Fie că vorbim despre escapadele săptămânale de astăzi sau despre cele de acum aproape un veac, dorința de a fugi din agitația orașului spre un colț de natură a rămas neschimbată.
 |
| Fotomontaj din presa anului 1932: tinere emancipate relaxându-se în timpul weekend-ului fără bărbați |
Dacă noi ne căutăm destinațiile pe aplicații, pregătim playlist-ul și căutăm online cele mai fotogenice locuri, tinerii din perioada interbelică aveau propriile lor ritualuri cochete — un automobil pregătit de drum, un cort pliat și o poftă nesățioasă de libertate.
„Cea mai „chic“ preocupare a tineretului elegant şi lipsit de griji este „weekend“-ul. „Unde petrecem de Sâmbătă până Duminică seara?“ iată întrebarea pe care şi-o pun spre sfârşitul săptămânii cu o febrilitate toți cei îndrăgostiți de sport şi natură. Cu o mică trusă de toaletă, cu un cort şi cu automobilul indispensabil „weekend“-ului se porneşte, de cele mai multe ori, spre o ţintă necunoscută.”
Weekend-ul fără bărbați al tinerelor emancipate
O neobișnuită modă interbelică o constituia însă… weekend-ul fără bărbați al tinerelor emancipate. În definitiv, trebue să avem înţelegere pentru răsfăţatele şi adulatele fiice ale unor părinți interbelici „cu situaţii briliante“:
„Sâmbătă, ele se adună câte trei, câte patru sau cinci, îşi părăsesc flirturile terenului de tennis sau ale ceaiurilor dela ora cinci, pentru a nu întâlni timp de o zi, două, nici un cunoscut şi mai ales nici un pretendent. „Weekend“ fără societate masculină e o idee originală şi după spusele tinerelor adepte, mai ales foarte amuzantă. Ele vorbesc de această mică vacanţă săptămânală cu atâta entuziasm, încât pare că au descoperit marea aventură pe care o căutau de atâta vreme.
Deci, numai cu un automobil, cu un cort de nomazi, cu o bucătărioară ambulantă şi un costum de baie, se montează escapada. Ceeace lipseşte completării ei, e un colţ pierdut în umbră pe lângă o apă înviorătoare. De briganzi nu se tem tinerele fete de azi. Ele cunosc boxul, jiu-jitsu şi la nevoie ştiu să tragă şi cu revolverul. Se pare însă, că în ziua de azi nici nu este necesar să recurgi la aceste cunoştinţe: Eroica poveste cu bandiţi pe care vor trebui s'o debiteze amicilor la înapoiere, sunt obligate s'o ia cu ele gata pregătită de acasă.”
Weekend-ul unor amazoane interbelice
Viaţa de amazoane nomade începea imediat după ridicarea cortului:
„Această operaţie e, ce-i drept, cam anevoioasă şi se potriveşte destul de puţin delicatelor mâini manicurate. Imediat se schimbă apoi toaleta de oraş cu costumul weekend-ului: costumul de baie. Gătitul este însă piatra de încercare a excursiunii şi cel mai plin de peripeţii fragment al ei, fiindcă excursionistele nu au ce mânca altceva, decât ceeace au gătit! Aci, tinerele fete nu încearcă doar acrobaticile culinare, ca în lunile de miere ale măritişului, când în caz de dezastru se poate apela la practica bucătăresii, sau la lista de bucate a unui restaurant renumit.
 |
| Distracție și camaraderie feminină în anii '30 |
Aceste weekend-uri au şi oarecare rezultate practice. Vrand-nevrând, agrementul devine o mică şcoală educativă. Afară, în „sălbăticie“, tinerele mondene fac prima practică de viitoare gospodine şi învaţă să cunoască răbdarea, camaraderia şi toleranţa. Patru, cinci fete laolaltă, toate la fel de răsfăţate, una pentru toate, toate pentru una! La câte probe periculoase nu le poate pune weekend-ul?...”
Calități veșnic tăinuite tovarășilor de viață
Departe de privirile admiratorilor din înalta societate, aceste escapade feminine scoateau la iveală un spirit practic nebănuit:
„Care bărbat din societatea lor le-ar crede capabile de a reclama cu energie cel mai modest loc în cort şi cea mai grea muncă de îndeplinit? Câtă lipsă de egoism şi câtă voie bună la atâta incomoditate şi la atâta osteneală! Weekend-ul fără bărbaţi le împodobeşte pe tinerele fete pentru câteva ore cu calităţi care vor rămânea veşnic tăinuite tovarăşilor lor. Căci care bărbat şi-a văzut logodnica într'o excursiune obişnuită: sociabilă, concesivă, nepretenţioasă şi bine dispusă până la sfârşit?...”
Trecerea deceniilor nu a schimbat esența: un weekend în aer liber rămâne și astăzi un refugiu perfect pentru deconectare, dovedind că dorința de autonomie, prietenie sinceră și aventură nu se demodează niciodată.
Dacă vrei să descoperi și alte relatări fascinante despre modul în care se relaxau românii în perioada interbelică, te invităm să citești articolele noastre despre Nudismul și naturismul în anii '30: «Extravaganță indecentă» sau filosofie de viață?, Un weekend la Mamaia în 1935: jurnalul unui reporter interbelic sau La pas prin Eforie (1931): Vacanță la mare în perioada interbelică.
Sursa: articolul „Week-end - Sfârșit de săptămână” - semnat „Rodia” - publicat în revista „Ilustrațiunea Română” - numărul din 17 august 1932
0 comments:
Trimiteți un comentariu