toată suflarea satului cine eşti, de unde vii, ce faci, ce ai făcut, ce mănânci că... o fi romantic (în teorie) «să stai seara la portiţă, ca să-l vezi pe-al tău bădiţă», dar nu femeile îngâmfate, cu basmale negre în cap, care clevetesc permanent – că ăsta-i nivelul lor intelectual. Şi bărbaţi venind acasă pe 7 cărări şi înjurând. Şi acum, majoritatea satelor din România sunt ca acum 100 de ani... poate chiar mai rău:

Când te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec, mişcând domol din coadă,
Spre livadă
Ale satului cirezi.
Şi te poartă sub escortă
O cohortă
De ţânţari subţiri în glas (...)

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Că de-acuma, să mă tai,
Nu-mi mai trebuie-altă cură
În natură,
Să mă duceţi cu alai!

Buga Leon:

„Prefer viaţa de la ţară, dar asociată cu condiţiile de trai zilnice de la oraş, cele normale, nu extreme. Liniştea mormântală din mijlocul zilei călduroase de vară, unde doar glasul unor păsări, găini şi cocoşi din gospodăriile ţărăneşti îl mai auzi din când în când, îți aduce remediu total la stresul cotidian de la oraş. Iubesc viaţa la ţară şi cred că este mult mai morală şi mai evlavioasă ca cea de la oraş.”

Gabi Schuster:

„Oamenii doresc adesea ceea ce nu au. Orăşenii îşi doresc un sat, sătenii îşi doresc un oraş. Avem o nemulţumire adâncă. Şi este bine aşa. Ne fereşte de anchilozare. Eu nu prefer, eu locuiesc la sat, la marginea pădurii şi a cerului. Dar mă bucură uriaş orice ieşire la oraş. Instinctele de vânător se trezesc, caut freamătul, diversitatea, cultura, oamenii, vâltoarea, zgomotul... mă umplu, mă las răsfăţată, îmi pun deoparte materialul din care se fac amintiri, apoi obosesc... Şi mă întorc acasă mulţumită, cu un mic sentiment de vinovăţie ca după un flirt paşnic, îmi reiau liniştea şi singurătatea, intru înapoi în mănuşile care nu au apucat să se răcească. Şi zic din nou că este bine aşa...”

Dor de femeie:

„Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.”

Crina Pop, Cluj-Napoca:

„Noi ne dorim în general ce nu avem, natura umană. Dacă trăim la oraş ne mai dorim şi momente de relaxare, visam la o căsuţă cu flori, verdeaţă, dar cât mai privat, nu neapărat într-un sat cred eu. Ideal ar fi să le ai pe amândouă: şi oraşul, şi oaza de liniste pentru echilibrul tău.”

Jurnalul unei mame:

„Sunt nevoită să locuiesc în oraş, însă mă visez la ţară, într-o zi frumoasă de primăvară-vară, în mijlocul unei grădini de flori înmiresmate, sub o boltă de trandafiri, într-un balansoar ori hamac, cu o carte în mână...”

Un secol ne desparte, dar aceleași aspirații ne apropie. Voi ce ați alege astăzi: foșnetul nucului de la țară sau freamătul străzilor urbane?

Dacă v-a amuzat această incursiune în psihologia sentimentală a înaintașilor noștri, vă invit să descoperiți și alte sondaje interesante citite în revistele de odinioară, accesând articolele: 

• SONDAJ: Resemnare sau luptă... pentru iubire?
• Secretele inimii pe la 1900: Cum iubesc femeile...
• Căsătoria în 1909? Diferența ideală de vârstă în viziunea cititorilor de acum un secol
• Al optulea păcat capital: O anchetă interbelică

Sursa: numerele din 15 iulie, 25 iulie şi 5 august 1907 ale revistei „Moda nouă ilustrată”, citite în Biblioteca Digitală a Bucureştilor.