Jean Yonnel: Un copil al Bucureștilor - societar al Comediei Franceze

Viața fascinantă a marelui actor francez de origine română

Jean Yonnel (n. 21 iulie 1891, București – d. 17 august 1968, Paris), pe numele său adevărat Jean-Estève Schachmann, a fost unul dintre cei mai renumiți actori francezi de origine română ai secolului XX. El se numără printre cei doar 4 actori români care au atins cel mai înalt statut: acela de societar al Comediei Franceze (alături de Maria Ventura, Eduard de Max și Elizabeth Nizan). 

 

Biografia sa, mai puțin cunoscută astăzi, este dezvăluită în parte de articolul “Viața lui Yonnel – Copil al Bucureștilor și societar al Comediei Franceze”, semnat de Ioan Massof și publicat în revista “Realitatea Ilustrată” în 19 martie 1940. Vă invităm să descoperiți povestea sa unică: 

---

---

Primii ani în București și plecarea la Paris

Jean Yonnel, pe numele său real Jean-Estève Schachmann, a fost un copil al Bucureștilor. Deși cariera sa avea să se desfășoare pe marile scene franceze, primele sale amintiri și educația timpurie sunt strâns legate de Capitala României.

 

 
Iată cum descria articolul din 1940, semnat de Ioan Massof, începutul vieții sale: 

Copilăria:

“Yonnel s’a născut în București, în strada Știrbey Vodă. Fiu al unui medic cu stare, unul dintre cei mai populari doctori ai Capitalei – doctorul Schachmann, scoborâtor al unei vechi familii bucureștene – Yonell (nume de scenă care nu e altceva decât transpunerea franceză a românescului Ionel) a învățat clasele primare acasă, dând examen, cum se spune, în particular. Clasa întâia de liceu a făcut-o la “Lazăr”. Murindu-i mama, de foarte tânără, Yonnel a fost trimis la Paris, intern al vestitului liceu “Louis le Grand” când avea doar 13 ani. În ultimul an, înaintea examenului de bacalaureat la Filozofie, o simplă întâmplare – mai bine spus o minge – a hotărât soarta tânărului care răbdase cu stoicism regimul foarte sever al internatului.”

Destinul se decide la "Louis le Grand"

Deși era intern la prestigiosul liceu "Louis le Grand" pentru a-și da bacalaureatul la Filozofie, o simplă coincidență avea să-i schimbe pentru totdeauna calea lui Jean Yonnel. Urmașul doctorului Schachmann era destinat unei cariere serioase, însă destinul său, la fel ca o minge aruncată greșit, a luat o întorsătură neașteptată.

Iată cum o scenă dintr-un dormitor al liceului parizian l-a transformat pe tânărul Ionel în viitorul actor francez, așa cum relata presa vremii:

Unul care declamă “Cyrano”

“Yonnel, împreună cu mai mulți colegi, bătea mingea în curtea liceului, așa cum o bătea și pe ulițele Bucureștiului. Mingea a căzut într’un canal. Colegii l-au rugat să urce în cameră și să aducă o altă minge. Intrat în cameră, Yonnel a dat de un coleg care țipa de unul singur: chipurile declama din “Cyrano”.

- Ce faci?d
- Mă pregătesc pentru Conservator și iau lecții cu Alexandre.

Afirmația aceasta a avut darul să arate tânărului bacalaureat o lume minunată, de un farmec irezistibil. În acel moment s-a născut actorul. Partida de minge a rămas nesfârșită iar strigătele camarazilor din curte nu puteau fi auzite de junele care, uitând cu totul pricina venirii lui în cameră, privea parcă fermecat la prietenul care “se prepara” pentru Conservator. Yonnel a luat nestrămutata hotărâre să se facă actor. După ce și-a luat bacalaureatul, încurajat de prietenul său, s’a prezentat la Conservator. A fost socotit “admisibil” dar amânat pentru că era prea tânăr.”

Alături de tătăl său - doctorul Schachmann

Stagiul militar și ruperea de casă: Renunțarea la medicină pentru scenă

Deși Jean Yonnel luase hotărârea fermă de a urma actoria, tatăl său, doctorul Schachmann, avea alte planuri: spera ca fiul să-i calce pe urme în medicină. Pentru a-l readuce pe calea "cea dreaptă" și a-l obliga să revină în România, l-a înscris la armată.

Însă nici uniforma de artilerist, nici înscrierea la Facultatea de Medicină nu i-au putut abate gândul de la scenă. În ciuda faptului că tatăl său i-a retras sprijinul financiar, visul lui Yonnel era mai puternic decât orice interdicție, determinându-l să recurgă la un gest disperat pentru a ajunge înapoi la Paris:

La arme:

“Tatăl, aflând de gândurile fiului, pe care nădăjduia să-l facă doctor, pentru a-l obliga să revină în țară, l-a înscris voluntar în Regimentul 2 Cetate. Yonnel s’a reîntors în țară pentru a-și face stagiul militar, dar elegantul artilerist era tiranizat de același gând: să urce pe scenă. Doctorul își înscrisese fiul la Facultatea de medicină, dar acesta pândea întâiul prilej pentru a pleca la Paris. Cum tatăl, dându-și seama că feciorul mai mic nu s’a însănătoșit pe deplin de gândul năstrușnic de a se face actor, i-a retras orice subvenție, Yonnel, aflând că Petre Carp prietenul familiei sale pleacă la Paris, s’a urcat în același tren, implorând pe conu’ Petrache să-i cumpere bilet. Carp, impresionat, i-a cumpărat bilet și i-a oferit și 200 de lei.”

Jean Yonnel în timpul stagiului militar

Confirmarea vocației: Validarea lui Mounet-Sully și lupta pentru scenă

 

Ajuns la Paris fără sprijin financiar din partea familiei, dar plin de hotărâre, tânărul Jean Yonnel caută validarea marilor maeștri. Cu o săptămână înainte de examenul la Conservator, el are șansa de a fi ascultat de Alexandre, societar al Comediei Franceze, care, impresionat, îi cere părerea legendarului Mounet-Sully.

 
Aproape imediat, soarta lui Yonnel este pecetluită de o frază memorabilă. Urmează ani grei de studiu sub îndrumarea maestrului Leitner și o luptă continuă pentru supraviețuire. În ciuda sărăciei și a primelor roluri modeste, el reușește să își demonstreze talentul:

“Ar fi o crimă să nu faci teatru!”

“Cu o săptămână înantea examenului de admitere la Conservator, Yonnel s’a prezentat la Alexandre, societar al Comediei Franceze. Acesta, ascultând povestea tânărului robit de focul rampei, a spus că nu vrea să își ia răspunderea și că dorește să afle și părerea lui Mounet Sully. Acesta, convins, a spus: “Ar fi o crimă să nu faci teatru!”

Yonnel a fost admis în clasa bătrânului maestru Leitner. Neprimind însă nici un ban de acasă, elevul de Conservator se angajează cu 70 de franci pe lună la Teatrul “Cluny”, unde a cântat într’o revistă, apoi cu 50 de franci la Teatrul “Moncey” – unde a jucat rolul Umbrei din “Hamlet”, pentru ca în lunile fără angajament să cutreiere Parisul, mulțumindu-se doar cu câțiva cartofi copți hrană pentru toată ziua. Dar avea 20 de ani, purta lavalieră, părul mare și nu se plângea, ba era chiar mândru! A absolvit Conservatorul dând examen cu Oreste în Misantropul și luând premiul întâi, ceea ce îi dădea dreptul la un angajament la un teatru de stat. Nu a fost însă angajat, în ciuda intervențiilor stăruitoare ale lui Eduard de Max care nu înceta să îl încurajeze: “Tu vei fi urmașul meu!”.” 

Pe scena Comediei Franceze în "La Reine morte" - 1942

De la Războiul de la Verdun la glorie alături de Sarah Bernhardt

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Jean Yonnel se întoarce temporar acasă, unde primește iertarea tatălui. Deși gata să servească patria, convingerea că România va rămâne neutră îl face să se reîntoarcă rapid în Franța, unde se alătură Legiunii Străine.

Experiența sa pe front este marcată de eroism: luptă la Verdun, este rănit de două ori și decorat. După încheierea conflictului, revine pe scenă, începând o ascensiune rapidă care culminează cu recunoașterea venită chiar de la "Divina" Sarah Bernhardt:

“A sosit războiul. Yonnel s’a reîntors în țară; tatăl, văzând că n’o scoate la capăt, l-a iertat. A stat în România 2 luni, gata să răspundă la orice chemare a patriei. Crezând însă că România va rămânea neutră, s’a reîntors în Franța și s’a angajat în Legiunea străină. A luptat la Verdun, a fost rănit de două ori și a fost decorat.

În lista societarilor din anul 1930 ai
Comediei Franceze (alături de Maria Ventura)

După război a fost angajat la Odéon, unde a jucat clasici, o piesă de Paul Géraldi, Emil Fabre. Pe urmă a jucat pe numeroase scene, între care și la teatrul Sarei Bernhardt, alături de marea artistă, în piesa “La Gloire” a lui Maurice Rostand. În această piesă a jucat de 150 de ori, apoi a plecat în turneu la Bruxelles. Purtat pe brațe de mulțimea entuziastă, alături de divina Sarah, aceasta i-a strigat: “C’est la gloire aussi pour vous Yonnel!”.”

În "Les Nuits blanches de Saint-Petersbourg"
 alături de Gaby Morlay - 1937

Un vis împlinit: Statutul de Societar al Comediei Franceze

După o luptă acerbă, în care a demonstrat un talent incontestabil, Jean Yonnel atinge apogeul carierei sale: intrarea în cea mai prestigioasă instituție teatrală din lume. Casa lui Molière, cunoscută oficial ca Comédie-Française, și-a deschis porțile pentru actorul de origine română pe 15 ianuarie 1926.

În ciuda faptului că i s-a permis să-și păstreze cetățenia, Yonnel s-a dedicat total scenei franceze, debutând în clasicul "Cidul". Iată cum a fost primită ascensiunea sa, alături de marea Maria Ventura, până la îndeplinirea visului suprem:

În casa lui Moliere

“La Comedia Franceză a fost angajat în ziua de 15 ianuarie 1926, fără să i se pună condiția – așa cum i se pusese cu prilejul altor oferte de intrare în casa lui Racine – a naturalizării. A debutat în “Cidul”. A apărut apoi în Orest, Fantasio, Chatterton, Sapho, Marionetele. A jucat alături de marea sa compatrioată Marioara Ventura. Publicul entuziasmat luase obiceiul să-i însoțească aparițiile pe scenă cu strigătele: “Societar! Societar!”. În 1929 Yonnel și-a văzut visul împlinit: a devenit societar al primului teatru al Franței, al primului teatru al lumii. Și și-a mai împlinit și un alt vis, scump inimii sale: să fie sărbătorit și pe glorioasa scenă a României.”

Jean Yonnel la o recepție organizată la Ambasada Franței 
ascultându-l pe maestrul naiului  Fănică Luca

Decan și profesor: Moștenirea lui Jean Yonnel

 

Cariera lui Jean Yonnel nu s-a limitat doar la rolurile strălucite. Talentul și experiența sa l-au propulsat spre cele mai înalte onoruri: el a devenit Decan al Comediei Franceze în 1954, iar la pensionare, în 1956, a fost numit societar onorific al acestei prestigioase scene. 

 

 

Viziunea și cunoștințele sale au fost transmise și noilor generații, actorul fiind profesor la Conservatorul Național Superior de Artă Dramatică din Paris între anii 1942 și 1962. Pe lângă activitatea teatrală, Yonnel a fost și un iubit actor de film, debutând în 1913 și adunând peste 20 de apariții cinematografice. Printre succesele sale notabile se numără "Amok" (1934) și "Les Nuits blanches de Saint-Petersbourg" (1937). Astfel, Jean Yonnel rămâne o figură emblematică, un copil al Bucureștilor care a dominat și a format arta dramatică franceză timp de decenii.

Vă invit la lectură: Români celebri pe scenele și ecranele internaționale

 

Povestea lui Jean Yonnel nu este un caz singular. Vocația românească a lăsat o amprentă profundă asupra teatrului și cinematografiei mondiale.
 

Vă invităm să descoperiți și alte destine fascinante, de la București la Hollywood și marile scene pariziene:

• Silly Vasiliu: O vedetă a scenei pariziene Alhambra de altădată, celebră pe coperta revistei "Ilustrațiunea". Link: Silly Vasiliu - vedeta Alhambrei de altădată
• Alice Cocea: Viața tumultuoasă a unei "femme fatale" și actrițe de succes. Link: Alice Cocea: viața tumultuoasă a unei 'femme fatale'
• Eliza La Porta: O româncă vedetă a erei filmului mut. Link: O româncă vedetă a filmului mut: Eliza la Porta
• Edward G. Robinson: Povestea românului care a devenit unul dintre cei mai mari actori de gangsteri de la Hollywood. Link: Un român la Hollywood: actorul Edward G. Robinson

---

---