Noi, românii, avem o relație specială cu tradițiile și superstițiile. Credințele legate de „semne” care ne influențează viața au fost transmise din generație în generație. Deși nu le luăm mereu în serios, ele fac parte din identitatea noastră.
În continuare, explorăm câteva dintre cele mai fascinante superstiții despre trei obiecte banale, dar pline de semnificație: oglinda, foarfeca și pieptenele, așa cum au fost ele culese cu mai bine de un secol în urmă de marii etnografi Artur Gorovei și George S. Ioneanu.
Oglinda: o poartă spre alte lumi sau o sursă de necazuri?
Evită necazurile: Nu pune oglinda pe peretele de la răsărit, pentru că se crede că atrage ghinionul.
Vise prevestitoare: Dacă visezi că așezi o oglindă, se spune că vei plânge în curând.
Superstiții despre copii: Un copil mai mic de un an nu trebuie să se privească în oglindă. Se credea că altfel se deochea singur, că îi ieșeau dinții greu sau că urma să devină afemeiat la maturitate.
Ritualuri pentru noroc: Fetele care mergeau la joc își spălau oglinda și se clăteau cu aceeași apă, rostind: „Cum nu poate nimenea să se gătească fără oglindă, așa să nu poată nici flăcăii să joace făr’ de mine!”
Credințe de nuntă: Miresele luau cu ele o oglindă și o bucățică de zahăr. Zahărul era pus în mâncarea soacrei, pentru ca aceasta s-o „vadă bine” pe noră.
Superstiții de zi cu zi:
Femeile care au născut de curând nu trebuie să se uite în oglindă, altfel vor face alți copii curând.
Să te uiți în oglindă seara te îmbătrânește.
Noaptea, oglinda e de evitat, deoarece „îți faci de urât” și „îți pier vederile”.
A mânca în fața oglinzii îți „mănâncă norocul”.
Semne rele: Când o oglindă cade și se sparge, e semn de moarte. În casa unui decedat, oglinzile se acoperă cu o pânză neagră pentru a împiedica alte morți în familie.
Pieptenele: oaspetele rar și gura lupului
Semne pentru oaspeți: Dacă-ți cade un pieptene rar din mână, vei avea un oaspete care vine rar. Dacă-ți cade un pieptene des, vei primi pe cineva care te vizitează mai des.
Ritualuri pentru protecție:
Copiii nu trebuie lăsați să se joace cu pieptenele, pentru că ar putea face „limbariță” (afecțiuni ale limbii).
În perioada „Sfinților surghinați” (11-23 noiembrie), nimeni nu avea voie să se pieptene. Se credea că astfel se încurcau lupii și nu mai puteau ataca turmele de oi.
În ziua de Sfântul Andrei, cine folosea pieptenele risca să fie mâncat de lup. Femeile se fereau să-i rostească numele.
Călătorii și părul împletit: Dacă unei femei îi rămânea o șuviță de păr neîmpletită, se spunea că va pleca într-o călătorie lungă.
O ritual de căutare: Când o vacă se pierdea la pășune, se luau doi piepteni și se băgau dinții unuia în celălalt. Așa cum se încleștau pieptenii, se credea că se vor încleșta și gurile lupilor, pentru a nu ataca animalul pierdut.
Credințe despre moarte: În perna mortului se puneau obiecte personale, inclusiv pieptenele cu care se pieptănase, „ca să aibă și pe cealaltă lume”.
Foarfeca: ceartă, noroc și gurile legate ale animalelor
Prevenirea certurilor: A da o foarfecă cu vârful spre cineva înseamnă că vă veți certa. A lăsa foarfeca deschisă pe masă sau uitată deschisă e, de asemenea, semn de ceartă.
Noroc și sănătate:
Înainte de a te îmbrăca cu o cămașă nouă, e bine să treci foarfeca prin ea de trei ori, pentru sănătate.
Aceeași superstiție se aplica și la prima cămașă a unui bebeluș, pentru a-l face „tare ca foarfecele”.
Nu folosi foarfeca în ziua de Anul Nou, dacă vrei un an plin de belșug.
Oaspeți neașteptați: Dacă-ți cade foarfeca în apă în timp ce tai, vei primi oaspeți pe care nu i-ai mai văzut de mult.
Protecția animalelor:
În seara de Sfântul Alexie, se lega foarfeca cu o ață. Se credea că astfel „gurile jivinelor” se legau și nu puteau ataca vitele.
Se credea că norocul oilor stă în frunte. De aceea, la tuns, se începea de la frunte, unde se făcea cu foarfeca semnul crucii.
Superstiții despre copii: Foarfeca și o mătură se lăsau lângă leagănul unui copil, pentru a-l proteja de spiritele rele care l-ar fi putut fura.
Citește și: Fugi deochi, dintre ochi…
Aceste credințe, culese cu atâta grijă de etnografii noștri, ne arată o lume în care obiectele de zi cu zi erau mai mult decât simple ustensile. Ele erau purtătoare de puteri magice, de noroc sau de ghinion și o parte esențială din viața de zi cu zi a românilor de altădată.
Surse:
Artur Gorovei – “Credinți și superstiții ale poporului român” – Editura Librăriile Socec&Comp. – 1915;
George S. Ioneanu – “Mică colecțiune de superstiții ale poporului român” – Editura Modernă A. Davidescu – 1888.
Ca și în mitologia din Europa Centrală, în multe culturi, oglinzile au jucat roluri foarte importante
RăspundețiȘtergereÎn Egiptul antic, cuvintele "oglindă" și "viață" erau identice. Ele erau considerate obiecte magice – elemente de cult, fiind nelipsite in ritualurile religioase şi funerare - oferite in dar zeiţelor morţii - Mut şi Hathor, pentru a obţine protecţie sau favoruri la trecerea in tărâmul morţilor.
În Rusia se credea că oglindă este granița dintre lumea noastră și Viața de Apoi, la fel ca o fereastră sau o fântână
La greci Katoptromantie (katoptron înseamnă oglindă și manteia - divinație) este o formă de ghicit a viitorului (precogniția), sau a faptelor ascunse din trecut (Retrocunoaștere)
În Japonia, oglinda, alături de sabie, era nelipsită de lângă tronul imperial. În tradiția Shinto oglinda octogonală, era asociată cu simbolul elementului metal și cu Epopeea cosmică despre soarele Amaterasu. Legenda spune că oglinda l-a determinat să iasă din ascunzătoare și să readucă lumina pe pământ. astfel încât ea e considerată simbolul lumii. Oglinda este asociată cu numărul "8" și cu simbolul perfecțiunii divine.
La celţi femeile au fost îngropate cu oglinzile lor, deoarece acestea erau considerate că reflectă sufletul.
În mitologia greacă, sufletul lui Dionysus este capturat de Titani într-o oglindă.
În Buddhism, existența omului este comparată cu reflectarea într-o oglindă.
În tradiția evreiască, oglinda servește pentru a explica rolul primordial al lui Moise ca profet.
Fantezia creatorilor au transformat oglinda într-un portal prin care se pătrunde intr-o lume magica, ex.„Alice in Ţara Minunilor” celebra istorisire a lui Lewis Carroll, unde „Ţara din Oglindă” apare ca un tărâm in care lucrurile se plaseaza invers decât in realitate.Sau oglinda mamei-vrăjitoare din basmul Albă ca Zăpada.
Narcis s-a îndrăgostit de chipul său reflectat în Oglinda apei
Închei lunga mea expunere citând frumoasele versuri ale lui Lucian Blaga - în care descrie metaforic oglinda apei: „Sapă, frate, sapă, sapă,/ până când vei da de apă(…)/ Să se curme-n piept cuvântul,/ când s-arata că pământul/ stele şi-nlăuntru are -/ nu numai deasupra-n zare…”
Sursă Internet
Mulțumim JMC. Te mai așteptăm pe blog cu comentarii interesante!
RăspundețiȘtergere