Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu se înalță în Piața Revoluției (fosta Piața a Victoriei) din Târgu Jiu, chiar în fața clădirii Prefecturii Județului Gorj și în imediata apropiere a Catedralei „Sfinții Voievozi”.
|
|
Militza Pătrașcu lucrând în atelierul din strada Știrbei Vodă la Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu (1935) |
Acest ansamblu sculptural comemorează viața și sacrificiul „Eroinei de la Jiu” din Primul Război Mondial. Ecaterina Teodoroiu (Cătălina Vasile Toderoiu) a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din România. Destinul său a fost unul marcat de curaj: încă de la începutul războiului s-a înrolat în armata română ca asistentă medicală pe front, iar mai apoi a cerut să fie transferată în unitățile combatante din dorința de a-i răzbuna pe cei patru frați ai ei căzuți în lupte. A fost avansată la gradul de sublocotenent pentru vitejia sa. Sub acest rang, a condus un pluton de infanterie în bătălia de la Mărășești (1917), unde și-a găsit sfârșitul la vârsta de doar 23 de ani.
Mausoleul din Târgu Jiu: O datorie împlinită
Povestea mausoleului este, înainte de toate, una a recunoștinței târzii. După ce, în 1917, Ecaterina Teodoroiu a căzut la datorie, iar în 1921 osemintele sale au fost aduse pe meleagurile natale din Târgu Jiu, a trecut aproape un sfert de secol până când memoria eroinei a primit omagiul cuvenit.
Abia în 1935, la inițiativa nobilă a Ligii Naționale a Femeilor din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu, s-a hotărât ridicarea unui monument pe măsura jertfei sale. Alegerea sculptoriței Milița Pătrașcu (cunoscută în presa interbelică și sub grafia Militza Petrașcu) pentru această lucrare a fost o inspirație fericită: se cuvenea ca eroismul unei femei să fie imortalizat prin sensibilitatea și forța creatoare a unei alte femei.
Răsfoind presa interbelică, am descoperit articolul „De vorbă cu Militza Petrașcu”, publicat în "Ilustrațiunea Română", numărul din 30 ianuarie 1935, care ne ajută să pătrundem în culisele realizării acestui monument. Reporterul interbelic ne invită în atelierul artistei de pe strada Știrbei Vodă – locul în care, printre dălți și praf de piatră, Milița Pătrașcu lucra pe atunci la bustul actriței Maria Filotti. Dincolo de măiestria cu care modela, descoperim o artistă cu un stil autentic. Iată, așadar, ce mărturisea Militza Pătrașcu referindu-se la emoția de a sculpta legenda Ecaterinei Teodoroiu:
Dialog cu Milița Petrașcu
Vă invit să citiți interviul acordat de doamna Pătrașcu în 1935, în care preciza, în câteva cuvinte, înțelesul alegoriilor de-abia schițate:
"— Desigur — adaugă sculptorița —, viața și faptele eroinei de la Jiu ne oferă un nesfârșit câmp de inspirație. Cred că voi izbuti să prind câteva impresionante momente din viața acestei fecioare care, pornind de pe plaiurile gorjene, a săvârșit acele minuni de vitejie care au rămas în istoria Neamului! Sunt atât de mari, de frumoase, de puternice...
Și, desigur, în cadrul gorjean; dovadă că cele patru femei, în cele patru colțuri care susțin mausoleul, sunt femei din Gorj.
— Identificând activitatea Ecaterinei Teodoroiu în preajma și în prima parte a războiului, am colindat multe sate din Gorj. Am văzut eu gorjene „autentice”, cu care am stat de vorbă și pe care le-am întrebat despre Ecaterina din Vădeni, eroina de mai târziu. M-a surprins asemănarea cu româncuțele noastre din Valea Hațegului, singurele care păstrează distinct trăsăturile strămoșilor Daci. N-aș putea face o afirmare într-un domeniu pe care nu-l cunosc atât de bine. Dar presupun că Dacii din Valea Hațegului sau urmașii lor, care au păstrat caracteristicile fizice, n-au avut, de-a lungul timpurilor, decât o singură trecere, aceea care duce prin pasul Surduc de astăzi, în Valea Jiului.
— Așadar, credința d-voastră este că gorjenii exprimă caracteristica Dacilor?
— Presupun. Cel puțin așa rezultă din identificările mele. Atunci v-aș putea arăta prima „gorjancă” modelată de mine pentru acest mausoleu...
Într-un alt atelier, doamna Milița Pătrașcu îmi arată un fragment din mausoleu, modelat în mărime naturală: o femeie din Gorj, stând, susținând două plăci laterale. O femeie expresivă, redând pe de-a-ntregul „specificul” ținutului.
— Nu-i așa, sunt fericită, doamnă, pentru reușita acestui prim fragment.
Se nădăjduiește ca întreaga operă va avea aceeași reușită.
— Nu știu în ce măsură voi putea reuși. Ceea ce știu sigur e că, atunci când va fi gata, veți fi printre cei dintâi care să-l vedeți."
Un monument al memoriei: Dezvelirea
La data de 8 septembrie 1935, visul Ligii Femeilor devenea realitate. Mausoleul a fost dezvelit în cadrul unei ceremonii impresionante, la care a participat Regele Carol al II-lea, alături de mama Ecaterinei Teodoroiu, venită să fie martoră la omagiul adus fiicei sale.
Realizat din travertin italian, sarcofagul este așezat pe un soclu cu trei trepte. Basoreliefurile laterale redau etapele vieții eroinei: copilăria, implicarea în cercetășie, lupta pe front și sacrificiul suprem. Ansamblul este străjuit de patru statui care reprezintă femei în costumele tradiționale ale provinciilor istorice, în mărime naturală, care țin în mâini cununi de lauri. Monumentul este completat de o cruce de bronz.
|
|
Imagini de la festivitatea de dezvelire din 8 septembrie 1935 |
Ecoul acestui eveniment a fost pe măsura sacrificiului. Reportajul din revista „Realitatea Ilustrată”, numărul din 11 septembrie 1935, surprindea atmosfera acelor zile:
„Foarte bine că s-au gândit oamenii să cinstească memoria eroinei. Chiar Majestatea Sa Regele a voit să dea cât mai multă strălucire comemorării și a onorat serbarea cu prezența Sa. Satele din Vâlcea, Mehedinți, Dolj și Gorj au răspuns cu însuflețire la chemarea guvernului: s-au ales din fiecare comună delegați și au pornit toți să fie de față la dezvelirea monumentului și solemnitatea comemorării Cătălinei Todoroi. Parada și cuvântările au fost foarte frumoase, asemenea și monumentul, făcut de d-na Milița Petrașcu.”
Răsfoind presa interbelică, am scos la lumină și alte povești uitate astăzi, ascunse în spatele realizării unor monumente istorice din România. Prima este fascinanta poveste a Monumentului Eroilor din Severin, cea de-a doua surprinde o amintire a sculptorului Oscar Spaethe din timpul făuririi statuii „Regina în jilț” din curtea Castelului Peleș. Nu mai puțin interesante sunt articolele despre odiseea statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Craiova și cel despre monumentul amplasat în piațeta gării din Bușteni - Ultima grenadă a caporalului.
0 comments:
Trimiteți un comentariu