De Crăciun în lumea interbelică: Uniunea Sovietică

În Rusia Crăciunul este sărbătorit în mod oficial începănd de la sfârșitul secolului al X-lea, o dată cu celebrarea botezului prințului Vladimir. Nașterea Domnului este sărbătorită și azi în 7 ianuarie și este considerată una dintre cele mai mari sărbători ale Bisericii Ortodoxe Ruse. În ajunul Crăciunului familiile ruse asistă la Sfânta Liturghie, după care se întorc acasă pentru pentru tradiționala "Sfânta Cină" din Ajunul Crăciunului. Aici se servesc în mod tradițional 12 feluri de mâncare, câte una în onoarea fiecăruia dintre cei Doisprezece Apostoli. Cele mai gătite feluri de mâncare sunt gâsca sau rața cu mere și purcelul umplut. Peștele, ciorba de sfeclă și varza cu mei sunt de asemenea nelipsite de pe masa de Crăciun. Se pregătesc și numeroase dulciuri: biscuiți în formă de fulgi de nea, colaci, chifle, plăcinte sau torturi ornate în formă de ceas care arată miezul nopții. Familiile de credincioși revin apoi la biserică pentru “Privegherea de toată noaptea”.

Ded Moroz și Snegurochka


Perioada interbelică a însemnat însă un răstimp în care nu a fost permisă sărbătorirea Crăciunului în statele care compuneau Uniunea Sovietică. Celebrarea sărbătorilor religioase au fost oprite încă din anul 1920 de către guvernul comunist condus de V.I. Lenin. Sărbătorirea Crăciunului  și chiar posibilitatea de a îmbodobi un brad în perioada sărbătorilor de iarnă a fost interzisă mai apoi și printr-o Ordonanță a  Consiliului Comisarilor Poporului din 24 septembrie 1929. Cu toate acestea Crăciunului a continuat să fie sărbătorit în famiilile ruse, pe ascuns. Ținând cont de această realitate, Stalin a revenit în anul 1935 la decizia inițială încercând, și reușind în mare măsură, să de-a o semnificație laică acestei sărbători. S-a “legalizat” împodobirea unui copac sau brad (împodobit în vârf cu o stea sovietică cu cinci colțuri nu cu șapte colțuri ca cea tradițională de la Betleem) și posibilitatea de a organiza reuniuni de familie de… Anul Nou. Cadourile erau însă oferite de către "Ded Moroz" (Moș Gerilă) și de nepoata sa "Snegurocika" ("Zâna zăpezii").




Nu au fost însă uitate cu totul vechile tradiții slave. La țară se păstra obiceiul de a se acoperi podeaua caselor cu fân iar pe masă să se pună paie și numai deasupra lor faţa de masă, în amintirea faptului că Mântuitorul s-a născut într-o iesle. S-a păstrat și obiceiul ca în zilele de Crăciun să se împărtă mâncare săracilor, să se trimită daruri la azilurile de bătrâni, la casele văduvelor și ale orfanilor și la spitale, astfel încât nimeni să nu se simtă singur în aceste zile de sărbătoare.


În țările slave noaptea Crăciunului este considerată ca fiind magică. Tocmai de aceea în această noapte se practicau și multe obiceiuri de origine păgână. O parte dintre acestea ne sunt dezvăluite într-un articol publicat de revista “Realitatea ilustratăîn 21 decembrie 1929:

Cocoșul prezicător

Cel mai cunoscut e obiceiul fetelor tinere de căuta în aceste zile norocul sub chipul viitorului soț. Procedeele variază: se toarnă ceara într'un vas cu apă care clocotește și se observă apoi formele și arabescurile desemnate de ceara care s'a prins în apă. Altădată, fata rămâne ore întregi, în timpul nopții, singură, nemișcată, cu privirea fixă, privind un pahar cu apă pe fundul căruia se găsește o monedă nouă de argint și așteaptă cu teamă apariția logodnicului predestinat, bălai sau oacheș, după cum l-a visat, dar întotdeauna frumos și impunător. Nemișcarea atât de îndelungată, singurătatea, încordarea peste măsură a nervilor, produc de obicei efectul voit. Spre marea bucurie a tinerei fete, dar și spre teama ei, bărbatul visat se oglindește în suprafața sclipitoare a argintului. Dar vai de aceea care se îndoiește de realitatea apariției!

(…) Există și un alt chip de a prevedea viitorul: după chipul cum umblă prin curte păsările, mai ales cocoșii și găinile. Chaldeenii, grecii, romanii, care obișnuiau și ei acest mod de prezicere, creaseră chiar o instituție și desigur că aceasta a fost adusă în Rusia, prin Bizanț. Un arhiepiscop al Nowgorod-ului, Ghenadie, care a trăit prin secolul al XV-lea, menționează acest obicei ca devenit tradițional în ținutul său.
În Ucraina, prevederea logodnicului are mult pitoresc. Fetele tinere se adună în cea mai spațioasă “khata" (colibă), făcând cerc în jurul unei grămezi de grâu pe care se află un inel. Un cocoș, introdus în colibă, mănâncă din gramada de grâu, până ce găsește inelul, pe care, bineînțeles, îl dă deoparte. Inelul se rostogolește și cade la picioarele uneia dintre fete: aceea se va mărita în cursul anului care vine.”


Surse:

- articolul “Crăciunul la diferite popoare – Crăciunul în Rusia” – semnat  E. Halperine - Kaminsky – publicat în Realitatea ilustrată” din 21 decembrie 1929
- articolul “Datinile de Crăciun în diferite țări” – Realitatea ilustrată” din 20 decembrie 1938


3 comentarii :

  1. Pt. că nimeni nu a inserat vreun comentar, m-am inspirat din internet şi, găsind lucruri deosebit de interesante, am vrut să completez cele de mai sus.

    În Rusia personajele Crăciunului sunt: Femeia Zăpezii ”Babushka”, Moş Crăciun se numeşte Bunicuţul Ger ”Ded Maroz” (îmbrăcat identic cu clasicul moş inventat în 1930 de către Coca-Cola Company ca reclamă foarte eficientă... şi astfel s-a răspândit în lume) El este întotdeauna însoţit de o fetiţă, ce reprezintă fulgul de zăpadă – „Snegorochka” şi un băieţel – ce simbolizează Anul Nou. Datorită faptului că biserica ortodoxă foloseşte calendarul Julian, Crăciunul este pe 7 ianuarie, dar sărbătoarea durează 12 zile, până pe 19 ianuarie, de Bobotează. În toată această perioadă este interzis să se vâneze, asta aduce mare ghinion.
    Noaptea de Crăciun se numeşte „Sochelnik“ , asta după mâncarea rituală, tradiţională „Sochivo“, care obligator există la orice ocazie specială – naşterea unui copil, botez, căsătorie, înmormântare (când are numele „Kutjya“). Este un gen de colivă, alcătuită din boabe de grâu fierte, mac râşnit, stafide, nuci şi miere. Se mai pune o boabă de fasole, iar cel care o va găsi va avea noroc anul următor.
    Masa de „Sochelnik“ se face după ce se întorc de la biserică, unde are loc o slujbă religioasă de ore întregi. Familia se aşează la masă doar atunci când pe cer a apărut prima stea, care aminteşte de Steaua de la Bethlehem. În acea seară se mănâncă cele 12 mâncări tradiţionale cum ar fi SOCHIVO; KOLJADKI (Kalitki ) – piroşti (un fel de pâinuţe) din făină de orz şi grâu făcute în formă de stea cu 3,4,5, 6, sau 7 vârfuri – umplute cu cartofi, brânză sau zarzavaturi; BLINI – un gen de clătite care se servesc cu marmeladă, miere sau caviar; BLINTSCHIKI, adică Blini împăturite şi umplute cu carne tocată, ciuperci, zarzavaturi, brânză, fructe, OLADJI, tot din aluat ca de Blini dar făcut fără drojdie, cu kefir sau lapte bătut, prăjite ca nişte pogăcele mici, care se mănâncă cu marmeladă sau unt; PIROGI – din aluat de grâu, umplute diferit cu peşte, carne, varză albă călită, ouă, orez. Sunt câteva dintre cele 12 feluri care se servesc obligator la masă de SOCHELNIK. Iar ca băutură, obligator se bea WZWAR – un fel de zeamă de compot din mere, pere şi prune. Ciudat, de Wodka nu se pomeneşte, probabil că ea e ceva firesc. Zi de zi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Continuare

    Masa BOGATĂ are loc pe 7 ianuarie când pe lângă alimentele tradiţionale (cum sunt cele de mai sus) se mănâncă peşte în aspic, purceluşi de lapte umpluţi, friptură de gâscă, raţă, iepure, oaie, salamuri diferite, tobă, caviar şi dulciuri. După PUNGA fiecăruia.
    Există şi aici obiceiul colindului de ajun - KOLJADA. Grupuri merg din casă în casă, cântă lieduri specifice şi primesc răsplata în Pirogi, dulciuri şi bani. Unii fac un fel de teatru de păpuşi, marionete –WERTEP, care exemplifică Naşterea Mântuitorului, dar Maria şi Pruncul sunt reprezentaţi de icoane. O altă tradiţie este KOLJADOWAT asemănătoare cu mersul cu steaua. Întotdeauna, atât la oraş cât mai ales la sate se obişnuieşte RJAZHENIE – adică jocul cu măşti şi personaje groteşti, care simbolizează alungarea tuturor lucrurilor urâte, pentru ca să se facă un drum frumos Noului An.
    În noaptea de ajun, fetele nemăritate încearcă să-şi ghicească prin diferite modalităţi, ursita. Câteva exemple: Fata pune afară un prosop alb – dacă a doua zi este umed sau ud, ea se va mărita în Noul An; Fata aruncă pantoful stâng în uşa gardului care împrejmuieşte casa. Dacă pantoful cade cu vârful înspre casă e semn rău – ea nu se va mărita în Noul An. Dacă vârful este înpre stradă, e semn bun, va pleca la casa ei; Fata pune în casă pe jos, în cerc: pâine, un blid cu apă, un cărbune din sobă, o monedă de aur, una de argint şi una de aramă. Apoi se aduce un cocoş şi se lasă liber, urmărindu-se unde merge mai întâi. Aici e aici. Dacă el se îndreaptă spre cărbune – fata se va mărita cu un om sărac. Dacă va bea mai întâi apă, fata se va mărita cu un beţiv. Dacă merge spre pâine sau moneda de argint – va lua un om înstărit, dacă merge la cea din aur va lua un om foarte bogat. Cea mai proastă variantă este alegerea de către cocoş a monedei din aramă – viitorul soţ va fi un om fals, leneş şi pe deasupra o va înşela.

    RăspundețiȘtergere
  3. OK. Traditiile rusilor sunt bogate si interesante. O cultura cu adevarat mare. Pacat ca aceste traditii au avut o perioada de interdictie in perioada comunista - cu cateva decenii mai lunga decat cea de la noi. Pentru ca urmeaza peste cateva zile Craciunul pe stil vechi - completarile tale sunt binevenite. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere