România de azi versus România de ieri (știri de ieri și de azi)

 

România de azi nu este atât de diferită de România de ieri pe cât am putea crede. Vă vor convinge, poate, câteva extrase din presa vremii care, ușor actualizate, ar putea fi republicate în presa de azi:

Deficitul bugetar

DE IERI: “Zilele din urmă, ziarele amice guvernului au sunat din trâmbițe cum că doi domni miniștri - titularul de la comunicații și titularul de la industrie – au prezentat câte un proiect de lege pentru salvarea economica a țărei. (…)
Economii! Economii! Economii!
Să se taie toate subvențiile, diurnele și stipendiile acordate tuturor favoriților,  atașaților, detașaților, celor trimiși pentru studii, celor comisionați în misiuni, de care gem legațiile și marile orașe din Apus. Să se taie spesele de bun trai acelora cari au găsit mijlocul să trăiască în agrementele țărilor civilizate, ducând viață de prinți fără principate, pe socoteala muritorilor de foame din patria mamă. Să se taie toate fondurile fără control ale tuturor miniștrilor. Pentru război, interne și externe să se acorde fondurile strict trebuincioase sub controlul de sus. Să se taie fondurile președinților Corpurilor legiuitoare, cât și automobilele de mare lux în care se lăfăie! Țara este sărăcită, pensionarii pier cu familiile lor, adăpostiți prin șure, iar grangurii democrației sunt legănați pe pernele luxoase ale limuzinelor de mare preț. (…)” (sursa: ziarul “Universul” – numărul din 28 august 1930)

DE AZI: “Ministerul Finanțelor a publicat în transparență decizională proiectul de O.U.G. în baza căreia speră să facă economii la buget de 5,3 miliarde lei. Coaliția a aprobat luni o serie de  măsuri care sunt conținute de ordonanță, proiectul urmând să intre pe ordinea de zi a următoarei ședințe de guvern: cheltuielile cu bunuri și servicii vor trebui reduse cu 10%; înghețare angajărilor la stat; interdicția achiziționării, leasingului sau închirierii de autoturisme, mobilier, birotică; personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice pot fi membri în maxim două condilii de administrație ale companiilor de stat, reducerea numărului de posturi din cadrul cabinetului și cancelariei...”

Salariile dascălilor

DE IERI: “La congresul învățătorilor, d. Mihalache a ținut o cuvântare, care se poate rezuma în următoarea expresie a oratorului:
- Nimeni n’a uitat nimic din ce-a făgăduit. Dar bunăvoința nu-i de ajuns pentru că ea nu ține de cald.
Adică, d. Mihalache n’a uitat nimic din ce-a făgăduit; nici că va desființa automobilele ministerului de domenii, pe care se angaja să le vândă în piața teatrului: nici că se va îngriji să nu se săvârșească incorectitudini la ministerul domeniilor și nici atâtea alte făgăduieli. Reținem pe acestea două, fiindcă dacă le-ar fi ținut, s’ar fi putut aduce îmbunătățiri ale salariilor învățătorilor. Dar nu le-a ținut. Dacă s‘ar fi făcut importante economii la capitolul automobilelor oficiale, începând cu ministerul domeniilor, fără îndoială că s‘ar fi putut trece sumele la salariile învățătorilor, fiindcă tot d. Mihalache a spus la congres:
- A avea dascăli buni e o necesitate de viață. A plăti bine înseamnă a-i avea la un nivel cultural ridicat. Și totuși d. Mihalache ajuns ministru n’a făcut nimic pentru învățători (...)” (sursa: ziarul “Universul” – numărul din 13 septembrie 1930)

"- Nu sunt bani..."

DE AZI: „După o săptămână de grevă a profesorilor, guvernul refuză în continuare orice majorări salariale. Guvernanții spun că nu ar fi bani la buget și că nu le este permisă o majorare de salarii din pricina angajamentelor prin PNRR. Economiștii consideră însă că banii se pot găsi, iar argumentele guvernanților sunt „o miopie prost direcționată” ori chiar „tertipuri politice depășite”. (…) „Educația, sănătatea, și siguranța națională sunt prioritare în orice țară care vrea să se dezvolte”, consideră Cristian Păun. Acesta consideră că s-ar mai găsi bani de la stat, pentru profesori, dacă s-ar restrânge aparatul bugetar supradimensionat (...)” (sursa: Europa Liberă România)

 

Prețul unui kilometru de drum/autostradă

DE IERI: “Șoseaua naționala București-Ploiești-Predeal-Brașov are o lungime de 170 km. Firma engleză „Stewart & Partners Ltd.“ din Londra s‘a oferit să execute pavarea acestei șosele pe o lungime de cca. 150 km., cu unele rectificări de traseu. (...) Firma Stewart, după prima ofertă ce a făcut Guvernului nostru, își luase angajamentul să contracteze un împrumut în valoare de 1 milion de lire sterline, emis pe bază de obligațiuni la purtător, care urma să fie amortizat pe termen de 15 ani - plata anuităților fiind garantată de Casa autonomă a drumurilor printr'un privilegiu de prim rang pe toate veniturile sale. Pe baza aranjamentului financiar stabilit, în 1929, cei 150 km. de șosea AR FI COSTAT PESTE 900.000 000 lei!

Ministerul lucrărilor publice - contrar afirmațiunii făcute în Cameră de d. Gafencu, subsecretarul de stat de la comunicații, în ședința de la 2 Iunie a. c.  a primit oferte foarte avantajoase, ba chiar mult mai avantajoase, din partea câtorva asociații și firme românești, franceze, americane și germane. Ofertanții aceștia s’au obligat să construiască șos. București-Brașov, pe același întindere de cca. 150 km. , cu aceiași sistem de pavare ca și firma Stewart, CU SUMA MAXIMĂ DE 600.000.000 LEI! Așadar, oferta Stewart, față de toate celelalte oferte române și străine, prezintă o diferență la prețul de cost al lucrării de cel puțin 300.000.000 lei, în plus. Care era datoria guvernului după legea contabilității statului, întocmita de însuși ministrul de finanțe actual? Să facă licitație liberă. El a înlăturat însă licitația spre a favoriza firma Stewart.” (sursa: ziarul “Universul” – numărul din 8 iunie 1930)

Un masterplan de ieri - un masterplan de azi...

DE AZI: „Prețul mediu pe kilometrul de autostradă variază în funcție de proiect, de relieful zonei în care este realizat, de numărul și complexitatea lucrărilor de artă. Prețurile medii pentru autostrăzile aflate în construcție variază între 3,5 și 8,5 milioane euro” - se specifică într-un document remis de Ministerul Transporturilor. Făcând un mic research printre documentele guvernamentale ale altor state, am aflat că suntem destul de scumpi cu autostrăzile pentru o țară cu un nivel nu foarte ridicat de trai. De exemplu, în Canada pentru a construi un kilometru din autostrada 100 Series Highway Nova Scoția, s-au investit pentru fiecare kilometru în jur de 3.5 milioane de dolari! De asemenea, în USA costul pentru asfaltarea unei mile de autostradă într-o zonă rurală este de 8 milioane de dolari. Dacă vom converti milele în kilometri și dolarii în euro, vom constata că prețul unei astfel lucrări de infrastructură este aproximativ egal cu cel plătit de români, doar ca autostrăzile americane au cu totul alte standarde ca și dimensiuni. În Polonia, o țară mai aproape de noi, costul mediu de autostradă este sub 6 milioane de euro, deci se poate dacă se vrea.” (sursa: promotor.ro)

Ciocniri de trenuri

DE IERI: “Ieri, la ieșirea din stația Arad, trenul de marfă nr. 2315 s’a ciocnit violent cu două vagoane încărcate cu pietriș, ce staționau pe linia curentă. Ambele vagoane au fost răsturnate. Locomotiva trenului de marfă a suferit însemnate stricăciuni. Vagonul de manipulație și două vagoane ale trenului de marfă au deraiat, închizând circulația pe mai multe ore. Accidente de persoane n’au fost. (...) Trenul de marfă nr. 5324 s’a ciocnit ieri, pe linia a doua a statei Barboși, cu o locomotivă de manevra. Ambele locomotive s’au avariat. Vinovat de acest accident e mecanicul trenului, Rosnovski.” (sursa: ziarul “Universul” – numărul din 24 septembrie 1930)

Accidente feroviare de ieri și de azi

DE AZI: “Două trenuri s-au ciocnit la Măldăeni, în apropiere de Roșiorii de Vede. Unul dintre ele era de persoane, celălalt fiind marfar. Patru persoane sunt la spital, iar autoritățile au declanșat un plan roșu. Informații preliminare spun că este vorba de o eroare umană și că unul dintre mecanici nu a respectat un semafor roșu. Sindicaliștii spun că mecanicul era insuficient instruit și că mai mulți mecanici fără experiență activează pe liniile principale. Starea trenurilor și a infrastructurii din România variază de la deplorabil la rezonabil.” (sursa: Europa FM)

Amenințările Rusiei la adresa României

DE IERI: “Zilele trecute, oficiosul guvernului moscovit, „Pravda”, a publicat un articol violent și plin de amenințări la adresa României, sub pretext ca aceasta țară... se prepară de război împotriva sovietelor rusești. „Pravda” - evident inspirată de guvernul sovietic - a pomenit de proiectul construirei unei baze navale române în Marea Neagră și de organizarea manevrelor armatei noastre în cursul lunei Octombrie a.c. Alarma ziarului oficios sovietic este absurdă și ridicolă. România fiind una dintre puterile riverane ale Marii Negre și având o flotă - foarte modestă - ca să-și apere o coasta de peste 400 km. lungime, are dreptul să dispună și de o baza navală; după cum Rusia sovietică dispune de o bază navală la Sevastopol. Ce este alarmant în această chestiune este altceva: sporirea flotei sovietice din Marea Neagră cu cele două vase de război aduse din Baltica, prin Dardanele, acum câteva luni; precum și a multor piese de artilerie, transportate pe c. f. de la Kronstadt la Sevastopol. Ce urmărește Rusia sovietică prin aceasta sporire a forțelor sale navale din Marea Neagră, când superioritatea zdrobitoare - în tonaj și în armament – o avea și fără bastimentele de război, recent reparate în șantierele de la Kronstadt - și aduse din Marea Balticâ? (...)” (sursa: ziarul “Universul” – numărul din 29 septembrie  1930)

Marele prieten de la răsărit (de ieri și azi)

DE AZI: “Toți mai mulți oficiali ruși amenință România cu represalii pentru un ajutor ipotetic dat Ucrainei. Justificările sunt amenințări imaginare pe care România le-ar aduce Federației Ruse prin acțiunile sale. (…) Anexarea Moldovei, atacul asupra Transnistriei sau montarea scutului de la Deveselu cu scop ofensiv sunt doar câteva dintre temele pe care propaganda rusă le-a folosit pentru a cere pedepsirea României. Amenințările au crescut în ultima săptămână, când propaganda rusă vorbește chiar de posibilitatea începerii celui de-al treilea război mondial după ce România și Polonia ar putea fi ținte ale unor atacuri cu rachetele Kalibr. (…)”  (sursa: Europa Liberă România)