Primul Crăciun în Republica Populară Română - țara socialismului victorios

România anului 1948 era deja sub administrația guvernelor comuniste conduse de Petru Groza. Regele Mihai abdicase și părăsise țara cu aproape un an în urmă, iar Regatul României devenise Republica Populară Română (R.P.R.).

 

 

În ciuda schimbării de regim, a climatului politic tensionat – cu închisorile pline de deținuți politici și economia secătuită de societățile mixte de tip SovRom, prin care mărfurile erau exportate în U.R.S.S. la prețuri impuse de la Moscova – încă se mai sărbătorea Crăciunul. 

---

---

Primul Crăciun - Primele forme de propagandă comunistă

 

Noua ideologie pătrundea rapid în spațiul public, inclusiv în contextul sărbătorilor. Limbajul de lemn și sloganurile comuniste invadau publicațiile românești, transformând sărbătoarea într-un prilej de propagandă.  

"În Republica Populară Română, Crăciunul din anul acesta se sărbătorește în împrejurările activității intense depuse de oamenii muncii pentru consolidarea țării și prin aceasta pentru întărirea frontului păcii care are în frunte pe marea noastră vecină de la răsărit, Uniunea Sovietică. Întrecerile socialiste în muncă, producerea de bunuri cât mai multe și de cât mai bună calitate, lozincă lansată de Partidul Muncitoresc Român, au mobilizat toate forțele productive ale oamenilor muncii, în marea cursă a îmbunătățirii din ce în ce a condițiilor de viață din Republica Populară Română.” (citat din revista „Realitatea ilustrată” numărul din 26 decembrie 1948)

Această transformare rapidă a societății a inclus și o schimbare simbolică majoră în lumea copiilor: deși Crăciunul încă se mai sărbătorea în 1948, Moș Crăciun fusese deja expulzat, pregătindu-se terenul pentru venirea triumfalistului Moș Gerilă.

 

O grupare artistică de copii  la festivalul A.R.L.U.S. 1948

Brazi pentru toți...

 

Propaganda comunistă folosea contrastul dintre opulența capitalismului interbelic și "dreptul la bucurii" al tuturor copiilor sub noul regim pentru a justifica schimbarea socială. 

“Brazii stau culcați, acolo în piață, în grămezi înalte, verzi, cu vârfurile drepte și țepoase, înălțate semeț și închirciurate de brumă groasă, așteptând lumini și bucurii pentru ochii copiilor. Și’n alți ani stăteau așa. Și limuzine luxoase sau sănii ușoare cu clopoței și telegari sprinteni îi purtau spre casele oamenilor bogați care își îngăduiau pentru copiii lor toate bucuriile din lume. 

Brazi pentru toți...

Și rămâneau în urmă ceilalți copii, cei foarte mulți, care înfruntau gerul și asprimea serilor de iarnă cu ochii măriți, ca în extaz, cu inimile stinse de înfrigurare și sufletul jinduind după bucurii care nu erau pentru ei. Și brazi și jucării și lumini și artificii erau pentru acei ce le puteau plăti, cu bani mulți. Ale lor credeau ei că sunt toate bucuriile din lume. Și fulgii de nea care pluteau ireal de ușor în văzduh și troienii albi de zăpadă și luciul gheții bună de patinat și brazii pădurilor. Pentru copii cei mulți și necăjiți erau doar nevoile, mizeria, lipsurile. 

Se scriau povești înduioșătoare despre mizeria acestor foarte mulți copii sărmani. Povești pe care odraslele avuților le citeau cu înfrigurare la gura căminului în care focul duduia din plin. Copilul sărman cu năsucul lipit de geamul vitrinei feeric luminate, privea cu ochii măriți de dorință în fața bradului care se înălța acolo strălucitor împodobit: “Crăciunul copilului sărac.” (citat din revista „Realitatea ilustrată” - numărul din 26 decembrie 1948)

Ultimii pomi de Crăciun - Primii brazi de Anul Nou

 

Limbajul de lemn al propagandei a fost preluat rapid - poeate mult prea rapid - de noii reporteri ai revistei "Realitatea ilustrată" din iarna anului 1948: 

"Dar a sosit o zi în care s’au răsturnat stări de fapte care păreau de neînlăturat. A dispărut vitrina care despărțea bradul de Crăciun, luminat și împodobit, de ochii și mânuțele copiilor. Ale tuturor copiilor care au dreptul la bucurii. Astăzi bradul e al tuturor. Copiii i-au pipăit crengile țepoase, acolo sus în munți, în vara care a fost pentru ei o întâlnire cu sănătatea, cu munții, cu marea. Iar acum îl așteaptă să coboare în mijlocul lor, în căsuțele frumos zugrăvite."

Producție mărită și raționalizată

 

O altă temă centrală a propagandei era cea a abundenței și a accesului universal la bunuri. Abundența clamată de propagandă era însă... raționalizață.

 

Vitrinele cofetăriilor 

"Ați privit vitrinele cofetăriilor și dulciuri în acest an? Mirajul de altădată al copilăriei? Stau doldora piramidele de acadele de toate culorile, de bomboane de toate specialitățile și gusturile, de fursecuri și prăjituri. O producție mărită și raționalizată a făcut posibil ca piața să fie inundată de aceste articole în ajunul sărbătorilor care se apropie. Fabricile de zahăr au lucrat din plin iar cele de produse zaharoase nu mai prididesc cu prelucrările. Ca șuvoaiele curg siropurile dulci și parfumate, iar cazanele mari, ca într’o poveste minunată, mestecă pasta care va prinde formele cele mai diverse."

O producție mărită și raționalizată
a făcut posibil ca piața să fie
inundată de dulciuri

Ciorăpei, jachețele, mănuși, bonete și... o activitate sindicală intensă

"În țesătoria aceasta mare, lucrul a încetat în sala mașinilor. Războaiele care au țiuit o zi întreagă în ritmul sacadat s’au oprit, iar țesătoarele au întrerupt câteva ore jocul mâinilor pe claviatura ițelor. Au coborât jos și s’au oprit în sala sindicatului. S’au așezat liniștite în fața mesei lungi pe care s’au așezat grămezi de sculuri și bobine de lână moale, de toate nuanțele și culorile. Mâinile au prins andrelele, degetele au început să se joace cu firele moi și țesătura crește văzând cu ochii. Ciorăpei, jachețele, mănuși, bonete pentru copii... Pentru toți copiii din fabrică. (...) Alături, la altă masă, câteva lucrătoare tinere fac pungile de bomboane. În ochiul lor aceleași lumini... Iar cântecul muncitoresc care a isvorât de undeva din mijlocul lor, irumpe toată bucuria oamenilor din fabrici și uzine."

În sala sindicatului

Mirajul Lipscanilor: Un simbol al luxului burghez

 

În noul regim al Republicii Populare Române, critica adusă societății capitaliste se concentra pe discrepanțele sociale și pe luxul inaccesibil maselor muncitoare. Chiar și în zilele premergătoare Crăciunului din 1948, atmosfera străzilor comerciale precum Lipscani reflecta efortul de a reformula înțelesul cumpărăturilor și al cadourilor. Presa vremii folosea forfota din Capitală nu pentru a celebra abundența, ci pentru a scoate în evidență prăpastia dintre opulența vitrinelor de cristal și puterea de cumpărare a oamenilor muncii, condamnând totodată și moralitatea bunurilor de consum din trecut. 

"În preajma Lipscanilor, forfota din zilele acestea care preced sărbătorile parcă s’a mai întețit. (...) Și’n alți ani vitrinele magazinelor gemeau de lucruri strălucitor expuse în preajma sărbătorilor. Dar câți se puteau apropia de mirajul lor? Câți oameni muncitori din țara aceasta își puteau îngădui luxul de a păși pragul acestor magazine strălucitoare? Dar de jucăriile care se expuneau în vitrinele de cristal vă mai amintiți? Pentru micuți “jucării” incitatoare la violență, la ură. Iar pentru fetițe? Păpuși care reprezentau idealurile de atunci ale femeii... Rimel... fard... ochi mari... expresie de igenuă... rochii spumoase... mătase... strălucire... Și fetițele deveneau femei, femei robite luxului și prejudecăților care le încătușau de veacuri."

Altfel de jucării...

În contrast cu luxul magazinelor din trecut, noul regim promova un alt tip de jucării, menite să formeze un "cetățean de mâine al unei lumi noi, de muncă, de cinste, de sănătate morală.":

"Astăzi se lucrează altfel de jucării: jucării care să formeze un spirit sănătos, constructiv, copilului, cetățeanul de mâine al unei lumi noi, de muncă, de cinste, de sănătate morală. Cuburi de construcție, mașini și unelte, traforaje, vapoare și avioane care să-i desvolte gustul pentru tot ce înseamnă muncă constructivă."

Colindul înlocuit de un cântec triumfător de muncă și de luptă

"Undeva, în înserarea care s’a lăsat peste oraș, a răsunat un cântec. Cântec triumfător de muncă și de luptă... Glasurile de copii se înalță cristaline, dincolo de ferestrele școlii și pornesc să se împrăștie deasupra orașului care freamătă în ritmul muncii intense. Cântecul pregătește clipa în care copiii, toți copiii din țara aceasta vor porni să înalțe, în jurul bradului, sub crengile frumos împodobite, imn de mulțumire celor care le-au redat copilăria."

"Cântec triumfător de muncă și de luptă"

Aceste fragmente din presa anului 1948 oferă o imagine a modului în care noul regim a încercat să reconfigureze o sărbătoare tradițională, transformând-o într-un instrument de propagandă. Este o mărturie despre o lume pe care unii dintre noi ne-o mai amintim și care servește și ca un avertisment: societatea capitalistă este departe de a fi una perfectă.

Sărbători, tradiții și uneori... propagandă

Pentru o înțelegere mai profundă a modului în care s-au transformat Crăciunul și sărbătorile de iarnă sub impactul politic și social, vă invit să explorați și alte perspective. De la înlocuirea lui Moș Crăciun Cu “nostalgie” despre Moș Gerilă, la modul în care arăta masa festivă în perioade dificile – Meniul de Crăciun – în vremuri de război, contrastul dintre cele două lumi este esențial. Descoperiți cum erau sărbătorite aceleași zile în alte contexte internaționale în perioada interbelică: Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Anglia, completând astfel tabloul complex al tradițiilor de iarnă în fața marilor schimbări istorice. 

Sursa:

• articolul “Primul Crăciun în Republica Populară Română” - semnat de Ada Bârseanu – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 26 decembrie 1948 

---

---

---